E ca un fel de ritual păgân,
Cu fum şi degustare de otravă,
Din care ieşi slăbit ca o epavă,
Şi tremurat de onanist bătrân.

Ca un vârtej ce te absoarbe-n jos,
Aşa te trage ața către rele,
Şi sunt de-ajuns doar două păhărele,
Să faci din omul blând,un fioros.

Ceva lucrează imediat în gât,
Când trece pe acolo o tărie,
Brusc simți prin corp aşa,o veselie,
Că trebe să mai bei numaidecât.

Şi-apoi începe un ceva ciudat,
Care te schimbă-n ştiitor de toate,
Eşti specialist în biblii şi păcate,
În fotbal şi-n politică de stat.

Femeile par fără de cusur
După ce bei cu asupra de măsură,
Nici nu contează ce emit pe gură,
Sau că nu au nici țâțe şi nici cur.

Te simți un Don Juan necunoscut,
La care orice divă se închină,
Şi iei privirea lungă şi bovină
Cu care doamna mă-ta te-a născut.

Convins de marea ta unicitate,
De sex-simbolul vieții care eşti,
Că Făt-Frumosul ăla din poveşti
E-un muncitor de la salubritate.

Ba şi mai mult,eşti mega genial,
Inventatorul marilor belele,
Şi pasionat deodată de manele,
Şi muzici cu profil oriental.

Mă rog,eşti cel mai cel în gândul tău,
Dar asta ține până dimineață,
Când binele ți se transformă-n greață,
Şi fericirea se preschimbă-n rău.

În gură simți un gust ca de carbid,
Şi toate dor în tine deodată,
Vai, bată-l dracul de alcool să-l bată,
Că-mi vine,Doamne,să mă sinucid.

Mi-e limba şmirghel şi-n stomac am clei,
Transpir ca o fecioară în sexshopuri,
În creier simt un milion de dopuri,
Şi-o voce enervantă:”De ce bei?”

Deci stați departe,că n-aveți ce-i face,
E un duşman perfid şi nesimțit,
Vă spun eu,dragii mei,că sunt pățit,
Deci care dai o ciorbă de potroace?

Nu-i tocmai clar la toţi de ce-au ieşit,
Dar evident că n-are importanță,
Unii vorbesc ceva de-o ordonanță
Pentru hoțoii ce s-au dedulcit.

Alții din contra,zic că nu-i aşa,
Că-i un complot al ungurilor care
Vor iarăşi,evident,să se separe
Cu sprijin SRI şi DNA.

E un concurs continuu de glumițe
În care Dragnea e făcut ghiveci,
Şi invitat la pandaimos pe veci,
Precum şi la tăiere de coițe.

Se-njură foarte-artistic şi blajin
De mame,morți,de neamuri şi morminte,
Şi uneori preaneamțul preşedinte
Mai întărâtă apele puțin.

E-un fel de modă pentru toți acei
Ce vor să-şi scoată fata la plimbare,
Şi nu prea au lovele-n buzunare
Să iasă, că dă bine la femei.

Că ‘geaba-ți laşi tu barbă şi mustață
Să crească-n smocuri-smocuri pe obraz,
Nu pari deştept şi nici măcar viteaz
De nu țipi „jos guvernul” într-o piață.

E ca un fel de Facebook fără taste,
În care toți amicii sunt chiar vii,
Şi-i vezi cu câini,pancarte şi copii,
Cu soacre şi-alte vietăți nefaste.

Plimbându-se zâmbind un ceas sau două,
Făcându-şi selfie, ca pe litoral,
Strigând lozinci cu caracter oral,
Până apar jandarmii sau când plouă.

E fain că se împart pe căprării:
Ăia de ies, spun că-i urăsc pe foştii,
Că ăia de nu ies sunt ăia proştii,
La care nu le pasă de copii.

Iar cei ce stau în case sunt blazați,
Şi spun că cei ce ies o fac cu plată,
Că sunt o societate depravată,
Şi evident,că sunt manipulați.

Se bagă-n luptă tineri şi bătrâni
Pe care îi împarte sărăcia,
E-adrenalină-aici,în România,
C-aşa e viața,faină,la români.

Sunt combinații multe, fel de fel,
Şi varii feluri pentru prezentare,
Un el şi-o ea,o ea şi-o ea şi-mi pare
Că totuşi,cel mai des,un el şi-un el.

De obicei, folkiştii lang-aezi
Au multe multe-asemănări directe,
La calități un pic, iar la defecte
Par clar un fel de gemeni siamezi.

Cum umblă pruncii iarna la urat
În cete,să se-audă cât mai bine,
Aşa şi ei aleg să se combine
Să fie un spectacol minunat.

De obicei, poeții-s vai de ei,
Talent puțin,dar fițe o movilă,
Recită câte-o chestie infantilă
Despre iubire,ură sau femei.

Respiră rar cu buze-ntredeschise,
Cu ochii-nchişi şi mâinile în sus,
Apoi ,când gată tot ce au de spus,
Rămân ințepeniți precum Ulyse.

Înghit aplauze ca pe cotlete,
Privind la câte-un fan extaziat
Ce murmură din buze tremurat:
„Eşti genial şi te iubesc,poete!”

Întotdeauna vor să ia caimacul,
Să fie clar că au avut succes,
Şi publicu-i în stare de deces
Doar pentru că ei au talent cu sacul.

Unii recită lung şi hotărât,
Atât de lung,de zici că-s puşi în priză,
Sunt cei ce au în viață o deviză:
„Eu n-am talent,da’ vă recit urât!”

Alții citesc aşa, în reluare,
De zici că îşi dau duhu-n microfon,
Unii din cărți,alții din telefon,
Unii pe scaun stând,alții-n picioare.

Teatral,patetic sau cu glas sfârşit,
De-n sinea lui,folkistul se întreabă:
„Cum naiba n-am găsit eu altă treabă,
De car cu mine-asemenea tâmpit?

Nu mă mai cheamă nimeni nicăieri
De mă mai vede lângă creatură,
E timpul să dau singur eu din gură,
C-altfel ajungem amândoi şomeri!”

Am stat la masă numai cu Sorin,
Şi ne-am uitat ca broasca la sudură
La ce dihănii am băgat în gură,
Şi ce poşircă am primit drept vin.

E drept că mai erau nişte obezi
Din nişte țări,habar nu am de unde,
Ce nu ştiau nimica a răspunde,
Doar behăiau ca vitele-n cirezi.

De preşedinte ce-aş putea să spun,
E cam bătrân şi are şi perucă,
Şi sincer nu prea cred că mai apucă
Să prindă următorul Moş Crăciun.

La Casa Albă m-am uitat atent,
O hardughie mare şi nasoală
Făcută de vreun nene fără şcoală,
Nu kynky ca la noi, la parlament.

Cânta pe-acolo una,vai şi-amar,
O bâhliță cu fundul ca vadana,
Nu tu un Velea,nu o Loredana,
De nimeni nu i-a dat niciun dolar.

Am şi borât un pic, mai spre final,
Că eu pişcoturi n-am mâncat de-o viață,
Şi-aşa mi s-a făcut un hal de greață,
Că nici n-am zis că scap fără spital.

M-am tras în poză cu nişte băieți
Frumoşi grozav,dar încruntați, că cică
Nu e frumos să faci un pipilică
Dacă te trece,tocmai pe pereți.

Oricum,mi-am luat trei linguri şi-un cuțit,
Că m-a rugat nevasta de veselă,
Am şi dormit trei ore în pubelă,
Nu-mi pare rău deloc că am venit.

Acu’ mă-ntorc mahmur ‘napoi încoace,
Mi-e dor de-o grațiere ca de frați,
Nu mă mai duc în State,să mă bați,
Să meargă preşedintele… că-i place!

Se-anunță-apocalipse de zăpadă,
Şi friguri cu origine din est,
Nemulțumiții-ar pune-o de-un protest,
Dar cine poate sta acum în stradă?

Guvernul a găsit pe la subsol
O gaură de zece miliarde,
Lăsată de ceilalți şi nu le arde
Chiar de nimica pe stomacul gol.

Pe Ghiță-l caută toți, da’ se ascunde,
Zicând că-i frig şi nu mai vrea răcoare,
Doar mai trimite câte-o-nregistrare
Făcută, SRI-ul ştie unde.

La DNA e linişte şi pace,
Au dispărut cătuşele-arătate
Cu-atât de multă generozitate
De la Năstase,Voiculescu-ncoace.

Nu au venit tot din motiv de ger
Nici ruşi la noi şi nici americanii,
Şi-n ciuda celor ce credeau,nici banii
Nu au căzut, la noi în cont,din cer.

S-a arătat ce unii au prezis,
Că Putin n-are vreo intenție gravă,
Că are gaz şi are-o ditai țeavă,
Şi-l doare-n ea,de-ai noştri,propriu-zis.

Îmi pare rău că încă nu apar
Scenarii de război meteorologic,
Trimis de Soros,cine altul,logic,
Că el e omul rău şi hantătar.

Parlamentarii încă lenevesc,
Au vreme patru ani de rupt spinarea,
Şi-apoi e cam departe pensionarea,
Şi nici nu-i trendy-n spațiul românesc.

Diaspora-i cuminte şi promite
Că de acuma va ieşi la vot,
Dar dacă iese PSD-ul, tot
Ca pân-acum,un ban nu mai trimite.

În rest,e bine-n țară şi răcoare,
S-au dus şi Bobotează şi Crăciun,
Aştept să crape frunza la alun,
Că frigul îmi dă chef de emigrare.

Îngheață tot ce-i deget în mănuşi,
Şi tot ce se găseşte în izmene,
Iar ochii se lipesc fixist de gene,
Şi s-au umplut pensiunile de ruşi.

Până şi viruşii au sucombat,
Răcind în nasuri,gâturi şi-alte zone,
Zăpada-i albă ca o mascarpone,
Şi totu-i înghețat şi sinistrat.

La ştiri sunt numai veşti ce-ți dau fiori,
Despre homleşi ce-au înghețat în stradă,
Precum şi despre tone de zăpadă
Ce ar ajunge pân’ la subțiori.

Se văd trecând maşini antipolei
Ce-aruncă pe asfalt nisip şi sare,
La semafoare câte-o tamponare
Între maşini conduse de femei.

Prin scări de bloc se-aude un Iordan
Cântat de-un popă în misiune sfântă,
Ce strânge nişte bani atunci când cântă
Din fiece sălaş de poporean.

Se mai blocheaz-un drum pe la câmpie,
Mai vin soldații,mânuind lopeți,
Primarul nou dă iama în băieți
Uitați din alt guvern prin primărie.

E începutul unei ierni geroase,
Firească de mă uit prin calendar,
Şi de atâta frig am zis,măcar
Veniți diseară „Să dăm folk la case”!

Îngeri mici şi neastâmpărați,
Cu aripi de fluturi pe spinare,
Strigă prin tot raiu-n gura mare:
„E Ajun,ne dați ori nu ne dați?”

Se aud departe clopoței,
Stele mici îşi pun lumini în plete,
Heruvimii sună din trompete,
Şi miroase raiu-a colăcei.

Stă bătrânul Dumnezeu şi-ntinde
Câte-un fulg drept plată tuturor,
Parcă îi era un pic de dor
Domnului din ceruri de colinde.

Şi privind la-ntreaga adunare
Spuse Domnul:”Dragii mei,propun
Să-i trimitem toți lui Moş Crăciun,
Pentru daruri,câte o scrisoare!

Iară dacă printre noi mai sînt
Unii sfinți ce vor să mai aline
Inimile mamelor creştine,
Să coboare astăzi pe pământ!”