Muzeul National de Istorie a României (MNIR) gazduieste cu onoare cele mai importante tezaure care vorbesc despre istoria si civilizatia din spatiul carpato-danubiano-pontic. Cea mai de pret piesa din muzeu este “Gânditorul de la Hamangia”, evaluat la un milion de euro, dar care, la fel ca si celelalte obiecte vechi de sute de ani, nu este asigurat. De aceeasi soarta se bucura si celebra “Closca cu puii de aur”. Ministerul Culturii si Cultelor arunca intreaga problema in gradina muzeului, care, “atunci cand va avea bani”, va “asigura” istoria României.

“Intr-adevar, la noi sunt cele mai importante tezaure privind istoria si civilizatia din spatiul romanesc de la sfarsitul neoliticului, deci din eneolitic, pana in epoca contemporana”, spune cu mandrie Crisan Museteanu, directorul general al MNIR . Muzeul gazduieste obiecte din aur, cum ar fi celebra “Closca cu puii de aur” sau mediatizatele bratari dacice, piese din argint, ceramica sau diferite piese de imbracaminte din diferite epoci. “E greu sa fac un clasament, dar pot sa va spun ca mie personal mi se pare ca tezaurul «Closca cu puii de aur» este un tezaur de o valoare exceptionala, chiar daca el nu este intreg. El a fost decoperit in 1837 si pana a fost recuperat de la piciorul unui pod de pe langa Pietroasele, 10 din piese au disparut”, a mentionat directorul general al muzeului. “Exista piese care nu sunt din aur, care nu sunt impodobite cu pietre pretioase, dar care sunt mai valoaroase ca acestea. Un exemplu este «Ganditorul» care e din lut, e stratificat, alaturi de «femeia lui». Reprezinta una dintre cele mai valoarase piese ale noastre”, a completat Museteanu.

Nu sunt bani pentru a pune la adapost lucrarile
Celebrul “Ganditor” a fost evaluat la un milion de euro, fara perechea sa, care este mai putin valoroasa, si in ciuda valorii sale, mai ales din punct de vedere istoric, nu a fost asigurat. Aceeasi soarta o au si celelalte obiecte din muzeu. Din lipsa de fonduri, conducerea MNIR a ales o varianta mai convenabila: orice piesa este asigurata in momentul in care iese din muzeu, doar pe perioada in care va lipsi. Astfel, peste 1.000 de obiecte, printre care si “Ganditorul”, au fost asigurate pentru 17 milioane de euro de la sfarsitul lunii mai pana pe 15 septembrie, cand au lipsit din muzeu pentru a fi expuse in Elvetia. “In prezent, nu avem forta financiara sa asiguram toate obiectele care sunt depozitate in muzeu si atunci am ales formula ca, in momentul in care ies din muzeu, sa fie automat asigurate. Asigurarile pot sa ajunga la sume astronomice”, s-a explicat Museteanu.

Asigurarea «Gânditorului» nu e o prioritate pentru MCC
Ministerul Culturii si Cultelor pune problema pe umerii directorului general al MNIR, care, atunci cand va avea bani, va asigura obiectele de patrimoniu. “Cand va avea bani muzeul sa faca asigurarile, le va face. Bugetul ministerului a fost total insuficient pentru proiecte si programe. Fiecare avem probleme, chiar si la salarii. La o institutie care este sub supravegherea Jandarmeriei, nu am de ce sa am ca prioritate asigurarile. Este raspunderea directorului general!”, a spus cu nonsalanta secretarul de stat al MCC, Virgil Nitulescu. Alaturi de jandarmi, intregul muzeu se afla sub protectia unei masini de pompieri disponibila 24 de ore din 24 sa stinga si cea mai neinsemnata scanteie. “Avem o companie de pompieri care sta permanent aici si ia toate masurile ca sa nu se intample nimic. In caz de paguba, se evalueaza, si cel care raspunde de ele este obligat sa le plateasca”, ne asigura Museteanu. “Ideal ar fi ca, in momentul in care forta financiara ne-ar permite, sa fie asigurate toate obiectele”, vorbeste directorul general al MNIR despre un viitor utopic. Desi neasigurate, se acorda o atentie speciala scoaterii acestora din depozite. Pentru obiectele care ies din muzeu exista un intreg protocol, sunt scoase doar cu anumite aprobari date de comisia muzeului, fisa de obiect si una de conservare. Dupa cutremurele din ’77 si ’86, cand obiecte din ceramica au fost distruse, conducerea muzeului a decis sa cumpere mobiler folosit de mari muzee ale lumii, care sa impiedice degradarea pieselor in caz de cutremur. Mobilierul, rafturi mobile care se pot glisa pe o sina, contine o serie de elemente de stabilitate, menite sa protejeze vasele sa nu se rastoarne in caz de cutremur. Pana acum, s-au cheltuit 400.000 de lei pentru cumpararea rafturilor, dar mai urmeaza sa fie achizitionate si altele, pentru ca toate obiectele sa fie in siguranta, daca asigurarea lor ramane inca doar un vis.

«Ganditorul» si «Closca», simboluri ale istoriei romanilor
Descoperit la Cernavoda, in 1956, “Ganditorul” dateaza din mileniul VI-lea i.Hr. si apartine culturii Hamangia, prima civilizatie de origine meridionala aparuta pe coasta Marii Negre. Reprezentarea barbatului cu capul în mâini a devenit, alaturi de Columna lui Traian, un simbol al Romaniei. Statueta are o inaltime de de 11,5 cm, iar latimea în dreptul umerilor de 7,5 cm. Alaturi de „Gânditor” a fost descoperita atunci si o alta statueta, o figura feminina care a fost numita „Femeie sezând”. Cele doua par ca formeaza un cuplu. Obiectele sunt amândoua lucrate din lut ars si se remarca prin redarea realista a capului si a trasaturilor fetei. Ce le deosebeste de alte obiecte ale epocii este în primul rând pozitia în care sunt reprezentate figurile umane. În plus, modelarea statuetelor masculine este o raritate pentru acea epoca. Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut si sub numele popular de “Closca cu puii de aur”, a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi tarani în timp ce luau piatra de pe dealul Istrita. Din tezaurul compus initial din 22 de piese, autoritatile au putut recupera doar 12, în greutate totala de aproape 19 kg. Tezaurul a avut o istorie zbuciumata. A fost cumparat de la taranii care îl descoperisera de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat partial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinauntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica. Popularitatea internationala a dobândit-o în urma Marii Expozitii Universale de la Paris, din 1867, când a fost restaurat si expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. La sfârsitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichitati din Bucuresti. A fost recuperat în 1876, însa colanul cu inscriptia a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, iar pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastra. În 1917, a fost trimis în Rusia împreuna cu tot tezaurul national, si s-a întors de acolo în 1956, iar din 1971 este expus la MNIR.

Printre cele mai vechi obiecte se afla si vasul antropomorf care dateaza din perioada 4.500- 4.000 i.Hr., cunoscut sub numele de Zeita de la Sultana. Vasul este modelat din lut galben-roscat si reprezinta un personaj feminin cu detaliile fetei plasate sub buza vasului. Urechile sunt reprezentate prin doi lobi laterali perforati, iar ochii reliefati au o incizie pe mijloc. Obiectul a fost descoperit la Sultana, com. Mânastirea, jud. Calarasi. Din aceeasi perioada dateaza si o staueta modelata din lut maroniu-roscat care face parte din categoria celor de tip tesalian, având ca principala caracteristica capul mobil. Din patrimoniul MNIR mai face parte si lespedea onorifica Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care dateaza din a doua jumatate a secolului al II-lea d. Hr. Acestor vechi obiecte li se adauga si altare, dar si obiecte care au apartinut conducatorilor spatiului romanesc. Printre aceastea se numara sabia purtata de Avram Iancu, sigiliul lui Nicolae Balceascu sau Coroana Reginei Elisabeta.