Ovidiu Avrămuș | Blog

‘The Gallery of Me’ împlinește 15 ani

Ovidiu Avrămuș — Fri, 02 Jan 2026 10:01:45 +0000

The Gallery of Me împlinește azi 15 ani. 🎉 Instagram Timeline

The post ‘The Gallery of Me’ împlinește 15 ani first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Am reclamat Inspire Cinema și au fost amendați

Ovidiu Avrămuș — Mon, 22 Sep 2025 17:33:08 +0000

Să ne mai bucurăm de încă o amendă pentru o firmă care-și bate joc de clienți. Recent voiam să iau două bilete la Inspire Cinema, cinematograful din mall-ul Electroputere, și am observat că aveau în ziua aia o ofertă de 1+1 gratis. Un bilet normal era 32 de lei, două bilete la ofertă erau 37 de lei. „Gratis”. O săptămână mai târziu iar iau două bilete, iar ofertă. La filmul ăsta biletul normal e 30 de lei și oferta cu 1+1 gratis e 37 de lei. Deci acel gratis e acum 7 lei. Pe 27 august i-am reclamat la ANPC și pe 3 septembrie mi-au spus că i-au sancționat. O săptămână mai târziu am verificat și gratis a devenit gratis. Simplu. Cred că 5 minute mi-a luat.

The post Am reclamat Inspire Cinema și au fost amendați first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Blogger de 18 ani

Ovidiu Avrămuș — Thu, 07 Aug 2025 17:43:57 +0000

Ceva ceva 18 ani, când a trecut timpul, scriu mai rar în ultimul timp, și așa mai departe. Ca și anul trecut, o poză cu autorul la aceeași vârstă cu blogul: Asta a fost făcută în seara în care am făcut și eu 18 ani, în timp ce dansam cu o minunăție de fată cu care tot flirtam de ceva timp și n-am reușit decât să-i fur un sărut în seara aia. Avea iubit, măcar nu m-a plesnit. Mi-a scris o poezie în franceză de ziua mea și o am și acum prin cutia mea cu lumini și întunericuri. Am scris multe poezii pentru multe fete, dar ea e singura fată care mi-a scris mie una. A fost cea mai mișto zi de naștere în cea mai mișto vacanță de vară. Am făcut toate tâmpeniile posibile cu prietenii și am început prima mea relație cu fata care avea să mă potolească (nu e fata din poză). Nu știu să am vreo amintire urâtă din perioada aia. Revenind la blog, în fiecare an sper să revin la cum scriam odată pe aici, dar parcă e din ce în ce mai dificil, oricât de mult simt nevoia. Que sera, sera. 🍰 În ultimul an, The Gallery of Me a împlinit 14 ani, Dunno a împlinit 13 ani, Satira zilnică 10 ani, iar Throes of Life 3 ani.

The post Blogger de 18 ani first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Pericolul suntem noi, nu Georgescu sau Simion, iar pericolul nu a trecut

Ovidiu Avrămuș — Fri, 20 Jun 2025 10:24:05 +0000

Un titlu alternativ pentru un articol în mare parte identic era „Te uiți vreodată în oglindă când te întrebi cum e posibil?” Îl păstrasem pentru eventualitatea câștigului lui Simion, dar ar fi mers și acum. Prefață Răul din lume: neputința imaginară prin care ne justificăm inacțiunea și contribuția → Călin Georgescu nu e președintele pe care îl vrem, e președintele pe care îl merităm → Recomand întâi citirea articolelor de mai sus. De când a câștigat Călin Georgescu primul tur în decembrie 2024, toți românii care nu respiră pe gură au început să se panicheze, și pe bună dreptate; cum să ajungă un individ precum Georgescu mai mult decât o caricatură de care râdem doar fiindcă a considerat de cuviință să candideze la președinție? Foarte simplu, cred eu. Dacă ar fi ceva ce aș vrea să învățăm din situația în care ne aflăm, aș vrea să fie asta: vorbiți. Vorbiți așa cum ați vorbit acum, dar nu vorbiți doar în cele două săptămâni dintre tururile de alegeri când deja vă e teamă că vă va cădea cerul în cap; vorbiți și arătați cu degetul și în restul timpului când auziți idei ca cele exprimate de Georgescu, indiferent de la cine ar veni. Nu trebuie să luați gâtul nimănui, doar să vorbiți, să puneți întrebări, să contraziceți cu fapte, să puneți în dificultate oamenii cărora le curge rahatul din gură, indiferent că e vorba despre reptilieni și ocultă sau astrologie, homeopatie, 5G, ori „plandemia” COVID-19. „See something, say something.” Învățați să nu mai treceți cu vederea toate ideile astea nocive pe care le auziți de la prieteni, familie, apropiați. Indiferent că nu ajungeți nicăieri, măcar pentru voi să știți data viitoare când pare că ia lumea foc că nu ați stat cu mâinile în sân. Orice efort contează. Proști vor fi mereu printre noi. Cred că suntem într-un punct în care putem să renunțăm la rețineri și să o spunem drept, mulți oameni de rând sunt proști. Foarte proști. Așa a fost și așa va fi mereu. Proști vor fi mereu printre noi. Cât de influenți ajung acei proști depinde de restul oamenilor din jur care le permit asta, de cele mai multe ori doar prin inacțiune. „Nu-mi bat capul.” Câți n-am zis asta și de câte ori? Apoi astea sunt consecințele—oamenii ăia nu sunt majoritari, deseori nici în anturajele lor, iar când încep să se lovească din ce în ce mai des de opoziție din partea celor din jur, poate se mai cumpătează și încep să își pună ideile la îndoială, că anturajul e puternic, indiferent că ești adolescent sau adult. Dacă opoziția nu există, însă, stima le crește și ei continuă să își perpetueze mizeriile și poate să și influențeze pe alții, ca niște viruși. Și nu trebuie să fie cine știe ce idei grandioase, nu e nevoie să vorbească despre „chemtrails” și microcipuri, poate fi ceva banal ca astrologia. Apoi, la voi înșivă sunteți atenți? Obișnuiți să întrebați oamenii ce zodie sunt? Credeți în zei? Preferați remediile din comentariile de pe Facebook ori ascultați sfaturile medicilor? Ascultați de experții din diverse domenii ori de autori de pe bloguri obscure? Ia deschideți Instagram și vedeți ce influenceri urmăriți; Sânziana Negru? Ana Țepuș? Colo? Alina Ceușan? Podcast-urile cui le ascultați? Morar? Buhnici? Țibulcă? Dar muzica? Ați fost la cinema să vedeți filmele lui Selly și a restul copiilor ăia cretini? Ați cumpărat pizza lui Dorian din supermarket? Ați mâncat la restaurantul lui Pescobar? În vară ați crescut audiența la Insula iubirii? Unde aruncați țigara după ce ați fumat-o? Purtați centura de siguranță oriunde ați sta în mașină și îi îndemnați și pe ceilalți să facă la fel? Ce m-a dezamăgit pe mine mai mult decât rezultatele alegerilor din decembrie 2024 și ale turului I din mai 2025 au fost oamenii dezgustați de Călin Georgescu și George Simion, dar care au rămas constanți în credințele și comportamentul lor. Nu văd nicio schimbare în oameni, nici măcar în apropiații mei, dintre care nici în cei care au suferit psihic mai mult decât alții în urma alegerilor din 2024. Am observat că oamenii nu sunt capabili să facă legături indirecte între propriile credințe și comportamente și evenimentele externe care pretind că îi zguduie. Toți dau vina pe alții, n-am văzut o singură persoană care să se întrebe dacă este ceva, oricât de mic, cu care să fi contribuit la situația actuală în care oameni ca Georgescu (în special) ori Simion au avut șanse mari să ajungă președinți. Toți se uită înafară, nimeni nu vrea să își asume niciun fel de responsabilitate. Toată lumea dă vina pe votanții lor. Personal, tind să cred că sunt mai mulți români care nu i-au votat și care nu îi susțin, dar care au o vină mai mare în succesul lor doar fiindcă de-a lungul timpului nu au ridicat nici măcar un deget să oprească răspândirea ideilor și credințelor care ne-au adus aici. Am mai exprimat gânduri asemănătoare în trecut, despre starea și viitorul țării, poate mai subtil, poate mai direct, dar e o parte din mine care ar fi vrut să ajungă Călin Georgescu președinte, fix fiindcă îl consider un dobitoc crunt care ar fi făcut rău țării. Poate că România are nevoie de un șoc dur, poate când ajunge cuțitul la os vom începe să FIM schimbarea, nu doar să o cerem altora. Sunt astfel de gânduri de care mă feresc să le expun public fiindcă îmi par un pic cam întunecate și fiindcă mă zbat cu ele. Îmi e greu să am o poziție fermă de care sunt convins, dar asta îmi pare că ar fi un lucru bun dacă ar fi împărtășit și de restul oamenilor, căci nu cred că ne-ar strica să fim un pic mai umili și introspectivi. Mă lupt cu, dar și pentru speranța și credința în oameni. În afara unor momente de furie și/sau dezamăgire profundă, mereu am fost într-un echilibru fragil între negativismul și pozitivismul cu care privesc oamenii. Nu mai am aceeași furie energică pe care o aveam când eram mai tânăr și nu ezitam să lovesc când aveam o țintă, acum o parte din acea furie a fost înlocuită de o tristețe tăcută. Oboseală sau înțelepciune, nu știu cum să o numesc; poate e puțin din ambele, sper doar să fie și niște înțelepciune pe acolo. În vremuri recente, totuși, îmi pare că tind să cad mai mult în partea negativă, și e un pic înfricoșător. Nu știu ce fel de persoană aș fi dacă aș cădea mai mult în direcția asta, dar nu văd prea multă liniște și pace interioară în acel întuneric. Îmi e frică de ce se întâmplă, îmi e frică de cum mă afectează extern, mai frică de cum mă afectează intern, sunt trist că cei din jurul meu nu fac nimic și sunt furios că cei din jurul meu nu fac nimic. Ori, mai bine zis, fiindcă nici măcar nu realizează că trebuie să facă ceva—ei în sinea lor, ca apoi să reflecte schimbările alea înafară. Sunt dezamăgit de aproape toți oamenii din jurul meu. Nicio picătură nu se simte responsabilă de inundație. Am văzut după alegerile din mai 2025 mulți oameni felicitând pe alții din diverse regiuni ale țării unde s-a votat predominant cu Nicușor Dan, ca și cum merită o medalie doar fiindcă n-au votat cu flegma umană care este George Simion, și nu înțeleg de ce. Oamenii nu s-au schimbat; degeaba votezi tu cu un om normal când în restul timpului lași prostia și ignoranța să zburde în cercurile tale sociale și în final în societate. Uneori trebuie să iei atitudine și să faci eforturi pentru a trăi în lumea în care pretinzi că vrei să trăiești; uneori nu e suficient să nu dai foc, trebuie să mai și împiedici răspândirea focului. Ziceam într-un story după primul tur din mai 2025: Nu mă enervează atât proștii care l-au votat pe Simion în primul tur cât mă enervează übermenschii care îi arată cu degetul. Pe proștii care l-au votat pe Simion îi știu de o viață, oricine îi știe dacă s-a interesat vreodată de lumea din jur. Nu înțeleg șocul și dezamăgirea, la ce vă aşteptați? Unii am mai ridicat de-a lungul timpului un deget să încercăm să schimbăm ceva, să fim mai puţin toleranți față de prostia care acum v-a udat chiloții, să fim oameni mai buni și să îi atenționăm pe alţii când ei nu sunt. Acum vin tot felul de papagali care de-a lungul anilor au fost îngăduitori cu ciuma intelectuală şi brusc se țin de nas și arată cu degetul către plebea care nu votează cum trebuie fiindcă-s prea proști, domne’, nu ca ei. Da; chiar sunt, sunt proști. Ce ai făcut până acum în privința asta? O mare parte din vină pentru ce se întâmplă o purtăm noi, ăștia mari deștepţi și cu nasul pe sus, fiindcă am fost prea permisivi cu toate ideile cretine ale oamenilor din jurul nostru până ne-a ajuns apa la gât și acum ne minunăm de ce se întâmplă. Românii au demonstrat că deși mai toți își împing progenitura către educație, apoi când o văd manifestată, o desconsideră. Au arătat că educația nu are valoare, ci volumul strigătului și cât de sus poți să ridici pumnul în aer. Câștigul lui Nicușor Dan este indubitabil—din nou, pentru oricine nu respiră pe gură—un câștig pentru normalitate și prosperitate, dată fiind mâzga umană împotriva căruia a candidat. Cred că ar trebui să ne bucurăm—o perioadă; apoi ar trebui să începem toți să punem osul la muncă, ca în 5 ani să nu ne trezim iar în asemenea momente critice. Munca cea mai grea, însă, e realizarea că avem de muncă. Românii sunt tot români, nu vă amăgiți altfel. O metodă simplă de a evita situațiile astea neplăcute am scris-o în articolul anterior despre Georgescu: „Cum pot fi eu mai bun” este întrebarea pusă la nivel individual care ne poate salva la nivel colectiv.

The post Pericolul suntem noi, nu Georgescu sau Simion, iar pericolul nu a trecut first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Am reclamat Lensa și au fost amendați cu 5000 euro

Ovidiu Avrămuș — Fri, 28 Mar 2025 15:03:38 +0000

Acum 3 ani scriam despre cum am făcut plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva unei frizerii din București cu care nu interacționasem niciodată în niciun fel și cu toate astea îmi trimiteau SMS-uri promoționale. După mai multe mesaje și apeluri cu ei, nu am reușit să îi conving să îmi șteargă datele personale pe care nu le obținuseră de la mine, așa că i-am raportat la ANSPDCP. A fost prima oară când am făcut asta și am primit mai târziu răspuns că nu se va lua nicio măsură fiindcă nu am procedat corect în comunicările mele cu frizeria—trebuia să îi contactez așa cum specificau ei în politica de confidențialitate de pe site, în cazul de față la o adresă de email. Între timp oamenii s-au oprit din a-mi trimite mesaje, așa că nu am mai făcut altă reclamație. În ianuarie 2024 am avut iar ocazia să depun o plângere, de data asta împotriva Lensa, renumită pentru spam-ul pe care îl fac (#1, #2). La fel și ăștia, după mai multe insistențe de-a lungul timpului, oamenii îmi tot trimiteau SMS-uri și email-uri promoționale, în condițiile în care în contul meu de pe site nu eram abonat la nimic și mai primisem confirmări de la ei că m-au dezabonat după ce i-am contactat. De data asta am știut cum să procedez și imediat ce n-au ținut cont de cerințele mele de a nu îmi mai prelucra datele personale, am depus plângere. O săptămână mai târziu am primit un email automat în care mi se spunea că vor demara o investigație și acum, un an și două luni mai târziu, am primit informare cu privire la rezultatul investigației: Cam așa; 5000 de euro amendă. Nu pot spune că nu m-am bucurat enorm să văd că au fost amendați. Acum imaginați-vă dacă doar câteva alte zeci de oameni din țara asta ar face și ei plângeri.

The post Am reclamat Lensa și au fost amendați cu 5000 euro first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Presa românească dezinformează uneori cu intenție, alteori din prostie

Ovidiu Avrămuș — Fri, 28 Feb 2025 09:05:59 +0000

De-a lungul anilor am tot scris despre Gazeta de Sud, fie pe blog, fie în postări pe Facebook sau story-uri pe Instagram. Scriu mereu despre ei fiindcă sunt oameni proști care fac o treabă de rahat și se bat pe umeri spunându-și că sunt jurnaliști. Mai scriu la nivel de clasa a 4-a, mai folosesc diacritice care nu sunt românești, mai preia știri false, mai publică informații neverificate, mai fac publicitate care nu e marcată conform legii, chestii de genul. Acum două zile, Daniela Moise, jurnalistă la Gazeta de Sud cu intelectul unei alune, publică un articol despre cum hoții lasă bancnote în parbrizele mașinilor parcate, proprietarii le văd abia după ce urcă în mașină, apoi când ies să ia bancnota, dulăii sar și le fură mașinile. „O nouă metodă de jaf”, aoleu! Dacă nu te cheamă Daniela Moise și/sau nu lucrezi la Gazeta de Sud și/sau ai mai mult de 10 ani, probabil deja ți-ai pus niște întrebări de bun simț. Doar ca să ne amuzăm și nimic altceva, uitați-vă unde e pusă bancnota din imaginea pe care a folosit-o (făcut-o? furat-o, vedem mai târziu) Daniela Moise, jurnalistă la Gazeta de Sud cu intelectul unui burete. Carevasăzică, Daniela se urcă la volan și constată cu stupoare că este o bancnotă de 10 lei sub ștergătorul de la șofer. Stăpânindu-și cu greu extazul și întrebându-se oare câte bomboane mentolate poate cumpăra de ei, se dă jos din mașină, o ocolește prin spate, și apoi când ajunge la pasager, sare pe burtă pe capotă pentru a lua bancnota cu dinții. Că doar așa ar avea hoții timp să facă ceva, altfel dacă doar ieșea să o ia ca un om normal, era inutilă schema cu bancnota, o abordau direct la intrarea în mașină și îi dădeau cu genunchiul în gât. Vă rog să nu mai râdeți de Daniela Moise, jurnalistă la Gazeta de Sud cu intelectul unei pietre. Nu e frumos. Revenind la subiect, dacă ideea în sine nu te-a pus pe gânduri, te-a pus articolul. Recent, cele mai multe cazuri au fost înregistrate în parcările mall-urilor, iar victimele au fost femeile singure. Când, cât de recent? Câte cazuri? Care mall-uri, în ce orașe? Care victime, câte? Polițiștii atrag atenția și spun că […] Care polițiști, unde? A fost vreun comunicat? Avem un link către un articol oficial, o informare, ceva, orice? Absolut nicio informație concretă; aproape ca și cum ar fi o știre fabricată și răspândită în toată lumea de persoane precum Daniela Moise, jurnalistă la Gazeta de Sud cu intelectul unei ridichii. Ei bine… Zece secunde mi-a luat să găsesc un articol de pe Snopes publicat pe 28 februarie 2004, acum fix 21 de ani. „snopes windshield dollar” pe Google, literalmente primul rezultat. Șocant. Credeți că Daniela Moise, jurnalistă la Gazeta de Sud cu intelectul unei gume Turbo, a auzit vreodată de Snopes? Ori alți angajați la Gazeta de Sud? Bine, poate sunt eu absurd, să zicem că ești jurnalist și nu știi de Snopes: „money car window”, engleză cât mai simplă, primul rezultat e Reddit și în descriere pe pagina de rezultate poți citi deja despre cum e o legendă urbană, cel puțin asta te-ar împinge să te documentezi un pic mai mult. Inițial, obișnuit ca oamenii de la Gazeta de Sud să fie proști, am zis că… e Daniela proastă și asta e tot. Apoi m-am gândit că pur și simplu n-are cum; a citit chestia aia pe cine știe unde, probabil nici nu era în română, a tradus, apoi a publicat, fiindcă literalmente nu e niciun fel de detaliu în articolul ăla. Carevasăzică, a publicat cu intenție ceva neadevărat ca să… nu știu, să își facă norma, nu știu cum funcționează lucrurile la Gazeta de Sud, îmi imaginez că dacă intru acolo o să fie varianta de coșmar a fabricii lui Wonka, niște Oompa-Loompa cu leziuni cerebrale scriind articole lovindu-și fețele de tastaturi. Am căutat și în română și… evident. Daniela Moise, jurnalistă la Gaze—ok, ați înțeles ideea—a copiat știrea aproape mot-à-mot de la Observator, care și ăia alți proști, au făcut și reportaj video despre „fenomenul” ăsta; și nici ei nu au dat niciun detaliu, dar nici ei nu sunt sursa dezinformării. Printre alții, am ajuns la Ziua de Cluj, alți proști îngrămădiți. De data asta, însă, avem și un citat de la o victimă; hai să vedem: Trebuie să aflați metoda furtului cu banii în geam. Am pățit-o ieri când am parcat într-o parcare subterană. Am înțeles că hoții urmăresc femeile pentru că atunci când am ajuns în parcare eram doar eu cu copilul.Când m-am înapoiat la mașină, să plec, am găsit în ștergător o bancnotă de 10 lei. Tentația este să ieși din mașină… atunci hoții acționează pentru că îți lași geanta în mașină. Eu m-am întors și cu soțul, deci puțin probabil să mai acționeze careva, având în vedere că nu mai eram singură.Și soțul meu a spus să ignorăm și să ieșim mai repede din parcare, pentru că își amintise el că citise despre această metodă… Așa că am zis să dau mai departe să fiți atenți! Pe cuvânt că nu îmi imaginez cum pot fi oamenii ăștia în așa hal de proști. Ăsta zic ei că e un citat real, în niciun caz o traducere proastă a unui citat ce probabil e fals oricum. Dar progresăm, ăștia zic că citatul îi aparține unei anume Claudia Ileana Nicolau și sursa e Știri pe surse. Alți proști. Ăștia acum o citează pe Claudia aia și pun link către sursa originală, proasta-mamă, o oarecare Diana Bragă de pe LinkedIn, pe care de fapt o cheamă Diana Lepadat și are un podcast pe YouTube filmat cu un webcam cumpărat în 2010. Și ăsta e capătul de linie. O proastă oarecare a tradus un citat—probabil fals, l-a publicat pe LinkedIn—evident, și presa românească a regurgitat rahatul fără niciun moment de gândire critică în prealabil. Asta e presa românească, numai proști peste proaste peste proști care copiază articole unii de la alții, oricât de stupide ori absurde ar fi, fără niciun fel de verificare. E și mai grav când dezinformarea respectivă poate produce panică și minte oamenii că se află într-un pericol inexistent. Perfect pentru 2025 și climatul actual. Ce etică și moralitate să vrem de la scârbele astea? Nu știu cum să închei articolul ăsta. Ce să mai zic? Mergeți pe Facebook și comentați la postarea ăstora de la GDS și spuneți-i Danielei Moise că e proastă. Vă las cu articolul ăsta, că e relevant: Un exemplu concret de răul pe care îl faci când răspândești informații neverificate → Un mic addendum doar ca să menționez cum Daniela Moise, hoață la Gazeta de Sud, a furat imaginea folosită în articol. Vedem la alții cum au menționat sursa fotografiei, în schimb proștii—PROȘTII ăștia de la Gazeta de Sud nu știu în 2025 că trebuie să menționezi sursa imaginilor din articole dacă nu îți aparțin. Îmi amintesc discuții din 2009 despre cum presa românească nu menționa sursa informațiilor/imaginilor și le furau de pe blogurile creatorilor de conținut, și iată-ne 16 ani mai târziu în aceeași situație cu pubela care este Gazeta de Sud. Absolut fantastic.

The post Presa românească dezinformează uneori cu intenție, alteori din prostie first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

‘The Gallery of Me’ împlinește 14 ani

Ovidiu Avrămuș — Thu, 02 Jan 2025 10:32:01 +0000

The Gallery of Me împlinește azi 14 ani. 🎉 Instagram Timeline

The post ‘The Gallery of Me’ împlinește 14 ani first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Top 10 melodii preferate în 2024

Ovidiu Avrămuș — Fri, 27 Dec 2024 12:57:24 +0000

Spiracle este de departe comoara absolută de anul ăsta. Am dat întâmplător de ea și în timp ce ascultam am știut că o să o ador pentru tot restul vieții. Una din melodiile alea, știți voi ce zic. Ordinea e aleatorie. Mențiuni onorabile:

The post Top 10 melodii preferate în 2024 first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.

Călin Georgescu nu e președintele pe care îl vrem, e președintele pe care îl merităm

Ovidiu Avrămuș — Thu, 12 Dec 2024 14:39:01 +0000

Am numit așa articolul fiindcă sunt convins că cea mai mare parte din votanții ăstuia nu îl vor de fapt președinte, doar că nu îl înțeleg pe omul ăsta și ce reprezintă el. Probabil un număr foarte mic din votanții lui îl înțeleg cu adevărat, majoritatea cred că sunt doar oameni care „vor altceva”, iar acel „altceva” pare a fi un președinte care a scăpat din cămașa de forță. Așa cred ei că ne va fi mai bine. Problema mea nu este atât de mult cu felul în care pretinde Călin Georgescu că vrea să ajute România, că toți candidații pretind același lucru, doar că vor să o facă prin mijloace diferite, iar dezbaterea politică se bazează pe analiza metodelor fiecărui candidat și meritul lor din punct de vedere rațional. Problema mea principală este efectiv cu Călin Georgescu omul, cu credințele și perspectivele lui independent de candidatura sa la președinție, credințe și perspective incompatibile cu realitatea și bunul simț. Nu pot respecta un om fie în așa hal de afectat psihic încât ar trebui închis pentru binele lui și al celor din jur, fie în așa hal de împotrivit educației și rațiunii. Înainte de orice, Călin Georgescu, ca și soția lui (altă dementă și aia), este împotriva educației, fiindcă dacă era un om pasionat de cunoaștere și dornic să-și hrănească intelectul, nu ne mai vorbea despre ruperea firului divin prin cezariană, energii și vibrații, ori extratereștrii cu care a copulat el în timp ce Cristela filma. Dacă ar fi ceva ce aș vrea să învățăm din situația în care ne aflăm, aș vrea să fie asta: vorbiți. Vorbiți așa cum ați vorbit acum, dar nu vorbiți doar în cele două săptămâni dintre tururile de alegeri când deja vă e teamă că vă va cădea cerul în cap; vorbiți și arătați cu degetul și în restul timpului când auziți idei ca cele exprimate de Georgescu, indiferent de la cine ar veni. Nu trebuie să luați gâtul nimănui, doar să vorbiți, să puneți întrebări, să contraziceți cu fapte, să puneți în dificultate oamenii cărora le curge rahatul din gură, indiferent că e vorba despre reptilieni și ocultă sau astrologie, homeopatie, 5G, ori „plandemia” COVID-19. „See something, say something.” Învățați să nu mai treceți cu vederea toate ideile astea nocive pe care le auziți de la prieteni, familie, apropiați. Indiferent că nu ajungeți nicăieri, măcar pentru voi să știți data viitoare când pare că ia lumea foc că nu ați stat cu mâinile în sân. Orice efort contează. Vă lăudați cu unfriend-uri, până acum ce ați păzit? Nu îi știați pe oamenii aia? Nu știați ce le poate capul și în ce cred? S-au găsit peste noapte să vă dezvăluie că sunt scrântiți, ei până atunci fiind oameni cu capul pe umeri? Ori știați și ați trecut cu vederea, ori nu sunteți atenți la oamenii cu care vă înconjurați. Ați trecut de-a lungul timpului cu vederea atâtea lucruri în opoziție directă cu orice formă de intelectualitate până absurditatea v-a ajuns din urmă mai mare și mai puternică decât ați văzut-o vreodată și acum nu o mai puteți trece cu vederea și va periclitează sănătatea, stilul de viață, drepturile, și cine mai știe ce, să sperăm că nu vom afla. Apoi, la voi înșivă sunteți atenți? Obișnuiți să întrebați oamenii ce zodie sunt? Credeți în zei? Preferați remediile din comentariile de pe Facebook ori ascultați sfaturile medicilor? Ascultați de experții din diverse domenii ori de autori de pe bloguri obscure? Ia deschideți Instagram și vedeți ce influenceri urmăriți; Sânziana Negru? Ana Țepuș? Colo? Alina Ceușan? Podcast-urile cui le ascultați? Morar? Buhnici? Țibulcă? Dar muzica? Ați fost la cinema să vedeți filmele lui Selly și a restul copiilor ăia cretini? Ați cumpărat pizza lui Dorian din supermarket? Ați mâncat la restaurantul lui Pescobar? În vară ați crescut audiența la Insula iubirii? Unde aruncați țigara după ce ați fumat-o? Purtați centura de siguranță oriunde ați sta în mașină și îi îndemnați și pe ceilalți să facă la fel? Nu știu câte ore mi-ar lua să fac o listă exhaustivă. Toate lucrurile astea sunt legate între ele și sunt legate de starea societății în care trăim. Toate lucrurile astea formează o rețea nocivă de idei și comportamente în conștiința colectivă și cu cât mai multe noduri eliminăm din rețeaua asta, cu atât mai bine ne va fi. Schimbarea nu începe de la cel mai înalt nivel, începe de la cel mai de jos. Dacă vrem lucruri bune, trebuie întâi să ne uităm la noi înșine și la viețile noastre cotidiene. Când noi vom fi mai buni, lumea va fi mai bună. Nu ne place mizeria din oraș? Hai să nu mai aruncăm pe jos. Nu ne place corupția? Hai să nu mai dăm mită la medic. Vrem respect din partea statului sau a corporațiilor din viețile noastre? Hai să le arătăm public cu degetul când își bat joc de noi în loc să ne resemnăm că „nu schimbă o singură persoană nimic”. Vrem conducători educați și competenți? Hai să renunțăm la credințele noastre nefondate și să muncim să fim noi mai educați. Și tot așa, și tot așa. „Cum pot fi eu mai bun” este întrebarea pusă la nivel individual care ne poate salva la nivel colectiv. Dacă cumva o să câștige acel imbecil absolut, vina nu va fi strict a votanților lui; va fi a noastră, a tuturor. Lumea aia bună pe care o vrem costă; lucrurile bune nu pică din cer, trebuie să muncim pentru ele. Vrem o „țară ca afară”, trebuie să facem eforturi, oricât de mici, atât în privința noastră, a credințelor și comportamentului nostru, cât și a celor din jur, în măsura în care putem fără să le dăm în cap. Începem cu noi, ne evaluăm, și vedem ce credințe s-ar regăsi într-o lume idilică și care nu. Dacă e un exercițiu de imaginație dificil, avem suficiente țări în lumea asta de la care să ne inspirăm – Human Development Index, Quality of Life Index, World Happiness Report. „Schimbarea începe cu tine” este un clișeu care ascunde un adevăr profund și de mulți neînțeles.

The post Călin Georgescu nu e președintele pe care îl vrem, e președintele pe care îl merităm first appeared on Ovidiu Avrămuș | Blog.