I'm Kepler

Las-o moale

2022-01-02T14:55:00.001-08:00

Azi e ziua în care se încep cele mai multe obiective de pe anul ăsta. Doar nu era să ne apucăm de ele de sâmbăta, nu

De fapt astăzi e despre disperarea noastră de a ne da sens vieții și cum eșuam lamentabil la acest capitol. Probabil dimineață o groază de persoane o sa se trezească, iar primul gând o să fie unul acuzator, la propria adresa. Și că orice bad self-talk o să fie amar, groaznic de amar. Începând cu situația actuală și reală până la întâmplări, eșecuri și comparații asortate cu dramatism. " Iar nu am mers/făcut/învățat x, mereu se întâmplă asta, ca atunci când eram mic și am făcut x, sunt un eșec, pana și x a reușit fără să se chinuie. "

Sună cunoscut, știu. Ei bine, chestia asta se întâmplă exact atunci când suntem rea axati pe ideea de achievement încât, culmea, nu reușim nimic. Ne e în sânge, ca români să ne comparăm și să ne modelam după spusele altora. Ne măsurăm reușita în viata după câte case/mașini/bacnote la salariu avem în loc de cati de fericiti/impliniti/iubiti suntem. Fuck, we go so far încât dintr-o mică piedică ne aruncăm în aer tot progresul.

O altă chestie pe care am observat-o e că tindem să înlocuim experiențele genuine cu chestii care acum mai putin de 50 de ani nu aveau sens. " A început progenitura să meargă, stai să scot telefonul. / Am nevoie de ultimul iPhone, mașina și o casă pe care nu mi-o pot plăti pe parcursul vieții ca sa fiu și eu cineva. / Fac facultatea de x ca asta se cere, deși mie îmi place să creez artă. / Nu dau 200 de lei pe motorină să vizitez x, prefer sa îmi iau adidași de firma. "

Ne trezim apoi la 30 de ani cu o criză existențială și una economică și realizăm că n-avem experiente trăite ci averi și rate, iar cei pe care încercam să îi impresionam nu mai sunt lângă noi, nu le pasă și la urmă urmei realizăm că toți au ajuns la fel și iarba nune ma verde la vecinu` ci la cel care o udă.

Las-o moale, bucură-te de pașii făcuti, indiferent de cat de nesemnifcativi par. Focuseaza-te pe experiente și trăiește lumea prin cel x simțuri pe care le avem, crede-ma e mai frumoasă priveliștea prin ochii tăi decât ori camera telefonului. Cu străini te porți exemplar ca sa nu te creadă intr-un anume fel, însă pe tine, la cea mai mică abatere de la așteptările tale perfectioniste, ești în stare să renunți și eventual, după o vreme, să te pierzi cu totul, ca persoană.

La urma urmei suntem cumulul experiențelor noastre. Shit happens, destroy us, but you gotta keep going, keep what's thrown at you and then rise, with face pointing forward `cuz that crown gonna fall and shatter our existence.

Începem fresh

2022-01-01T12:36:00.001-08:00

La mulți ani!

2022 is here, mult mai rapid decât mi-aș fi dorit, dar asta înseamnă că pot înlocui " încep de luni " cu " încep odată cu noul an". No need to feel guilty, we've all been there.

Ideea e că de prin 2018 încoace lucrurile nu prea au mers bine în niciun domeniu, tocmai de aceea simt nevoia să preiau puțin controlul asupra lucrurilor și să le readuc pe linia de plutire. Astfel, începând de astăzi, chiar dacă începem anul cu o sâmbătă, o să încerc să:

- scriu, pe cât de mult posibil pe acest blog ( dacă mai aveam domeniul .ro și găzduirea era și mai bine)

- mă înscriu la sală, cam prea inactiv sunt de când stau acasă

- mă mut din tara asta. Am tot visat la asta dar n-am depus eforturi în privința asta.

Știu, știu, lista e scurtă, dar din experiențele anterioare mai puțin dar calitativ e mai bine decât mult și prost.

Văzute recent

2020-07-28T13:05:00.000-07:00

Nu mă consider o persoană interesantă, care să facă ceva cool zilnic, iar asta m-a învățat câteva chestii:

e ok să fiu așa, nu toți suntem meniți să rămânem în istorie (și nu sunt așa de egoist încât să vreau asta)
am o pasiune pentru filme
hoinăresc toată ziua pe reddit așa că mă asigur că spun de la bun început că nu sunt critic și n-am specializare, doar expun o opinie.

Recent, (ultimele săptămâni), am vizionat câteva filme:

The F**k-it List

Un film care prezintă ce pierzi ( sau nu ) dacă îți petreci liceul învățând în exces. Acum mult timp dacă sacrificai această perioadă pentru a studia din greu reușeai în viață, lucrurile s-au schimbat drastic iar acum singurul lucru pe care-l reușești să-l obții dacă faci asta e statutul de tocilar și lipsa de prieteni (networking). Un echilibru între cele două e de preferat.

Who I am

Chiar eram curios dacă un film cu hackerii mai e atât de departe pe cât obișnuia să fie, dar, spre surpirnderea mea, în film hackerul folosea Linux și scripturi în Python (destul de aproape de realitate) .

Booksmart

Tot cu irositul timpului exagerând cu învățatul doar că de data asta protagoniste sunt 2 fete și desigur (doar e 2020) că una din ele e lesbiană. Mai sunt strecurate de-a lungul filmului și ceva lecții de prietenie.

Looks That Kill

Filmul ăsta te plimbă într-un roller coaster de sentimente: de la amuzament la probabil cel mai sentimenal ending văzut.

Câteva chestii de luat în considerare

2020-07-14T14:13:00.001-07:00

Am o mare nedumerire când navighez pe net în perioada asta post-carantină și anume: de câtă izolare avem nevoie să ne revenim la normal sau mai bine zis „de cât viitor e nevoie pentru a astupa trecutul” ?

Nu de alta dar probabil ai observat și tu că în acea perioadă, pe care încercăm să o uităm din răsputeri, era un trend în a promite că, odată cu revenirea la „normal” (dacă se mai poate visa la așa ceva) o să renunțăm la proastele obiceiuri.

Hai că pe astea le știți: invidia pe care ne-o purtăm așa, no-reason, unii altora, lipsa gratitudinii, lipsa respectului față de natură, de noi înșine, ura față de binele altora și imensa procrastinare, la care, mulți dintre noi, chiar și eu, suntem campioni și desigur datul cu părerea (guilty of this too).

Cât ne-am ținut de promisiuni?

Exact cât a ținut carantina.

Acum a fost gata, iar în secunda următoarea am uitat absolut toată experiența „minunată” de care am avut parte și ne-am întors la propagarea de aberații și ignoranța grosolană față de problemele noastre.

A te folosi de „body shaming” ca motiv pentru a ramâne la ritualul din carantină: dormit, mâncat și bind-watching all day long.

Probabil cel mai prost moment de a induce omului ideea că acele kilograme de grăsime în plus (și aici vorbesc de câteva zeci nu de 2-3 kg) sunt normale și că nu e datoria ta să slăbești pentru altcineva. De ce? Pentru că ne plac aceste căi din a ne pune în deplasare, chiar dacă în toate aceste luni am stat (mare parte din noi) cu ochii în ecranele albastre fără cel mai mic efort (mersul).

Nu spun că e ok să te iei de greutatea cuiva! Exclus! Atât doar că e important să ai un corp și organism sănătos, pentru tine.

Tot nu avem parte de educație financiară, dar nici că ne pasă.

Probabil ai auzit de expresia „bani pentru zile negre”. Probabil maximum de financial awarness întalnit în țară.

Acești bani nu sunt altceva decât economii. Iar dacă ai trăit în perioada asta fără să apelezi la așa ceva, ai avut noroc. Se putea și mai rău, iar 2020 nu e nici pe de parte gata.

Sfatul meu e ăsta: pune mâna și la fiecare venit pune (cel puțin) 10% deoparte și nu te mai atinge de ei. Nu o să faci foamea și în câteva luni vei avea un fond de economii la care să apelezi, la nevoie.

Poate așa mai reduci din zecile de ore nedormite din cauza banilor.

Also, „o viață ai” nu e cea mai strălucită metodă de a trăi, o să vrei o pensie frumoasă dar alcoolul băut și zilele pierdute nu sunt rambursabile!

Și dacă tot suntem aici: NU MAI ARUNCA BONUL FISCAL. Avem noi, ca nație, în sânge, să aruncăm bonul la ieșire și asta ne privează de două chestii esențiale:

nu putem monitoriza cheltuielile în mod practic
nu putem returna produsul că te-a durut buzunarul să cari o bucată de hârtie (probably you are proud of you right now)

Nu ai idee cât de bine îți șade cu ceva să te acopere în caz de colaps.

Nu mai avem control asupra timpului

Dacă ai impresia că ai control asupra timpului reflectă puțin la cât timp ai petrecut pe un device până ai dat de acest articol și ce trebuia să faci.

Este că ai stat mai mult decât trebuia? Exact!

Altă chestie pe care, cel puțin pe aceste meleaguri, nu te învață absolut nimeni este o modalitate de time management și uite așa „mă uit 2 min pe Tik Tok” se transformă în „Am stat toată ziua pe telefon și acum e noapte...”.

Nasol, nu?

Poți începe prin a limita orele petrecute în aplicații, ordona sarcinile de lucru în funcție de importanță, iar dacă simți că nu te încadrezi setează niște alarme, poate lucrul sub presiune te va ajuta.

Încetează să mai crezi tot ce îți vine sub nas (ajunge acolo cu un motiv).

E o pandemie globală, nimeni nu și-a dorit-o și NU, NU s-au unit forțe oculte de la guvernare pentru a te forța pe tine să porți o mască. NU e nimic la mijloc în toată chestia asta și chiar nu e nevoie să ieși la protest.

Ceea ce faci de fapt în acele clipe e să prelungești perioada necesară purtării măștii pentru toți. Cam egoist tu așa, nu crezi?

5G e dor un standard mai nou pentru rețeaua pe care deja o folosești să citești tâmpenii despre efectele ei, și NU e folosită de nimeni pentru controlul maselor. Ultima dată când ai verificat aveai creier nu receptoare, nu?

Dacă se va ajunge la administrarea unui vaccin sub nici o formă nu va conține un microcip. N-are nevoie guvernul de oameni așa naivi, stai chill.

Masca nu împiedică procesul respiratoriu. Iar dacă simți că a purta o mască și a respecta câteva norme minimale de distanțare reprezintă o nedreptate poate ar fi cazul să iei în calcul viața departe de civilizație, e mai bine așa.

Ideea e că toate aceste conspirații îți sunt aduse cu ușurință în fața ta, iar tu din comoditate le percepi ca informații valide și le dai mai departe, și după tot tu te plângi de înmulțirea restricțiilor.

Outro

Hai să nu mai punem tot la suflet.

Lumea nu e perfectă și mereu va exista acea invidie și ură însă te poți bucura de o lume mai bună dacă încetezi din a mai trăi după acuzațiile celor din jur și prin a apela la bine atunci când e posibil, chiar dacă nu obții nimic material, nu asta contează până la urmă :)

Caută mereu să înveți chestii interesante, creează (orice), împărtășește bucurii și lucrează la visul tău. Dezvoltarea personală nu e doar o categorie de cărți cu trucuri pentru o viață miraculoasă ci chiar viața, make the best out of it :)

Ce te învață majoritatea cărților de dezvoltare personală

2020-07-12T04:59:00.002-07:00

O să presupun că nu e pentru prima dată când te întâlnești cu termenul „dezvoltare personală”, mai ales după traducerea în română a „The Subtle art of not giving a f*ck - Mark Mason”, „Atomic Habits - James Clear” și alte câteva titluri „basic” din această categorie.

Ideea e următoarea, aceste cărți nu sunt noi, nu sunt revoluționare și în niciun caz nu îți vor rezolva miraculos toate problemele în câteva zile, însă ceea ce le face atât de populare în insta stories este limbajul abordat - modern, plin de sictireală și vorbe pe care românul le aude și le folosește on a daily basis.

De ce sunt populare acum?

Pe scurt: au fost traduse în română ( dacă se poate numi traducere ce au făcut ei din cărțile alea ), bookstagramerii au avut timp de ele iar conceptele din cărți sunt chestii neplăcute auzului ( adevăruri ofensatoare ) transmise prin cuvinte plăcute auzului, mai ales în rândul celor tineri ( mai ales în cărțile lui Manson ).

Ce te învață de fapt aceste cărți?

Înainte de a mă lungi cu articolul iată o listă cu ce vei regăsi în majoritatea cărților din această categorie:

Lumea e nedreaptă cu toată lumea, iar asta o face dreaptă.
Oamenii sunt egoiști. Trăiam și vânam pe cont propriu până să apară comunitățile. ( Încă avem acel început de coadă la finalul coloanei și dinți în plus, așa că e greu să crezi că unele obiceiuri se uită rapid).
Toate dezamăgirile, regretele și chestiile care produc durere sunt necesare dezvoltării.
Real is rare.
În compania ta ești mereu tu, astfel ai datoria să fi una plăcută.
Emoțiile sunt omenești, datoria ta este să îți observi reacția la ele pentru a avea control asupra lor.
Mereu o să ne căutam o persoană „a noastră”, iar atunci când o găsim ne împiedicăm în stereotipuri, frica de opinia altora și alte copilărisme.
Social Media e cel mai dăunător loc în care să-ți petreci timpul liber. Îți este indusă ideea că tot ce vezi e fericire și că aceasta e cauzată de bani.
În fiecare carte de genul o să găsești afirmația „ cartea asta nu e ca oricare alta ”, totuși toate îți spun aceleași chestii cu alte cuvinte.

Cărui public îi sunt adresate acest tip de cărți?

În general tinerilor. De ce? Pentru că aceste informații sunt de fapt lecții de viață pe care un adult rațional și le va însuși până la 30 de ani.

Noi, tinerii, avem nevoie de astfel de cărți, deoarece avem prea multe informații și alegeri de făcut încât avem nevoie de o asigurare că totul va fi bine. E plăcut să îți spună cineva că la 30 de ani insultele de genul „ești gras/ urât/ prost” îți vor ajunge fix acolo unde nu soarele nu prea bate sau că roata nu trebuie inventată de tine, e ok să fi doar un om și nimic spectaculos.

Traducerea

Am citit „The Subtle Art of Not Giving a F*ck” și „Everything is F*cked up” de la Mark Manson înainte ca acestea să fie traduse, și mai important, înainte să fie în trending.

Îi ador stilul lui Manson de a vorbi, așa pe limbajul nostru însă tot farmecul cărții se pierde la traducere și nu neapărat din cauza limbii ci mai degrabă a cenzurii. Am observat că varianta în română e un fel de pistol cu apă pe lângă exprimarea folosită în varianta originală și asta mă neliniștește cumplit.

Fără acea exprimare rămâi doar cu ideile generale și atât, așa că dacă vrei ca acea carte să aibă un impact asupra vieții tale pune mâna și citește-o în engleză!

Bookstagramers

Categoria asta de utilizatori ai Instagramului sunt cei care citesc, iar mai apoi recomandă sau nu o carte, lor le sunt datorate creșterile în vanzări a multor cărți de care români nu s-ar fi apropriat altfel, iar cărțile lui Manson nu fac o excepție.

Merită să citești cărți de dezvoltare personală?

Da.

Cu cât aflii mai repede unele chestii cu atât ai un avantaj în viață și ești scutit de a mai trece prin anumite chestii cu ochii închiși.

Ideea e să le citești cu scopul de a învăța ceva.

P.S.: Prima carte o vei pune la story să vadă lumea că citești, la a doua (asta dacă ai citit-o pe prima) ideea de a face story îți va piere pentru că vei știi cât de puțin le pasă oamenilor de tine, precum și că la fel se va întampla și cu articolul acesta. 😉

Românii și #blm

2020-06-06T08:15:00.002-07:00

Nu e ceva nou în rândul "influencerilor" români în a se alătura oricărei mișcări de pe planetă. Dacă aduce views și impresionează ( pe cine, nu știu ) ne băgăm și noi cu niște teatru de mâna a doua și povești din care ieșim victime, ce contează că nu e moral, banul să iasă.

Problema apare în momentul în care alăturarea la o astfel de mișcare nu are absolut nicio legătură cu subiectele abordate până atunci sau în momentul în care nu ai tangențe cu țara în cauză.

#BLM - începutul

Cu excepția cazului în care ai locuit sub o piatră undeva prin cătunele din Apuseni, e puțin probabil să nu fi dat cu ochii peste ceea ce se petrece acum în SUA.Totuși, pentru cei care îndeplinesc aceste condiții lemme introduce y'all:

- pe 25 mai, George Floyd, în vârstă de 46 de ani a murit după ce un ofițer al poliției din Minneapolis l-a ținut la pământ cu genunchiul pe gât
- imediat după au pornit proteste sub hastag-ul #blm.

Ca și în cazul fiecărui protest din ultimii ani lucrurile au evoluat de la scandări la incendiat și mai nou lootat magazine scumpe, că deh așa le arăți autorităților că negrii nu sunt hoți ( 🙄 ).

Lumea a început să realizeze că rasismul încă există și în 2020 ( cam târziu, dar mai bine decât deloc ), iar protestatarilor de culoare li s-au alăturat și o mulțime de albi.

Ironia

Ironia a început odată cu „influencerii” care pentru puțin boost în diverse rank-uri virtuale au început să se victimizeze, să împărtășească aberații și să facă tot posibilul pentru a părea că le pasă. Realitatea e alta, niciunul din ăștia nu a adus valoare mișcării și unii din ei chiar au pornit aberații care au devenit virale de genul:

- poză neagră de profil

- legea nescrisă conform căreia dacă ești neutru ești rasist și împotriva persoanelor de culoare

- unii cer înlocuirea cuvintelor whitelist și blacklist cu alternative

Ceea ce mi se pare și mai aberant din toată chestia asta e însăși contradicția din hashtag aka #blm.

Nu înțeleg cum poți opri rasismul atâta timp cât:

- nu ești de acord cu sloganul #alm (all lives matter)
- consideri că doar negrii sunt discriminați
- în loc să participi activ la proteste sau strângeri de fonduri dai din gură pe social media.

Ideea e că rasismul există în cadrul tuturor raselor existente: de la tibetanii uciși de China până la rasismul pe baza de țara natală (românii în alte țări de ex.) sau toată mișcarea presupus feministă care cataloghează bărbații în diferite feluri...

Practic, din mișcare anti-rasism devine una rasistă și persoanele care lootează magazine scumpe ajung deja memate pe social.

Martin Looter King - găsită pe reddit

„Influencerii” românii și mișcarea #blm

Desigur că participarea, chiar și fictivă la astfel de mișcării generează trafic, iar traficul prin reclame și altele generează venit, iar nouă ca popor materialist ne plac banii.

O grămadă de tipe de care nu auzisem până acum, răsar la fel ca ciupercile după ploaie educând audiența pe un subiect despre care habar nu au, unele delirând total.

Un exemplu e Adelina Pestrițu, o tipă de care am dat mulțumită lui Zoso în acest articol

Pe lângă ea mai sunt și Ceușan, Ich și Buhnici care în afară de a menționa că susțin această mișcare nu fac nimic concret, dar se aleg cu niște views în plus. - Tipic românesc.

Soluția

Adevărata soluție la rasism pleacă de la noi, toți. Dacă ne așteptăm ca un guvern să schimbe mentalitatea oamenilor ne punem singuri sare pe rană.

Putem începe cu eliminarea stereotipurilor legate de orice om, indiferent de rasă, culoare și alte concepte pe care tot noi, ca oameni-exemplu ce suntem le-am introdus ca să ne diferențiem.

Cel puțin în România e ironic să militezi împotriva rasismului când majoritatea am fost crescuți cu „nu ieși noaptea afară că te fură țiganii”.

Am putea în loc de a înregistra story-uri în care ne dăm loiali mișcărilor de genul și nu a face de fapt nimic util, dona pentru o mulțime de probleme existente și să ținem pentru noi, că sunt destule.