12 martie 2008

pe de rost

cuvintele nu sunt pentru ochi, urechi sau limba. ci doar duritatea lor pe umezeala gingiilor noastre face legatura intre cele doua parti. asezate vulgar, dar cu grija, sau scapate in dragoste, dar sifonate, bucatile astea mici din viata noastra pe numele lor mare, cuvinte, sunt precum un somn adanc: fara scapare si comode.

le putem pune cap in cap, picioare in picioare, buze in buze, ochi in ochi, spate in spate, degete in mangaieri, palme in lovituri, obraji in vanatai si frunti in minti inalte.

sunt ametitoare si amenintatoare. sunt curate si des curtate.
in latrat de caine, un cantec, un vers si o carte.

cuvinte multe stim, putine cu inteles.
cuvinte multe ne stiu, dar nu ne-au dat nici pana acum un sens.

...

Daca tac si cand tac, o fac prea mult
Daca vorbesc, nu iese nimic in plus
astfel incat
Deseori as vrea sa ma opresc din scris cu doua fraze mai devreme, decat cu doua mai tarziu. Ar fi cu mult mai simplu, asa, ca un vers spus pe de rost.