Trezorier

Banii ușori te fac prost, ediția Europei

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 21 Jun 2023 14:53:00 +0000

Cum Germania și restul Europei au rămas fără bani

Zona euro este ca o mașină complexă Rube Goldberg așezată pe o placă de bază numită Germania. Atât timp cât economia germană - și Banca Centrală Europeană pe care Germania o controlează - sunt în regulă, uniunea monetară este viabilă.

Dar recent s-au întâmplat mai multe lucruri:

1. Ratele dobânzilor au crescut în întreaga zona euro ca răspuns la inflația cu două cifre din ultimul an. BCE a crescut rata sa echivalentă cu rata fondurilor federale de la -0,50% la 3,50%, determinând creșterea randamentelor obligațiunilor pe 10 ani la 4% în Italia și 3,76% în Grecia. Economii mai slabe din zona euro se confruntă, ca rezultat, cu creșterea dobânzilor la datoria guvernamentală, mult peste capacitatea lor de plată. Cu alte cuvinte, aceste economii intră în faliment. Și având în vedere că inflația prețurilor de consum în zona euro este încă peste 6%, BCE nu are posibilitatea de a ușura presiunea prin reducerea forțată a ratelor dobânzilor.

2. În ultima vreme, zona euro a intrat în recesiune, deoarece ultimele două trimestre au înregistrat o creștere negativă. În perioadele de recesiune, lucrătorii își pierd locurile de muncă, iar încasările din impozitele pe venit ale guvernului scad, în timp ce lucrătorii șomeri beneficiază de ajutoare sociale, ceea ce determină o creștere a cheltuielilor guvernamentale. Combinați această dinamică cu ratele de dobândă ridicate de astăzi, iar rezultatul este un cerc vicios în care costurile de dobândă în creștere generează deficite mai mari, care la rândul lor generează costuri de dobândă și mai mari și așa mai departe, până când se produce ceva (cel mai probabil moneda) care cedează.

Semnal de trezire clasic

Această bruscă perioadă de stagflație este un semnal de trezire clasic, la care o societate rațională ar răspunde prin punerea în ordine a situației financiare. Adică, ar înceta să se îndatoreze debilitant și s-ar dedica căutării eficienței și productivității. În schimb, Europa a făcut următoarele:

S-a angajat în propria sa versiune a Pactului Verde care solicită o trecere rapidă la vehicule electrice și închiderea rapidă a fermelor, fabricilor de lapte și crescătoriile de vite - fără a arăta nici o îngrijorare aparentă în privința provenienței bateriilor și a hranei necesare. Germania și-a închis sectorul energetic nuclear (eliminând astfel 25% din totalul național de energie electrică), în același timp devenind dependentă de gazul natural rusesc ieftin. Aceasta s-a dovedit un eșec spectaculos, conducând la ceea ce economiștii numesc acum "dezindustrializare" Germaniei.

UE s-a implicat în războiul dintre Rusia și Ucraina, trimițând acesteia ajutoare militare de 79 de miliarde de dolari, cu încă 79 de miliarde de dolari în așteptare, toate împrumutate.

Toate aceste erori de politică au un lucru în comun: presupunerea accesului neîntrerupt la credit ieftin și energie pe cât se poate vedea. Cu alte cuvinte, câteva decenii de tiparire frenetică a banilor fiduciari i-au convins pe cei responsabili de luarea deciziilor în Europa că lucrurile vor fi întotdeauna așa.

Și acum totul se apropie de final.

Germania nu mai are bani pentru UE - a declarat ministrul de finanțe.

Germania nu își poate permite să plătească mai mulți bani în bugetul UE, a declarat ministrul de finanțe Christian Lindner pentru ziarul Die Welt vineri. Deși Germania este cel mai mare contributor al blocului, a fost obligată să facă reduceri deoarece economia sa se contractă.

"Având în vedere tăierile necesare în bugetul nostru național, în prezent nu suntem în măsură să facem contribuții suplimentare la bugetul Uniunii Europene", a declarat Linder reporterilor la Bruxelles, adăugând că și alte state membre au ajuns la aceeași concluzie.

De ce se destramă motorul economic al UE

Germania este cel mai mare contribuitor net al UE, oferind 21,4 miliarde de euro (23,4 miliarde de dolari) bugetului blocului în 2021. Odată considerată motorul industrial al Europei și cea mai rezistentă economie a UE, Germania se confruntă în prezent cu dezindustrializarea ca urmare a deciziei sale de a se desprinde de gazul rusesc ieftin și de a trece la energie verde mai scumpă. Economia germană a intrat în recesiune în primele trei luni ale acestui an, iar guvernul cancelarului Olaf Scholz plănuiește să dezvăluie aproximativ 20 de miliarde de euro (21,8 miliarde de dolari) în tăieri bugetare mai târziu în această lună.

Cu toate acestea, votul, asupra bugetului ar putea fi amânat, deoarece partenerii de coaliție ai lui Scholz și Lindner în partidul Verde susțin majorarea taxelor în loc de reduceri de cheltuieli.

Deci, ce se întâmplă atunci când Germania își lasă în urmă restul zonei euro, forțând acele țări suprainsarcinate cu datorii să-și plătească singure drumul? Una dintre cele două posibilități: fie Italia, Grecia și mai multe alte țări din zona euro ajung practic în faliment, nu-și mai pot achita datoriile, concediază milioane de lucrători și, eventual, părăsesc uniunea monetară. Fie euro însuși este devalorizat dramatic pentru a face datoriile țărilor falimentare gestionabile. Și (în cel mai bun caz) liderii europeni de astăzi sunt înlocuiți de alții mai puțin stupizi. Așa se încheie întotdeauna și peste tot experimentele cu bani ușor.

Preluat de pe https://rubino.substack.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

RBZ finalizează platforma pentru plăți cu jeton digital

Imprumuturile în Argint din India

SUBEVALUAREA ARGINTULUI: UN METAL PREȚIOS CU O CERERE RIDICATĂ CARE DEVINE DIN CE ÎN CE MAI RAR

RBZ finalizează platforma pentru plăți cu jeton digital

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Mon, 19 Jun 2023 03:59:00 +0000

Banca de Rezervă a Zimbabwei (RBZ) finalizează stabilirea unei platforme care facilitează tranzacțiile persoană-persoană folosind jetoane digitale de aur, o dezvoltare ce se așteaptă să reducă în mare măsură cererea de dolari americani în economie și să ajute la stabilizarea monedei locale.

Platforma este programată să devină funcțională în următoarele două săptămâni.

Deținătorii de jetoane digitale de aur vor trebui să deschidă conturi bancare "cu jeton de aur" la băncile comerciale, prin intermediul cărora activele lor de aur digitale vor fi convertite în valoare monetară exprimată în dolari americani pentru tranzacționare.

Ulterior, aceștia vor putea efectua tranzacții utilizând un card de debit emis de bancă sau un portofel electronic încărcat cu valoarea monetară convertită a jetoanelor de aur aflate în conturile lor.

Jetoanele de aur vor completa gama de multiple valute care sunt mijloace legale de plată în Zimbabwe.

Autoritățile monetare consideră că facilitarea tranzacțiilor prin intermediul activelor susținute de aur va reduce cererea de valută străină, presupusă a fi fost responsabilă de volatilitatea Zimdollarului.

Guvernatorul RBZ, Dr. John Mangudya, a declarat însă pentru The Sunday Mail că jetoanele digitale de aur nu reprezintă o "monedă".

Banca centrală a vândut deja 313,9 kilograme de jetoane digitale de aur, sterilizând peste 42 miliarde de dolari în lichidități excesive de pe piață.

"A doua etapă a lansării jetoanelor digitale de aur, care va permite efectuarea de tranzacții utilizând jetoanele susținute de aur, va începe în acestă lună, iar în prezent testăm sistemul înainte de lansare", a declarat Dr. Mangudya.

"Acestea nu sunt o monedă, dar jetoanele au o valoare legată de Asociația Pieței de Lingouri de Aur de la Londra."

Pentru a efectua tranzacții folosind jetoanele, a afirmat el, este nevoie să deschideți un "cont de aur" la o bancă comercială.

"Pentru scopuri de tranzacționare, va trebui să aveți un cont de aur la o bancă comercială - în același mod în care aveți un cont în dolari americani sau în moneda locală.

"Jetoanele susținute de aur sunt vândute în miligrame; și spunem că un miligram este echivalent cu 6 cenți americani.

"Astfel, în scopuri de tranzacționare, numărul de miligrame va fi înmulțit cu valoarea aurului în ziua tranzacției.

"Aceasta înseamnă că monedele digitale de aur vor fi utilizate atât ca mijloc de plată, cât și ca depozit de valoare."

Dr. Mangudya a spus că jetoanele digitale de aur vor fi stocate fie în portofele electronice e-gold, fie în carduri e-gold și vor fi folosite pentru facilitarea tranzacțiilor persoană-persoană și persoană-afacere.

Lansarea celei de-a doua etape a jetoanelor în scopul tranzacționării va face ca Zimbabwe să se alăture unei lungi liste de țări care adoptă monede digitale emise de băncile centrale.

Statele africane precum Nigeria, Ghana și Africa de Sud au introdus monede digitale, în timp ce mai multe altele au planuri similare în lucru.

Experții afirmă că aceste active au o valoare intrinsecă legată de valoarea de piață a aurului.

Lansarea acestor active va adăuga la o serie de măsuri pe care autoritățile monetare le-au introdus în ultimele săptămâni pentru a susține dolarul Zimbabwe.

RBZ, de exemplu, a început să vândă valută străină pe piața interbancară prin intermediul băncilor comerciale pentru a asigura că piața valutară interbancară devine principala sursă de valută străină în țară.

Economist și membru al Comitetului de Politică Monetară (MPC) al RBZ, domnul Persistence Gwanyanya, a declarat că se așteaptă ca aceste măsuri să înceapă să ofere rezultate pozitive în curând.

"Ne așteptăm ca măsurile să ofere rezultate pozitive în următoarele câteva săptămâni", a spus el.

"RBZ a organizat recent prima sa licitație en-gros și am constatat că unele companii nu erau pregătite, prin urmare, ne așteptăm să fie diferit data viitoare.

"Ne așteptăm să începem să vedem disponibilitatea valutei străine și îmbunătățiri în următoarele săptămâni, iar RBZ este capabilă și pregătită să furnizeze valută străină."

Preluat de pe https://bulawayo24.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Prognoza pentru Aurul din Emiratele Arabe Unite indică o creștere anuală de 3,7% până în 2030

Acțiunile miniere de aur și argint nu țin pasul cu metalele

Sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

Imprumuturile în Argint din India

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Mon, 19 Jun 2023 02:38:00 +0000

Băncile se adresează RBI pentru a elabora politici și directive privind împrumuturile în argint: Conform raportului.

Odată cu creșterea exporturilor de argint în ultimul an, producătorii de bijuterii din India au solicitat băncilor să ofere credit pentru achiziționarea de argint, articole din argint și producția de bijuterii.

Băncile s-au adresat Băncii Rezervei din India solicitând un cadru de politică pentru împrumuturile în metal de argint, pe modelul existentelor împrumuturi în metal de aur. În ultimul an, exporturile de argint au crescut cu aproximativ 16%.

Surse citate într-un raport din The Economic Times au afirmat că, odată cu creșterea exporturilor de argint în ultimul an, producătorii de bijuterii din India au solicitat băncilor să ofere credit pentru achiziționarea de argint, articole din argint și producția de bijuterii.

"Săptămâna trecută, băncile au decis să ridice această problemă într-o întâlnire cu Banca Rezervei din India", a declarat sursa.

Sursa a adăugat că exporturile de argint au atins aproximativ 25.000 de crore rupii și există o cerere mare de credit din partea acestui sector.

Argintul este un metal prețios care are cea mai mare utilizare în sectorul industrial și, prin urmare, este afectat de tendințele în ambele metale, atât aur cât și metale industriale. Pe măsură ce multe țări se îndreaptă rapid către o economie mai verde, investițiile în proiecte de decarbonizare și electrificare vor continua să crească în următorii ani.

Potrivit regulilor existente ale RBI privind aurul, băncile desemnate sunt autorizate să importe aur. Băncile desemnate, care fac parte din Schema de monetizare a aurului din 2015, pot acorda împrumuturi în aur (metal) (GML) exportatorilor de bijuterii sau producătorilor interni de bijuterii din aur.

În această situație, împrumuturile sunt rambursate în rupii, care echivalează cu valoarea aurului împrumutat. Băncile pot oferi împrumutatului opțiunea de a rambursa o parte din împrumut sub formă de aur fizic în loturi de un kilogram sau mai mult.

Referitor la metalul argintiu și producția de bijuterii, un executiv bancar a declarat pentru ET că producția de bijuterii din argint are riscuri similare de preț și operaționale ca și producția de bijuterii din aur în timpul ciclului de producție sau de operare.

Acesta a adăugat că directivele băncii centrale vor asigura că nu vor exista încălcări ale reglementărilor existente de către producători și comercianți.

Datele recente ale Consiliului pentru Promovarea Exportului de Bijuterii Gem (GJEPC) arată că exporturile de bijuterii din argint au crescut cu 16,02% în timpul exercițiului financiar 2023, ajungând la 23.492,71 de crore de rupii, în comparație cu 20.248,09 crore de rupii în anul precedent.

La începutul anului, Institutul Argintului a declarat că cererea globală de argint se așteaptă să atingă un nivel maxim de 1,21 miliarde de uncii în 2022, în creștere cu 16% față de 2021. Se prognozează că piața globală a argintului va înregistra un deficit consecutiv pentru al doilea an la rând în acest an.

În ultimii 10 ani, deficitul de aprovizionare cu argint s-a extins gradual, dar în 2022 a înregistrat o creștere bruscă a unui deficit de peste 300% față de 2021, ceea ce a dus la o creștere a optimismului.

Pe lângă aceasta, se așteaptă o creștere semnificativă a cererii de argint datorită aplicației sale în circuitele și interioarele vehiculelor electrice.

"În viitor, redeschiderea Chinei, poziția Fed și creșterea globală vor fi factorii cheie care vor influența prețurile argintului. Perspectiva cererii pentru argint rămâne solidă în contextul împingerii globale pentru energie verde, stimulând cererea industrială", a declarat Ravindra V. Rao, CMT, VP-Head Commodity Research la Kotak Securities Ltd, la începutul anului.

Preluat de pe https://www.businesstoday.in/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Prognoza pentru Aurul din Emiratele Arabe Unite indică o creștere anuală de 3,7% până în 2030

Acțiunile miniere de aur și argint nu țin pasul cu metalele

Sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

SUBEVALUAREA ARGINTULUI: UN METAL PREȚIOS CU O CERERE RIDICATĂ CARE DEVINE DIN CE ÎN CE MAI RAR

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 14 Jun 2023 13:51:00 +0000

La Conferința Asia Pacifică pentru Metale Prețioase (APPMC) săptămâna trecută, am fost intrigat de discuțiile neoficiale despre iminența unei penurii de argint din cauza creșterii rapide a cererii de fotovoltaice.

După ce am discutat despre acest subiect cu jurnaliști specializați în comerț și cu experți din industrie și am efectuat propriile cercetări, am realizat că creșterea viitoare a cererii de argint pentru fotovoltaice ar putea fi, în afara unei crize a monedei USD, principalul catalizator care va determina creșterea valorii argintului la nivelul sutelor.

OFERTA ȘI CEREREA ACTUALĂ DE ARGINT

Potrivit sondajului mondial privind argintul realizat de Silver Institute în 2023, oferta de argint a fost de 1.005 milioane de uncii troy (Moz), din care 81,8% au fost nou extrase, în timp ce cea mai mare parte a restului a provenit din reciclare. Cererea a fost de 1.242 milioane de uncii troy, ceea ce a determinat o penurie fizică de 237 milioane de uncii troy. Penuria a fost acoperită în mare parte prin retrageri de argint din stocurile existente de produse tranzacționate la bursă (ETP).

Producția de argint în mine este mai scăzută astăzi decât acum zece ani, din cauza lipsei investițiilor, iar producția nu poate fi majorată semnificativ pe termen scurt, deoarece poate dura peste 10 ani pentru a începe operațiuni miniere noi. Prin urmare, creșterea prețurilor la argint nu va duce la creșterea producției miniere într-o perioadă lungă de timp.

În ceea ce privește cererea industrială, argintul este utilizat în cantități foarte mici și este dificil și costisitor de înlocuit datorită caracteristicilor sale unice. Astfel, creșterea prețurilor la argint nu va reduce substanțial cererea industrială pe termen scurt sau mediu. În acest context, creșterea viitoare a utilizării în fotovoltaice este deosebit de interesantă pentru deținătorii de argint.

PRODUCȚIA FOTOVOLTAICĂ ESTE ÎN CREȘTERE ACCELERATĂ

Creșterea eficienței, scăderea costurilor, localizarea producției și politicile de mediu contribuie în mare măsură la creșterea cererii de panouri solare. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) prognozează că investițiile în energie solară vor depăși investițiile în producția de petrol în 2023, cu peste 1 miliard de dolari SUA investiți în fotovoltaice în fiecare zi.

În 2022, producția de panouri solare a fost limitată de penuria de polisiliciu, dar în 2023 oferta de polisiliciu a crescut atât de mult încât există acum o supraproducție, determinând scăderea prețurilor la materialele necesare pentru producție și creșterea producției. Se pare că în 2023 se poate realiza instalarea a 350 GW de panouri noi, o creștere de 50% față de 2022. Pentru măsurători practice, 1 GW (gigawatt) este suficient pentru a alimenta aproximativ 100.000 de locuințe. Progresele și beneficiile aduse de fotovoltaice sunt și motivele pentru care am planificat instalarea a peste 250 kW de panouri solare pentru The Reserve, facilitatea noastră viitoare cu o suprafață de 180.000 de metri pătrați.

Utilizarea de argint per panou nu mai scade, ci crește.

În timp ce creșterea panourilor solare în ultima decadă a fost puternică, cantitatea de argint utilizată pe panou a fost redusă cu aproximativ 80% în această perioadă, ceea ce a dus la o scădere a cererii de argint asociată. Cu toate acestea, devine tot mai dificil să se reducă și mai mult utilizarea de argint - sub 80 mg pe celulă - iar noile tehnologii solare (precum TOPCon / HJT) vor inversa acum această tendință, necesitând între 30% și 80% mai mult argint.

Panourile solare TOPCon, deși necesită mai mult argint (104 până la 124 mg pe celulă), pot reutiliza majoritatea liniilor de producție existente, fiind mai eficiente, suferind o degradare mai mică în timp și având performanțe mai bune în climatul cald și în condiții de lumină scăzută. Aceste avantaje le fac mult mai competitive, în ciuda conținutului mai ridicat de argint.

CUPRUL ESTE UN ÎNLOCUITOR RISCANT

În ultima decadă, companiile care au lansat panouri solare folosind conexiuni mai ieftine din cupru au constatat că pasta de cupru utilizată înlocuind argintul se desprinde în timp și se oxidează, scurtând rapid durata de viață a panoului. Având în vedere că panourile solare moderne vin de obicei cu garanții de 25 de ani, majoritatea producătorilor de panouri solare ezită să utilizeze cuprul, deoarece acest lucru ar putea duce la revendicări masive de garanție în viitor.

IMPLICAȚII PENTRU INDUSTRIE ȘI PIEȚELE ARGINTULUI

O celulă optimizată pentru a utiliza cât mai puțin argint posibil necesită 80 mg de argint, în timp ce celulele moderne (TOPCon / HJT) necesită între 104 și 144 mg. O celulă produce în medie aproximativ 5 wați de electricitate. Se estimează că TOPCon va deveni tehnologia dominantă în următorii 3 ani.

Creșterea producției industriale continuă să depășească așteptările anterioare, iar instalarea a 350 GW de panouri în 2023 pare acum realizabilă. Acest lucru ar însemna cel puțin 70 de miliarde de celule fabricate în 2023. Luând în considerare 80 mg pe celulă, ar fi nevoie de 180 de milioane de uncii de argint. Dacă cantitatea de argint crește la 100 mg pe celulă, ar fi necesare 224 de milioane de uncii de argint.

Potrivit IEA, capacitatea globală de producție a PV-urilor solare, care precede instalările, este estimată să ajungă la aproape 1.000 GW până în 2024. O astfel de creștere a capacității va genera o creștere foarte rapidă a producției și instalării de panouri solare în viitorul previzibil.

IMINENTA PENURIE DE ARGINT FIZIC

Pe măsură ce producția de panouri solare crește într-un ritm uimitor și trecerea la panouri TOPCon sau HJT, bogate în argint, continuă, putem anticipa o creștere constantă a cererii de argint fizic din partea industriei fotovoltaice.

Această cerere nu poate fi satisfăcută de derivate financiare, nici nu poate fi acoperită de tipul de argint nealocat care este adesea vândut fără o susținere substanțială pentru investitori. Cererea fotovoltaică are potențialul de a epuiza rezervele fizice globale de argint.

Dacă capacitatea de producție estimată pentru 2024 de 1.000 GW, așa cum a prezis IEA, ar fi atinsă, cererea de argint fotovoltaic ar depăși probabil 500 de milioane de uncii troy de argint până la mijlocul deceniului. Este puțin probabil ca o astfel de cerere să poată fi satisfăcută fără prețuri la argint mult mai ridicate sau prime mai mari pentru metalul fizic.

ARGINTUL ESTE SUBEVALUAT

În concluzie, impactul iminent al industriei fotovoltaice asupra prețului argintului nu poate fi ignorat. Pe măsură ce se apropie penuria de argint, este doar o chestiune de timp până când mass-media va relata aceste evoluții semnificative. Odată ce știrea se răspândește, putem anticipa creșteri semnificative ale prețurilor pe piața argintului.

În plus, în afară de perspectivele pozitive privind cererea industrială de argint, subevaluarea actuală a argintului în comparație cu aurul reprezintă un alt argument atractiv pentru investiții. Cu un raport aur-argint de 80 în prezent, trecerea la argintul subevaluat față de aur este o strategie dovedită în timp ce așteptăm ca raportul să revină la 50 pentru a reveni la aur, ceea ce ar aduce cu sine 50%+ mai mult aur.

Pe măsură ce navigăm într-un viitor incert, devine tot mai clar că interacțiunea dintre industria fotovoltaică, prețurile argintului și subevaluarea argintului în raport cu aurul creează o poveste atractivă pentru investitori, care trebuie monitorizată cu atenție și valorificată.

Preluat de pe https://www.silverbullion.com.sg/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Prognoza pentru Aurul din Emiratele Arabe Unite indică o creștere anuală de 3,7% până în 2030

Acțiunile miniere de aur și argint nu țin pasul cu metalele

Sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

Apelul chinez pentru reforma pieței internaționale a Argintului

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 14 Jun 2023 12:34:00 +0000

Începem cu o actualizare din China, unde cererea de argint pentru uz industrial și bijuterii depășește nivelurile în scădere ale ofertei de argint.

Cum acoperă mass-media de stat chineză această poveste în curs de desfășurare, subraportată?

Săptămâna aceasta s-a anunțat că una dintre cele mai mari bănci din China, Banca de Construcție a Chinei, își mărește capacitatea globală pentru a-și servi baza de clienți locali și globali în tranzacțiile cu metale prețioase și mărfuri en-gros.

Între timp, la începutul acestei săptămâni, a fost publicat un articol deschis în China Bai news care solicită reforma pieței internaționale a argintului. Autorul menționează în mod explicit levierul ridicol și desproporționat al derivatelor pe hârtie utilizate de COMEX și de piața LBMA a orașului Londra pentru a menține valorile aurului și în special ale argintului la niveluri de preț încă suprimate.

Autorul trece direct la subiect referitor la scăderea aprovizionării cu argint, afirmând următoarele.

Cu două săptămâni în urmă, pe canalul de YouTube SD Bullion, v-am arătat cea mai mare retragere de argint sub formă de lingouri din istorie, la care autorul făcea referire în apelul său pentru creșterea valorii argintului în beneficiul dezvoltării industriale a civilizațiilor viitoare.

Cu siguranță, fiecare industrie în care Elon Musk este implicat va necesita tot mai mult argint industrial în viitor.

Trecem acum la piața aurului din China.

Graficul anual al prețului din stânga arată prețul aurului exprimat în moneda locală yuan pe durata întregului regim monetar. Puteți observa că se află în pragul unui avans major în viitorul apropiat.

În schimb, prețul argintului exprimat în moneda locală yuan rămâne suprimat în timp ce piețele exagerate de derivate din vest încearcă să mențină un preț corect al argintului în timp ce pot gestiona aceasta.

Săptămâna aceasta, Banca Poporului Chinei a comunicat lumii că a cumpărat mai mult aur oficial sub formă de lingouri în mai 2023.

Aceasta reprezintă acum șapte luni consecutive în care au adăugat oficial la rezervele lor de aur. Acestea recunosc că au adăugat peste 144 de tone metrice de aur sub formă de lingouri începând cu octombrie anul trecut 2022.

Există o lungă listă de motive pentru care băncile centrale și investitorii adaugă la rezervele lor prudente de aur înainte de următoarea mișcare majoră în sus a prețurilor spot exprimate în monede fiduciare globale. Iată câteva dintre ele prezentate de Tavi Costa.

După această scurtă pauză, ne vom concentra asupra câtorva evenimente majore din săptămâna trecută care demonstrează că, în cele din urmă, aurul va fi cel mai bun refugiu sigur în perioada tranzițiilor structurale ale comerțului mondial. Doar că este cel mai probabil cea mai bună valoare de păstrare pentru cei care achiziționează și alocați în mod prudent acum, înaintea inevitabilei manii care urmează.

Ca parte a unui atac deschis asupra "tokenurilor digitale private" și a unor burse care se presupune că desfășoară tranzacții fictive, multe dintre acestea au intrat într-un efort intens.

Prețurile spot ale argintului și aurului au crescut ușor în această săptămână în termeni de dolari americani.

Prețul spot al argintului s-a încheiat săptămâna în jurul valorii de 24,30 dolari/uncie la licitație, în timp ce prețul spot al aurului s-a încheiat la 1.960 dolari/uncie la licitație.

Cu aurul neavând încă un avans față de argint, raportul aur-argint spot a scăzut la 80 la sfârșitul săptămânii.

Comisia pentru Valori Mobiliare și Șefului său, Gary Gensler, au fost în centrul atenției săptămâna aceasta, întrucât au depus mai multe acțiuni în justiție împotriva a două dintre cele mai mari burse din piețele de criptomonede din lume.

Gensler a descris deschis piețele actuale de criptomonede ca fiind piețe de descoperire a prețului lipsite de lege, asemănătoare piețelor de la sfârșitul anilor 1920, în perioada nelegislată din SUA.

Desigur, Gary este persoana care a condus anterior CFTC în cadrul eșecului investigației din 2010 cu privire la manipularea piețelor metalelor prețioase. Atunci nu s-a constatat că JP Morgan și câteva alte bănci comerciale majore manipulau în mod constant piețele de descoperire a prețurilor metalelor prețioase și au continuat să facă acest lucru mulți ani după mandatul său eșuat la CFTC.

Iată cum a acoperit Wall Street Journal povestea majoră a procesului privind criptomonedele din această săptămână.

Poate că bursele care efectuează tranzacții fictive și care induc investitorii în eroare prin menținerea artificială a prețurilor sunt unul dintre motivele principale pentru care băncile centrale nu s-au ocupat până acum de Bitcoin și, în schimb, au cumpărat înregistrat lingouri de aur de dimensiuni record anul trecut și înainte.

Va fi interesant să vedem cum se vor comporta piețele criptomonedelor dacă, într-adevăr, o mare parte dintre prețurile lor sunt susținute fraudulos, așa cum sugerează SEC.

Personal, la fel ca și băncile centrale, mă bazez pe lingouri de aur.

Aceasta este concluzia pentru Actualizarea Pieței SD Bullion din această săptămână.

Ca întotdeauna, aveți grijă de voi și de cei dragi.

Preluat de pe https://sdbullion.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Prognoza pentru Aurul din Emiratele Arabe Unite indică o creștere anuală de 3,7% până în 2030

Acțiunile miniere de aur și argint nu țin pasul cu metalele

Sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

Bursa Internațională de Aur din Shanghai și rolul său în de-dolarizare

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 14 Jun 2023 06:28:00 +0000

Acest articol este un ghid introductiv despre piața chineză a aurului, mai precis despre Bursa Internațională de Aur din Shanghai (SGEI). SGEI facilitează tranzacționarea "offshore" a aurului în renminbi și poate juca un rol crucial în de-dolarizare, deoarece permite țărilor să utilizeze renminbi ca monedă de schimb în comerțul internațional, care poate fi convertită în aur fără a afecta balanța de plăți a Chinei. De-dolarizarea poate fi realizată utilizând yuanul pentru soluționarea comerțului internațional și pentru stocarea excedentelor în aur prin intermediul SGEI.

Introducere

Pe piața chineză a aurului pot fi distinse două circuite. Simplificat, există tranzacționarea aurului pe piața internă și în Zonele de Liber Schimb (FTZ). Piața internă este separată de FTZ-uri și restul lumii de către banca centrală chineză, Banca Poporului Chinez (PBoC), care controlează importul și exportul pe piața internă. Importul și exportul de aur între FTZ-uri și restul lumii nu este reglementat de PBoC. SGEI se află în Zona de Liber Schimb din Shanghai (SFTZ) pentru a stimula tranzacționarea internațională a aurului în renminbi.

Piața internă a aurului din China

Să examinăm mai întâi piața internă a aurului din China, cu Shanghai Gold Exchange (SGE) în centrul său, înainte de a discuta detalii despre SGEI.

Înainte de 2002, PBoC (Banca Poporului din China) era principalul dealer pe piața internă a aurului din China. Odată cu lansarea Shanghai Gold Exchange (SGE) în 2002, piața a fost treptat liberalizată și SGE a preluat stabilirea prețurilor și alocarea aurului de la banca centrală. Până în 2007, procesul de liberalizare a fost finalizat, deoarece majoritatea cererii și ofertei angro au trecut prin SGE.

Prin legi și stimulente fiscale, cea mai mare parte a ofertei - producția minieră, importurile și aurul reciclat - este direcționată către SGE, care, din motive de lichiditate, atrage automat cea mai mare parte a cererii. SGE are propriul său lanț de integritate, ceea ce înseamnă că numai rafinăriile certificate pot introduce lingouri de aur în seifurile SGE. Pentru a garanta că toate metalele din sistemul de depozitare SGE sunt de calitate corespunzătoare, lingourile retrase din seifuri nu sunt permise să reintre în sistem înainte de a fi retopite de o rafinărie certificată. În fiecare lună, SGE publică tonajul de aur retras din seifurile sale, care poate fi interpretat ca cerere angro.

Conform regulilor SGE:

lingouri de aur nu vor mai fi acceptate în niciun seif certificat al [SGE] odată ce au fost retrase de un membru sau un client.

Importul în piața internă și exportul din piața internă sunt cunoscute sub numele de "comerț general", iar în cazul aurului sunt controlate de PBoC (Banca Poporului din China). Aproximativ douăzeci de întreprinderi sunt autorizate să importe și să exporte aur standard*, dar pentru fiecare lot au nevoie de o nouă Licență acordată de PBoC. Deoarece guvernul chinez are politica de a stoca aur printre populație pentru a consolida securitatea economică a Chinei, importurile nu sunt în mod obișnuit restricționate, spre deosebire de exporturi care sunt mai mult sau mai puțin interzise. De exemplu, monedele Panda vor fi permise să fie exportate din piața internă, dar atât.

Începând din 2004, fabricanții de bijuterii și altele asemenea din China continentală pot vinde produsele lor în străinătate prin intermediul "comerțului de prelucrare". Pentru comerțul de prelucrare nu este necesară o Licență acordată de PBoC; în cadrul acestui sistem, întreprinderile pot importa și exporta liber aur din FTZ-uri (Zone de Liber Schimb). Un producător poate importa materii prime într-o FTZ, poate fabrica produse și le poate exporta. Desigur, orice entitate care dorește să importe aur dintr-o FTZ în piața internă are nevoie de aprobare din partea PBoC.

Comerțul transfrontalier în piața chineză a aurului.

Bursa Internațională de Aur Shanghai.

Pentru a deschide treptat piețele financiare din China, pentru a consolida conexiunea între piața internațională a aurului și piața internă chineză și pentru a promova internaționalizarea renminbi-ului, SGEI a fost lansat în anul 2014 în Zona de Liber Schimb Shanghai (SFTZ). SGE este adesea denumită "Main Board" (MB), iar SGEI este denumită "International Board" (IB). SGEI este deținută în întregime de către SGE (în continuare, "Bursa").

Atât rezidenții străini, cât și cei chinezi pot tranzacționa contractele de aur MB și IB pe Bursă. Cu toate acestea, străinii pot doar să introducă și să extragă aur în și din seifurile IB din SFTZ, în timp ce rezidenții chinezi pot doar să introducă și să extragă aur în și din seifurile MB din piața internă. Excepția este că persoanele eligibile pentru importul de aur în cadrul comerțului general pot vinde aurul aflat în seifurile IB pe piața internă**. Mai jos se află o prezentare generală a privilegiilor pe care le au comercianții în ceea ce privește contractele MB și IB.

Codurile produselor sunt denumirile contractelor. Această prezentare este de acum câțiva ani (sursă: Regulile de tranzacționare pe loc ale Bursei de Aur Shanghai). Nu pot găsi o actualizare a acestei prezentări pe site-ul Bursei, dar nu cred că esența s-a schimbat.

Astfel, străinii și rezidenții chinezi pot adăuga lichiditate la contractele MB și IB, dar pot muta fizic metalul doar pe propria lor parte. Ca rezultat, nici unul nu va tranzacționa aur pe cealaltă parte din motive în afara de realizarea pieței, arbitrajului și speculației. Investitorii chinezi pe termen lung, de exemplu, nu sunt susceptibili să cumpere metal în SFTZ, deoarece nu pot retrage acel metal. Străinii care doresc să retragă și să repatrieze vor tranzacționa contractele IB.

O altă caracteristică a Bursei este că mixează renminbi-ul onshore și offshore, oferind o platformă pentru arbitraj între cele două.

Balanta de plăți a Chinei, statistici privind comerțul transfrontalier și retragerile din SGE.

Pentru a înțelege totul legat de SGEI, trebuie să ne aprofundăm puțin în comerțul internațional. Ceea ce este adesea înțeles greșit este faptul că contul curent al unei țări - parte a balanței sale de plăți - nu reflectă bunurile și serviciile care traversează frontiera sa. Conturile curente înregistrează valoarea bunurilor și serviciilor schimbate între rezidenții interni și cei străini, indiferent de locația acestor rezidenți. În schimb, statisticile privind comerțul transfrontalier (Statistica Internațională a Comerțului cu Mărfuri, IMTS) înregistrează valoarea bunurilor care sunt de fapt mutate fizic peste frontiere, indiferent de naționalitățile cumpărătorului și vânzătorului.

Dacă o bancă europeană de lingouri trimite aur din Londra într-un seif SGEI din SFTZ, acest lucru va fi înregistrat în IMTS la nivel global, dar nu afectează balanța de plăți a Chinei. Atunci când acest lot este cumpărat de un investitor indian, scos dintr-un seif SGEI și exportat către o destinație la alegerea proprietarilor, comerțul a ocolit contul curent al Chinei, deși a fost încheiat în yuani. Pentru datele IMTS, este irelevant dacă bunurile sunt transportate într-o ZFT sau pe piața internă, atâta timp cât traversează o frontieră internațională, se recunoaște un import și un export.

Acum am ajuns la o înțelegere de bază a SGEI, trebuie să examinăm câteva elemente suplimentare pentru a completa analiza noastră. În ceea ce privește cifrele IMTS, sunt înregistrate doar mișcările de aur non-monetar peste frontiere. Aurul monetar, care este metalul deținut de o autoritate monetară precum o bancă centrală, este scutit de raportarea în IMTS. Conform regulamentelor Organizației Națiunilor Unite privind IMTS:

Deoarece aurul monetar este considerat un activ financiar în loc de un bun, tranzacțiile referitoare la acesta ar trebui excluse din statistica internațională a comerțului cu mărfuri.

Am putea fi indusi în eroare atunci când analizăm importul net chinez, de exemplu, dacă o bancă importă aur în SFTZ, care este apoi cumpărat de banca centrală a Arabiei Saudite (SAMA) pe SGEI și apoi exportat invizibil ca aur monetar. În momentul în care SAMA cumpără aur non-monetar, metalul este monetizat - conform prevederilor FMI - și ulterior este exclus din statisticile privind comerțul transfrontalier. Așa se întâmplă ca băncile centrale să mute aur în întreaga lume sub radar. IMTS ar afișa importul de aur non-monetar în China, dar nu și exportul de aur monetar, ceea ce duce la o supraevaluare a importului net chinez. Inversul este de asemenea adevărat: o bancă centrală care transportă aur monetar în SFTZ ar fi invizibilă până când este cumpărată de sectorul privat și demonetizată.

În final, Bursa dezvăluie o cifră agregată pentru greutatea lunară a aurului extras din seifurile SGE și SGEI combinate. La prima vedere, această cifră este dificil de pus în perspectivă. Volumul total de extragere poate ajunge în întregime pe piața internă - fiind o reflecție utilă a cererii en-gros chineze - sau o parte din aceasta poate fi exportată ca aur (non-) monetar din SFTZ. Din fericire, am cunoștințe interne de la o sursă din SGEI. În 2015, această persoană mi-a spus că practic toate tranzacțiile IB erau realizate de băncile chineze pentru importul de aur pe piața internă. Mai recent, mi-a scris că o cantitate mică de aur extras din seifurile IB este exportată în străinătate. Astfel, retragerile totale se referă în principal la cererea chineză.

Concluzie

După cum s-a demonstrat, tranzacționarea aurului în renminbi pe SGEI poate fi comparată cu tranzacționarea aurului offshore pe piața lingourilor din Londra în dolari americani. Astfel, SGEI face parte din ambițiile Chinei de a internaționaliza renminbi-ul în detrimentul dolarului.

Mulți comentatori din blogosfera financiară afirmă că contul de capital închis al Chinei împiedică piața offshore a renminbi-ului să concureze cu piața eurodolarului (dolar offshore). Este adevărat, deși liniile de swap ale PBoC promovează utilizarea internațională a renminbi-ului, și așa cum a observat Zoltan Pozsar în raportul In Gold We Trust 2023: "China are o linie de swap cu toată lumea". Cu asta se referă la treizeci și două de părți contractante.

Liniile de swap ale PBoC, cu amabilitatea Consiliului pentru Relații Externe.

Confirmând ceea ce am discutat, există un discurs al lui Teng Wei, Director General Adjunct al Bursei Internaționale de Aur din Shanghai, din 2016:

Consiliul internațional utilizează renminbi pentru stabilirea prețurilor și compensare, ceea ce conectează eficient piața renminbi onshore și offshore... De asemenea, furnizează un nou canal pentru repatrierea fondurilor, ceea ce reprezintă o explorare utilă pentru extinderea fluxului transfrontalier al renminbi-ului și promovarea constantă a internaționalizării renminbi-ului.

Călătoria Bursei Internaționale de Aur din Shanghai va fi emblematică pentru deschiderea piețelor financiare ale Chinei către lumea exterioară și va juca un rol important în internaționalizarea renminbi-ului. Odată cu Shanghai devenind a treia piață cea mai importantă din lume, după Londra și New York, piața aurului chineză va aduce o contribuție semnificativă la internaționalizarea renminbi-ului.

............

Statutul de monedă de rezervă al renminbi-ului este încă departe, deoarece yuanii deținuți în străinătate nu pot fi investiți liber în active chinezești, cum ar fi obligațiuni și alte valori mobiliare, din cauza contului de capital închis al Chinei. Însă renminbi-ul poate fi convertit în aur fără limite.

Luna trecută, agenția de știri rusească TASS a raportat că națiunile BRICS lucrează la o monedă comună pentru plățile internaționale. "Ideea creării unei monede comune, deși probabil aș numi-o o unitate de plată în cadrul țărilor BRICS, circulă și este discutată. Avem și propuneri privind utilizarea activelor financiare digitale susținute de active reale, cum ar fi monede stabile ancorate în aur," a declarat Ministrul Finanțelor al Rusiei, Anton Siluanov.

Aceste monede stabile ancorate în aur probabil reprezintă aurul deținut în seifurile SGEI, la Moscova sau în alte orașe din Brazilia, Africa de Sud sau India. Timpul va spune dacă națiunile BRICS vor materializa acest nou sistem de plată care integrează aurul și dacă SGEI va fi utilizată mai mult de jucătorii internaționali.

Anexă

În China, aurul standard trebuie să fie o bară sau lingou cu o greutate de 50g, 100g, 1Kg, 3Kg sau 12.5Kg, cu o puritate minimă de 995.0, 999.0, 999.5 sau 999.9 părți la mie.

** Tehnic vorbind, o întreprindere eligibilă pentru import poate încărca metal în seifurile IB și vinde aceste metale ca fiind livrabile pe MB, cu condiția să dețină o Licență PBoC. Atunci când cumpărătorul dorește să retragă acest aur, Bursa se va asigura că acesta va fi scos dintr-un seif din piața internă. Acesta este modul simplu de a explica. Pentru regulile exacte, vă rugăm să citiți Regulamentul Detaliat privind Livrarea Bursei de Aur din Shanghai:

Bursa a stabilit o rețea de Seifuri Certificate pentru a facilita livrarea fizică prin intermediul Bursei, precum și depozitarea de lingouri și alte tranzacții efectuate de membri și clienți. Seifurile Certificate sunt clasificate în Seifuri Certificate pentru Main Board (MB) (Seifuri MB Certificate) și Seifuri Certificate pentru International Board (IB) (Seifuri IB Certificate). Seifurile MB Certificate oferă servicii de depozitare de lingouri, încărcare și descărcare pentru membrii și clienții interni. Seifurile IB Certificate oferă servicii de depozitare de lingouri, încărcare și descărcare pentru membrii internaționali, clienții internaționali și orice membri și clienți interni calificați pentru import și export de aur (care dețin o Licență PBoC), precum și în calitate de agenți ai acestora pentru efectuarea declarațiilor vamale pentru lingouri care urmează a fi transportate în zone vamale (FTZ-uri). Seifurile IB Certificate vor accepta supravegherea autorităților vamale din China.

...........

Membrii internaționali autorizați și clienții internaționali pot depune lingouri de pe International Board în seifurile IB Certificate și, în funcție de cota aprobată relevantă (Licența PBoC), pot depune lingouri de pe Main Board în seifurile IB Certificate. Niciun membru internațional sau client internațional nu are permisiunea să depună lingouri în Seifurile MB Certificate.

Preluat de pe https://www.gainesvillecoins.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Prognoza pentru Aurul din Emiratele Arabe Unite indică o creștere anuală de 3,7% până în 2030

Acțiunile miniere de aur și argint nu țin pasul cu metalele

Sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

Tokenizarea activelor din lumea reală

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 14 Jun 2023 05:38:00 +0000

Tokenizarea activelor din lumea reală - începând cu aurul - deschide calea pentru a depăși "iarna cripto" și a ajunge la viitorul finanțelor.

În urma prăbușirii mediatică a FTX, Signature Bank, Silvergate Bank și a altor instituții, participanții din industria financiară iau o pauză și urmăresc doar proiecte care prezintă cel mai mic grad de risc pentru afacerile lor. Următorul pas va fi recunoașterea celor mai bune oportunități de a oferi utilitate și valoare excepționale pentru consumatorii de zi cu zi prin intermediul tehnologiei blockchain, evitând în același timp clasele de active extrem de volatile și furnizorii cu divulgări opace și gestionare deficitară.

Concentrarea pe cazurile de utilizare a activelor digitale pe care instituțiile și clienții lor le consideră favorabile va fi crucială în cultivarea încrederii consumatorilor. Pe măsură ce încrederea se îmbunătățește, alții vor începe să vadă beneficiile zilnice ale tehnologiei în optimizarea unei infrastructuri învechite și ineficiente.

Deși instabilitatea poate să fi încetinit momentan dinamica industriei de active digitale, piețele urs istoric au creat condiții ideale pentru ca afacerile să-și refocalizeze eforturile de inovare, renunțând la exagerări și revenind la elementele de bază.

Cultivarea cazurilor de utilizare în pregătirea pentru următoarea piață de taur poate afecta sinergic ecosistemul și poate oferi claritate cu privire la o modalitate eficientă de progres.

Costul așteptării este ridicat.

Ar fi de înțeles ca unele companii aversate la risc să abordeze o abordare mai deliberată și să aștepte ca actuala așa-numită "iarnă cripto" (când prețurile se contractă și rămân scăzute pe o perioadă îndelungată) să se dezghețe înainte de a pune în mișcare roțile inovației în vrac. Cu toate acestea, companiile care aleg să amâne eforturile de inovare până la acel moment ar putea fi lăsate în urmă în timp ce alți participanți de pe piață acționează mai rapid.

Multe întreprinderi mai mari înțeleg acest lucru, folosind scăderea pieței pentru a dezvolta soluții conforme și caută parteneri potențiali pentru a construi oferte de afaceri raționale care să respecte normele reglementare. Unul dintre cele mai interesante centre de inovare în domeniul blockchain este tokenizarea activelor-cheie din lumea reală (RWA), cum ar fi dolari, imobiliare, antichități, artă fină și metale prețioase, inclusiv aurul.

Stablecoinurile și potențialul activelor tokenizate.

În cazul dolarului, stablecoinurile sprijinite de dolarul american reprezintă primul activ din lumea reală tokenizat care a câștigat o adopție largă. Stablecoinurile au demonstrat beneficiile potențiale ale tokenizării, deoarece facilitează accesul la dolari, oferă reglementare instantanee și sunt disponibile non-stop, 24/7. Ele pot acționa ca o poartă de legătură între infrastructurile financiare existente și cele noi în multe feluri.

Întreprinderile pot deschide oportunități de afaceri semnificative prin plasarea RWA pe o platformă blockchain. Mai mult, traderii și instituțiile descoperă din ce în ce mai multe motive pentru a adopta activele tokenizate în fiecare lună. Bank of America raportează că piața de aur tokenizat a depășit valoarea de 1 miliard de dolari în martie 2023.

În atmosfera actuală concentrată pe protecția consumatorului, activele tokenizate RWA reprezintă rampă de lansare excelentă pentru inovația de după "iarna cripto". În prezent, tokenizarea RWA reprezintă doar 0,4% din PIB-ul global. Până în 2030, Forumul Economic Mondial estimează că tokenizarea activelor va ajunge să reprezinte aproape 10% din PIB-ul global. Astfel, investitorii întreprinderilor de orice formă și mărime se aliniază deja pentru a profita de această oportunitate imensă.

Instituțiile ar putea și ar trebui să fie atrase de RWA tokenizate, deoarece scad barierele de intrare pentru o populație largă de investitori care în trecut nu puteau tranzacționa cu mărfuri precum aurul. În viitor, vom vedea această includere economică întâlnind ușurința tranzacționării digitale a diverselor clase de active, inclusiv aurul, imobiliarele, arta fină și chiar acțiunile de pe piața de valori - efectuând tranzacții la viteza internetului și fiind stocate într-un seif digital securizat cunoscut sub numele de portofel digital. Mai multe persoane cu acces la oportunități de investiții pot debloca cantități imense de avere lichidă.

Tokenizarea activelor din lumea reală (RWAs) este un model de afaceri pe blockchain care funcționează.

Este ușor de înțeles de ce, în urma unui "crypto winter", afacerile pe blockchain văd tokenizarea activelor din lumea reală (RWAs) ca o oportunitate de aur de a oferi soluții practice și accesibile pe piață. Zilele în care criptomonedele fără valoare tangibilă depășeau companiile solide cu fluxuri de numerar fiabile au apus.

Există multe motive pentru care cineva ar putea lua în considerare aurul tokenizat. Iată doar trei exemple:

Lichiditate: Spre deosebire de aurul fizic, care poate fi dificil de vândut rapid și poate necesita stocare costisitoare, aurul tokenizat poate fi tranzacționat ușor pe bursele de active digitale, ceea ce îl face mai lichid.

Transparență: Aurul tokenizat, susținut de aur real depozitat în seifuri, oferă o transparență și o asigurare mai mari pentru proprietari.

Accesibilitate: Aurul tokenizat este accesibil oricui are o conexiune la internet și un portofel digital, ceea ce îl face mai accesibil pentru o gamă mai largă de investitori.

Cazurile de utilizare puternice, precum tokenizarea aurului, vor contura viitorul industriei și vor crea oportunități de creștere a pieței și de aducere a mai multă valoare pentru participanții la piața aurului deja stabilită.

Aurul tokenizat și alte oferte de RWA vor demonstra o mișcare către stabilitate pentru industria financiară pe blockchain, ajutând la distanțarea de actorii rău intenționați și de speculațiile rampante care și-au murdărit reputația. Obstacole tehnologice, reglementare și educative rămân pentru ca activele digitale să devină o componentă a sistemului financiar. Cu toate acestea, tokenizarea activelor din lumea reală - începând cu aurul - va fi probabil o parte majoră a modului în care industria poate depăși acest "crypto winter" și poate avansa spre viitorul finanțelor.

Preluat de pe https://www.lbma.org.uk/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

Paradoxul Marelui Dolar

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 14 Jun 2023 05:19:00 +0000

Povestea de-dolarizare este peste tot.

O poți vedea în publicații de la The New York Times la The Economist și în mass-media financiară, inclusiv CNBC, Fox Business și Bloomberg.

Ideea este că țările din întreaga lume se pregătesc să renunțe la dolar. Acest lucru se întâmplă în multe forme, inclusiv prin eforturile Chinei de a plăti pentru importurile de petrol din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite cu yuani și prin încheierea unui acord bilateral important între China și Brazilia care permite fiecărei țări să plătească pentru exporturile din cealaltă țară folosind monedele lor locale.

Rusia s-a alăturat acțiunii prin acordarea de rupii pentru petrolul livrat în India și plata importurilor din China în ruble. Toate aceste eforturi vor converge și vor ajunge la un punct culminant la sfârșitul lunii august, când țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud și alte țări invitate) se vor întâlni pentru a anunța o nouă monedă BRICS+ legată de aur.

Având toate acestea în desfășurare, s-ar putea aștepta să găsești dolarul în prăbușire liberă. Cu toate acestea, acesta nu este cazul.

Dolarul a fost puternic în ultima vreme și mă aștept să devină mai puternic în lunile următoare. Ce se întâmplă? Cum poate fi dolarul sub atac global și totuși să fie puternic în același timp?

Puternic în comparație cu ce?

Răspunsul este găsit în modul în care măsurați valoarea în orice valută. Puterea sau slăbiciunea dolarului este în mod obișnuit măsurată în indici majori de valută, inclusiv DXY (utilizat pentru tranzacționarea futures și citat în The Wall Street Journal) și indicele dolarului Bloomberg.

Alți indici majori includ cei calculați de Rezerva Federală (eu folosesc indicii Fed în propria mea cercetare și analiză). Ceea ce au în comun toți acești indici este că compară valute cu alte valute, de obicei cele mai importante valute de rezervă.

Un indice tipic al dolarului va compara dolarul cu un coș format din euro, lire sterline, yeni, franci elvețieni și, eventual, una sau două alte valute. Datorită importanței euro în comerțul și rezervele mondiale (a doua doar după dolar), acești indici tind să fie versiuni mai complexe ale cursului de schimb euro/dolar.

Monedele țărilor emergente sunt de obicei excluse din astfel de indici. Între timp, acordurile bilaterale privind monedele descrise mai sus nu includ dolari. Atunci când analizați un acord bilateral privind yuanul sau rublele, dolarul nu este inclus deloc.

Deci, este perfect posibil să avem un dolar puternic (măsurat în principal în raport cu euro) și o tendință de de-dezolarizare în creștere, care implică yuanul, rublele și rupiile. Cele două tendințe nu iau în considerare una pe cealaltă.

Rigla de aur

Există vreo modalitate de a determina dacă dolarul devine cu adevărat mai puternic sau mai slab fără a face referire la monedele de rezervă sau monedele țărilor emergente?

Da. Răspunsul este aurul. Gândește-te la aur ca la o riglă care măsoară puterea sau slăbiciunea dolarului.

Aurul nu este o monedă, iar comparația se face prin greutatea aurului, nu prin raportul între monede. Când prețul dolarului pentru aur este mai mic, dolarul este mai puternic, și invers.

Dar noua monedă BRICS+ ar putea perturba această piață prin legarea sa de aur. În acest caz, Rusia și China vor avea un mare interes în prețuri mai mari ale aurului, deoarece acest lucru înseamnă că moneda lor BRICS+ va avea o valoare mai mare. Și acest lucru poate declanșa declinul real al dolarului.

Moneda sprijinită de aur BRICS+ reprezintă de fapt reflectarea unei tendințe mai mari care are loc de peste un deceniu...

Trendul este prietenul aurului

Anul 2010 a marcat o inflexiune majoră în achizițiile de aur ale băncilor centrale și nivelul general al rezervelor de aur deținute de băncile centrale și ministerele de finanțe la nivel global. Să facem o scurtă retrospectivă...

În 1950, Statele Unite dețineau aproximativ 20.000 de tone metrice de aur sub formă de lingouri. Până în 1970, rezervele de aur ale SUA se reduseseră la 9.000 de tone metrice. Aurul respectiv nu dispăruse; fusese livrat Germaniei, Franței, Italiei, Japoniei și altor parteneri comerciali pentru a acoperi deficitul comercial al SUA în baza vechiului standard de aur.

Începând din 1970, aurul deținut de băncile centrale și ministerele de finanțe a scăzut semnificativ. SUA a vândut 1.000 de tone între 1970 și 1980 și a încurajat FMI să vândă și el aproximativ 1.000 de tone într-un efort nereușit de a suprima prețul aurului.

După 1980, SUA nu a mai vândut aur, dar a încurajat Marea Britanie să vândă peste 300 de tone în 1999. Apoi, Elveția a vândut alte 1.000 de tone între 2000 și 2010. FMI a vândut și el 400 de tone în 2010. Canada a vândut întreaga sa rezervă de aur, care nu era foarte mare la început.

Toate aceste eforturi de a suprima prețurile aurului au eșuat în cele din urmă. Aurul a atins un nivel maxim la acea vreme de 1.950 de dolari pe uncie în 2011 (recordul a fost depășit în ultimii ani, ajungând la 2.060 de dolari pe uncie în 2020).

În cele din urmă, în 2009, băncile centrale și-au dat bătălia pierdută și au devenit cumpărători net de aur sub formă de lingouri. Acest trend a persistat de atunci.

Creșterile au fost spectaculoase, rezultând o creștere a totalului rezervelor oficiale de aur de la aproximativ 32.000 de tone în 2008 la 35.000 de tone în prezent. Ceea ce este diferit astăzi este compoziția posesorilor de aur.

BRICS+: Noul bloc de aur

Statele Unite nu și-au mărit rezervele de aur de la anii 1950. Nici alte țări importante deținătoare de aur, cum ar fi Franța și Italia, nu au făcut acest lucru. În schimb, creșterile se înregistrează în Rusia, China, Vietnam, Mexic și multe alte țări emergente.

Multe dintre aceste țări cu cele mai mari creșteri sunt membre ale uniunii monetare BRICS+ care va anunța în curând o nouă monedă legată de aur pentru a contesta rolul dolarului american în plățile și rezervele globale.

În ansamblu, primul trimestru al anului 2023 a fost cel mai puternic trimestru din istorie în ceea ce privește achizițiile de aur ale băncilor centrale, acestea cumpărând un total combinat de 228 de tone.

De fapt, avem un nou campion în arena achizițiilor de aur, și nu este Rusia sau China - este Singapore.

Numai în primele trei luni ale anului 2023, Singapore a cumpărat uimitoarea cantitate de 68,7 tone de aur sub formă de lingouri, făcând din Singapore cel mai mare cumpărător de aur al băncilor centrale din lume pentru primul trimestru.

Poți specula dacă această cumpărare de aur reprezintă un aspect al de-dezolarizării, pregătire pentru noua monedă sprijinită de aur BRICS+ sau o simplă prudență într-o lume incertă. Dar trendul este incontestabil.

Băncile centrale, în general, cunosc mai multe despre ceea ce se întâmplă în culisele sistemului monetar global decât oricine altcineva. Dacă ei acumulează aur, poate ar trebui să faci și tu la fel.

Încă mai este timp să te alături mișcării BRICS+.

Preluat de pe https://dailyreckoning.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

Prognoza pentru Aurul din Emiratele Arabe Unite indică o creștere anuală de 3,7% până în 2030

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Tue, 13 Jun 2023 14:55:00 +0000

Piața metalelor prețioase din Emiratele Arabe Unite, inclusiv aurul, bijuteriile, barele de aur și argintul, evaluată la 8,52 miliarde de dirhami în 2020, este estimată să atingă o valoare de 13,21 miliarde de dirhami (3,6 miliarde de dolari) până la sfârșitul deceniului. Această creștere proiectată se bazează pe o rată de creștere anuală compusă estimată la 3,7% până în 2030.

Bas Kooijman, CEO și manager de active la DHF Capital SA, explică factorii care impulsionează traiectoria ascendentă a țării.

Kooijman a explicat: „Puterea aurului ca activ este fără egal și este un motiv cheie pentru care investitorii pricepuți se asigură că își diversifică cel puțin 5-10% din portofoliu cu acesta. Cu partenerul potrivit, investitorii pot fi siguri că aurul lor este achiziționat și depozitat într-un loc sigur, dar accesibil - permițând lichiditate în orice moment. În timp, aurul crește automat în valoare, dar nu în cantitate; ceea ce înseamnă că investiția exclusivă în aur nu 'bate piața', dar absența acestuia te împiedică să te protejezi în perioadele de inflație ridicată sau prăbușiri ale pieței.”

Emiratele Arabe Unite se află în fruntea consumului de aur în Orientul Mijlociu, iar sectorul bijuteriilor din țară a jucat un rol important în acest succes. Anul trecut, consumatorii din întreaga națiune au achiziționat colectiv 46,9 tone de aur, înregistrând o creștere de 38% față de 2021.

Investitori indieni

Investitorii și rezidenții indieni au contribuit în mod decisiv la creșterea industriei aurului în regiune, deoarece acesta este un activ cu puternice legături istorice care datează de la începutul anului 4000 î.Hr; ideea că aurul reprezintă cea mai sigură investiție este un sentiment pe care indienii îl trăiesc și, în consecință, îl achiziționează pentru a-l păstra și a-l transfera.

Aproximativ 2,80 milioane de indieni trăiesc în Emiratele Arabe Unite; acești expatriați reprezintă peste 27% din populație. Țara are cea mai mare populație de indieni nerezidenți (NRI) din lume și aproximativ 7,6 milioane de indieni trăiesc în Orientul Mijlociu în ansamblu. Puterea de cumpărare a acestei demografii este evidentă în sectorul aurului din regiune, deoarece cererea a crescut cu 150% în comparație cu anul precedent din 2022, ajungând la 190,4 tone și depășind Europa și America. Cu toate acestea, nu este singurul factor care contribuie la creșterea prognozată până la sfârșitul acestei decade.

Deși bijuteriile reprezintă principalul motor global al aurului fizic, valoarea aurului constă în poziția sa stabilită ca unul dintre cele mai vechi instrumente financiare din lume și în statutul său dovedit ca marfă pe termen lung.

Într-o lume în care digitalizarea este în creștere continuă și agitația externă duce la fluctuații sau chiar prăbușirea monedelor multor țări, acest metal valoros este pe cale să continue să înregistreze o cerere puternică.

Forțele pieței aurului

Kooijman a adăugat: "Majoritatea oamenilor nu înțeleg forțele pieței aurului, în ciuda faptului că acest activ este vital pentru economia lumii și demonstrează o capacitate de apreciere mult dincolo de utilizarea industrială. La fel ca imobiliarele, aurul a fost o referință de valoare de-a lungul istoriei - dar fără deprecierea pe care deducerea fiscală a ipotecii sau costul întreținerii o cauzează proprietății. Activele moderne au apărut sub forma criptomonedelor, dar când vine vorba de investiții și depozitarea metalelor prețioase, expresia 'vechiul este aur' vorbește de la sine, iar comerțul total al aurului însumând 275,25 miliarde AED în 2021 întărește această idee."

Având în vedere că valoarea aurului este legată de ofertă, cerere și sentimentul pieței, spre deosebire de stabilitatea politică sau economică, recent s-au inițiat acțiuni guvernamentale pentru a consolida și mai mult reputația Dubaiului ca "orașul aurului".

Preluat de pe https://www.zawya.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

Acțiunile miniere de aur și argint nu țin pasul cu metalele

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Mon, 12 Jun 2023 02:37:00 +0000

Întreabă pe oricine care este cea mai bună marfă în care să investești și de 9 ori din 10 vei primi răspunsul "aur". Și, dată situația macroeconomică actuală, acest lucru are mult sens, deoarece lingourile de aur sunt adesea considerate activele ideale pentru protecție în timpurile incerte.

Performanța aurului începând cu începutul anului susține și această idee: de la începutul anului, prețul aurului a crescut cu 8%, cea mai bună rentabilitate pe termen anual dintre toate mărfurile metalice principale. De mai multe ori, a fost la câțiva cenți distanță de a atinge un nou preț record de 2.069,40 dolari pe uncie stabilit în 2020.

"Întreaga poveste se învârte în jurul aurului", a declarat recent Will Rhind, fondator și CEO al GraniteShares, în emisiunea ETF Edge de la CNBC, care acoperă diverse subiecte legate de investiții moderne. "Este singurul metal important care rămâne ferm în teritoriul pozitiv pentru acest an."

Nu lipsesc credința și convingerea în industrie că aurul ar putea atinge în curând un nou vârf absolut, având în vedere confluentele forțelor de conducere pe termen mediu și lung.

Principalii factori care influențează aurul

UBS a enumerat recent trei motive principale pentru care investitorii ar trebui să cumpere aur în acest moment: 1) achizițiile robuste ale băncilor centrale; 2) slăbiciunea generală a dolarului; și 3) riscurile de recesiune în SUA. Primul motiv a fost deja analizat în detaliu de către AOTH. Nu poate fi doar o coincidență faptul că băncile centrale au cumpărat aur timp de 13 ani consecutivi, după două decenii în care au fost vânzătoare nete.

Datele compilate de către Consiliul Mondial al Aurului arată că ritmul de cumpărare a aurului de către băncile centrale este în creștere. În 2022, achizițiile nete au totalizat 1.078 de tone metrice, cel mai mare nivel înregistrat vreodată din 1950 încoace.

Potrivit analiștilor UBS, această tendință de achiziții ale băncilor centrale este probabil să continue în contextul riscurilor geopolitice accentuate și a inflației ridicate la nivel global. De fapt, decizia SUA de a îngheța rezervele valutare rusești în urma războiului din Ucraina poate fi un factor cu impact pe termen lung asupra comportamentului băncilor centrale, a afirmat banca.

Tensiunile geopolitice sunt, de asemenea, legate de al doilea motiv, deoarece slăbesc dolarul american, deoarece multe economii emergente caută să-și diversifice rezervele valutare și să folosească aurul ca alternativă la USD. Rusia, ca exemplu relevant, poate folosi aurul pentru a înlocui dolarul și a ocoli sancțiunile occidentale în ceea ce privește comerțul internațional.

În Statele Unite, direcția de slăbire a dolarului este, de asemenea, foarte clară, deoarece Rezerva Federală a semnalat o pauză în ciclul său actual de strângere a politicii monetare, după o serie de majorări ale dobânzilor în ultimele 14 luni. Pe măsură ce Fed începe să reducă dobânzile, aceasta va avea un impact asupra randamentelor Trezoreriei SUA și a dolarului.

"Aurul s-a comportat istoric bine atunci când dolarul american se slăbește datorită corelației puternic negative, și anticipăm că urmează o nouă perioadă de slăbiciune a dolarului în următoarele 6-12 luni", au declarat analiștii UBS.

CMC Markets a prezis recent că o schimbare de politică a Fed va declanșa o scădere a dolarului american și a randamentelor obligațiunilor, ceea ce va duce la creșterea prețului aurului la nivelul cuprins între 2.500 și 2.600 de dolari pe uncie.

În cele din urmă, există tema recesiunii, care se află în fundal de peste un an. Consensul general printre experți este că majorările constante ale dobânzilor de către Fed vor duce în cele din urmă economia într-o recesiune severă, iar tulburările recente din sectorul bancar nu au făcut decât să întărească această convingere.

În cea mai recentă analiză, UBS a declarat că estimează că aurul va ajunge la 2.100 dolari pe uncie până la sfârșitul anului și la 2.200 dolari pe uncie până în martie 2024. Banca și-a menținut și evaluarea preferată a aurului, precum și o poziție pozitivă asupra mărfurilor în general.

Acțiunile aurului subperformează

Acest lucru ne aduce la dilema noastră: în ciuda unei perspective pozitive și a câștigurilor solide, acțiunile legate de aur, în special acțiunile companiilor miniere de mici dimensiuni, nu reflectă în totalitate performanța solidă a aurului.

Să luăm în considerare de exemplu fondul VanEck Junior Gold Miners ETF (GDX). Ca măsură cea mai urmărită a prețurilor acțiunilor legate de aur, GDX a înregistrat un câștig decent pe termen anual de 6%, care este doar puțin mai mic decât randamentul de 8% al aurului efectiv. Totuși, acesta este în urma fondului SPDR Gold Shares gold ETF (GLD), care, fiind cel mai mare fond de acest fel, reprezintă posibil cea mai precisă evaluare a valorii aurului.

Analiza realizată de Adam Hamilton de la Zeal Intelligence, comparând performanța lui GDX față de GLD între 2020-2022, relevă că primul a înregistrat un decalaj semnificativ. Chiar și în momentul de vârf recent al creșterii acțiunilor aurului din mijlocul lunii aprilie, o acțiune GDX avea o valoare de doar 18,9% din valoarea unei acțiuni GLD.

O analiză mai detaliată a datelor din ultimii 30 de ani indică într-adevăr existența unei discrepanțe între prețurile aurului și evaluarea acțiunilor companiilor miniere de aur, a scris recent MINING.COM. Articolul se bazează pe un set de diagrame publicate de Merk Investments, care este un consilier de investiții și administrator al ASA Gold and Precious Metals, un alt fond de metale prețioase listat la Bursa din New York.

Pentru a ajunge la această concluzie, autorul utilizează în mod specific două diagrame pe termen lung pentru a evidenția decalajul dintre valoarea companiilor miniere de aur și prețul aurului, precum și piața de valori din SUA (așa cum se poate observa mai jos).

După cum se poate observa în prima diagramă, raportul actual între aur și acțiunile miniere de aur, așa cum este reprezentat de indicele NYSE Arca Gold Mining, nu este mult diferit de minimele istorice atinse în 2015. Aceasta arată că acțiunile miniere de aur au avut cu siguranță o performanță sub așteptări în comparație cu aurul pe parcursul mai mult de un deceniu.

Dacă prețul aurului rămâne stabil la nivelurile actuale, acțiunile miniere de aur ar trebui să crească colectiv cu mai mult de două ori pentru a se alinia cu media istorică începând din anii '90, arată diagramele. Desigur, echilibrul ar putea fi restabilit și dacă prețul aurului ar fi redus la jumătate, dar din cauza tuturor motivelor enumerate la începutul acestui articol, nu putem vedea în mod realist vreun scenariu în care aceasta să se întâmple.

În același timp, în ciuda robusteței pieței aurului, acțiunile miniere de aur au fost și ele puternic reduse în comparație cu piața mai largă, sub forma indicelui S&P 500, așa cum este arătat în a doua diagramă.

Aceste diagrame ne arată în mare măsură că acțiunile miniere de aur au avut o performanță sub așteptări în raport cu nivelurile actuale ale prețului aurului, precum și în raport cu piața globală. Această discrepanță poate fi atribuită unei varietăți de forțe de piață sau poate fi simplu rezultatul atitudinii investitorilor. Mai jos sunt cinci motive pentru care AOTH crede că acțiunile miniere de aur au fost umbrite de-a lungul anilor:

1.Sindromul pieței ursului

Valoarea companiilor miniere de aur este în principal legată de prețul aurului (adică cu cât este mai mare prețul, cu atât mai mari sunt profiturile lor). Cu toate acestea, tendințele recente nu reflectă acest lucru.

Aceasta se datorează faptului că acțiunile companiilor miniere de aur sunt totuși acțiuni, ceea ce înseamnă că mulți investitori le consideră încă o investiție în acțiuni, o clasă de active mult mai riscuri decât o investiție în mărfuri.

Deoarece aurul tinde să își mențină valoarea în timpul tulburărilor economice, ar exista mai mult capital investit în aur fizic atunci când oamenii se așteaptă la o scădere a pieței, ceea ce ar putea explica într-o anumită măsură performanța acțiunilor miniere de aur. Nu uitați că Wall Street a încheiat anul precedent cu cea mai slabă performanță din 2008, cu S&P în scădere cu 20%!"

Prin urmare, orice investitor rațional ar fi evitat să investească pe termen lung în acțiuni, ceea ce, din nefericire, nu exclude acțiunile companiilor miniere de aur.

În plus, pe măsură ce capitalul devine limitat, o mare parte din investiții ar fi fost direcționată către pariuri mai sigure. Merită menționat faptul că indicele dolarului american a înregistrat creșteri cu două cifre în 2022, ceea ce ar fi făcut dolarul atrăgător.

Este important de remarcat că analiștii rămân prudenți în ceea ce privește anunțarea următoarei piețe de taur. Morgan Stanley a avertizat recent că piața de valori este "departe de a fi scăpată," în ciuda unui recul semnificativ în ultimele săptămâni.

Cei de la Goldman Sachs au prevăzut anterior că piața urs va dura până în 2023, deoarece efectul creșterii ratelor dobânzilor nu s-a produs în totalitate încă.

Potrivit strategilor de la Goldman Sachs, câștigurile recente nu sunt durabile, deoarece acțiunile nu se recuperează în mod obișnuit de la minime până când ritmul de deteriorare a creșterii economice și a câștigurilor se încetinește. "Calea pe termen scurt pentru piețele de acțiuni este probabil să fie volatilă și în scădere," au declarat aceștia.

Pe de altă parte, investitorii sunt mai predispuși să cumpere acțiuni atunci când sunt optimiști. Dar în cazul companiilor miniere de aur, profitabilitatea lor (și implicit valoarea lor de acțiuni) depinde de cât de "fierbinte" este piața aurului, așa că avem practic o paradox.

2. „Fără respect”

Teoretic, companiile miniere de aur ar trebui să beneficieze oricum, dar evident acest lucru nu s-a întâmplat.

Acest aspect poate fi explicat prin faptul că acțiunile companiilor miniere de aur reprezintă o mică parte a pieței globale de acțiuni; cu alte cuvinte, investitorii au o mulțime de opțiuni precum acțiunile din sectorul tehnologic, care au o bază de investitori mult mai mare și, mai important, sunt mai discutate în mediul financiar.

Și odată cu popularizarea Inteligenței Artificiale, oamenii sunt susceptibili să fie puternic „investiți” în acțiuni legate de IA în viitor.

Pentru experții din industrie, companiile miniere de aur sunt pur și simplu ignorate de piață. „Este ca faza lui Rodney Dangerfield, în care toată lumea spune: «Nu primesc niciun respect»”, a declarat Jason Neal, un bancher veteran în investiții miniere, pentru Financial Post anul trecut.

După cum se poate observa în exemplul de mai sus, chiar dacă S&P 500 s-a redresat în acest an, acțiunile de tip mid-cap și small-cap din Statele Unite se află încă în teritoriul negativ, ceea ce are sens având în vedere că aceste acțiuni au tendința de a fi mai riscante.

Acest tip de atitudine față de investiții prevalează și în Canada, unde multe dintre companiile miniere de aur sunt listate. O reflectare mai precisă a pieței este dată de S&P/TSX Global Mining Index, care înregistrează o scădere de 5,8% în ultimul an și o stagnare de la începutul acestui an.

Pe scurt, acțiunile companiilor miniere de aur nu primesc suficientă atenție indiferent de direcția pieței în ansamblu.

3. Riscul asociat acțiunilor de aur ale companiilor junior

Există, de asemenea, un grad de risc asociat investițiilor în companii miniere de aur, care reprezintă o piață "de nișă". Cei care sunt încrezători în aur tind să prefere fondurile care imită prețul metalului, cum ar fi GLD, în loc să opteze pentru fondul VanEck, care urmărește un portofoliu de acțiuni ale companiilor miniere de aur.

Și chiar și atunci când GDX a atins punctul său maxim în februarie 2020, valoarea sa a fost susținută de companiile de streaming și de drepturi de autor asupra aurului, ceea ce mulți executivi afirmă că a creat o alternativă de investiție din ce în ce mai atractivă față de companiile miniere în ultimii 15 ani.

Companiile de streaming ale aurului finanțează proiecte oferind bani în avans minerilor de aur în schimbul unei părți din aurul produs sau a unei cote din profiturile unei mine. Astfel, acestea pot deține participații în mult mai multe mine de aur decât o companie minieră, ceea ce creează o protecție împotriva provocărilor sociale și de mediu asociate operațiunilor miniere.

În esență, astfel de companii permit investitorilor să evite riscurile asociate cu un singur explorator de aur sau cu un proiect, în aceeași manieră ca fondurile ETF susținute fizic cu aur.

Pe celălalt capăt al spectrului de risc, piața companiilor miniere de aur, în special a celor de nivel junior, este aproape în întregime speculativă. Găsirea aurului, în special a depozitelor cu grad înalt, a devenit din ce în ce mai dificilă. Nu toate explorările vor duce la descoperiri, iar atunci când se întâmplă acest lucru, va dura ani până când acestea vor putea fi dezvoltate într-o mină - presupunând că totul merge bine (de exemplu, obținerea permiselor).

Mai mult, cei din industria minieră s-au concentrat în principal pe creșterea valorii prin achiziții, în loc să facă cercetare și să dezvolte propriile active.

La evenimentul Mineral Exploration Roundup de anul trecut de la Vancouver, Ian Telfer, un veteran al industriei aurului care a fost anterior președinte al Goldcorp Inc., a sfătuit companiile să evite „explorarea de la zero”, deoarece șansele de a descoperi o bogăție sunt prea mici.

Comentând de ce acțiunile companiilor miniere au fost în urma mărfii, el a afirmat: „Din cauza lipsei de randamente, piețele financiare nu au timp pentru asta. Nu există motive convingătoare pentru a deține acțiuni de aur (miniere)”.

4. Timingul contează

Vorbind despre timp, efectuarea investițiilor riscante necesită adesea multă răbdare. Oamenii preferă să aștepte un randament adecvat al banilor pe care i-au câștigat cu greu. Ele sunt și o chestiune de moment potrivit, deoarece acțiunile, de exemplu, se mișcă în cicluri recurente, oferind uneori puncte de intrare bune pentru investitori.

Aceste principii se aplică cu siguranță acțiunilor miniere, poate chiar mai riguros decât în alte sectoare. După cum am menționat, proiectele miniere pot dura foarte mult timp să progreseze, iar în stadiile incipiente, progresul vine adesea sub forma rezultatelor explorărilor, pe care doar o mică fracțiune a bazei de investitori cu cunoștințe în industrie le poate înțelege.

Comparați asta cu o companie de tehnologie sau o marcă de lux, de fiecare dată când este lansat un produs, investitorul mediu primește semnalul că ar putea fi momentul să cumpere mai multe acțiuni. Dar atunci când o companie minieră anunță o descoperire auriferă considerată "deosebită" prin foraj, unii s-ar putea să nu înțeleagă pe deplin semnificația acesteia.

Chiar dacă rezultatele forajelor se transformă într-o nouă descoperire interesantă pentru industrie, acest lucru nu înseamnă că totul va merge fără probleme de aici înainte. După aceasta, proprietarul proiectului se confruntă cu diferite provocări. De fapt, investitorii cu experiență în domeniul minier nu dețin întotdeauna acțiunile unei companii de la început până la sfârșit, deoarece riscurile variază în funcție de stadiul în care se află un proiect; din nou, timingul este crucial aici.

Această idee este perfect ilustrată în ceea ce sectorul exploratoriu de nivel junior numește frecvent Curba Lassonde, denumită după legendarul investitor canadian în resurse Pierre Lassonde însuși. Curba Lassonde (așa cum se vede mai jos) descrie schimbările în valorile de piață ale unei companii miniere de la faza de explorare până la producție.

După cum puteți vedea, acțiunile unei companii miniere câștigă inițial valoare în timpul etapei de descoperire/explorare, pe măsură ce rezultatele forajelor continuă să fie prezentate și să genereze entuziasm.

Cu toate acestea, la un moment dat, investitorii de retail speculativi sunt tentați să-și încaseze profiturile pe măsură ce entuziasmul generat de descoperire se estompează, iar depozitul mineral trebuie supus unor studii suplimentare (adică PEA, PFS, FS) pentru a determina dacă poate fi dezvoltat economic.

Apoi, compania trece printr-un lung interval de așteptare în care trebuie să demonstreze profitabilitatea minei investitorilor, precum și finanțarea, ceea ce generează un set complet nou de riscuri. Doar atunci când reușește să obțină finanțarea necesară pentru a pune în aplicare planul minier, investitorii care au deținut acțiunile pot respira ușurați. Faza de dezvoltare este și momentul în care investitorii instituționali tind să apară, considerând mina o investiție valoroasă.

Dar pentru publicul larg, este mult mai dificil să cunoască detaliile industriei miniere, cu atât mai puțin să aibă o înțelegere a momentului potrivit pentru decizia lor de investiții.

5. Alternative superioare

Chiar și pentru cei care recunosc valoarea deținerii de acțiuni legate de aur pe o piață volatilă, existența unor alternative mai bune ar putea să prevaleze în gândirea investitorilor.

Cel mai recent sondaj Gallup Poll Social Series care monitorizează opinia publică referitoare la economie și finanțe arată că americanii continuă să considere imobiliarele ca fiind alegerea numărul unu pentru investiții pe termen lung, ceea ce a fost cazul în ultimul deceniu (rezultatele sondajului sunt prezentate mai jos).

De câțiva ani, cea de-a doua opțiune ca importanță a fost reprezentată de acțiuni/fonduri mutuale, dar așa cum știm cu toții, indicii bursieri americani au avut un an teribil în 2022, ceea ce a determinat mai mulți investitori să-și piardă încrederea în comparație cu anii anteriori.

Ca rezultat al scăderii încrederii în acțiuni, procentul de respondenți care au selectat aurul a crescut cu 11% în sondajul din 2023, plasând aurul pe locul doi în acest an. Cu toate acestea, procentul este cu 8% mai mic decât cel al imobiliarelor, în ciuda scăderii prețurilor locuințelor și a ratelor ipotecare exorbitante.

Conform raportului Gallup, aurul tinde să beneficieze atunci când nivelurile de încredere în imobiliare și acțiuni sunt scăzute, ceea ce s-a întâmplat în lunile premergătoare sondajului. Îngrijorările legate de inflație și riscul de recesiune au jucat, de asemenea, un rol în alegerea aurului de către mai multe persoane de data aceasta.

Un sondaj separat realizat de Consiliul Mondial al Aurului confirmă faptul că majoritatea investitorilor americani recunosc valoarea pe termen lung și calitățile de refugiu sigur ale aurului, dar acestea nu sunt suficient de tentante pentru a-l transforma într-o prioritate de top.

Ideea principală aici este că, în ciuda tuturor avantajelor sale, aurul nu este considerat încă cea mai bună opțiune, deoarece imobiliarele domină totul datorită profilului său de risc-recompensă pe termen lung.

În plus, mulți consultanți financiari nu consideră aurul o investiție bună pe termen lung.

Ivory Johnson, fondatorul Delancey Wealth Management, a declarat într-un interviu recent acordat postului CNBC că aurul este "mai mult o poziție pe termen scurt - o protecție pentru investitori atunci când produsul intern brut și inflația scad în același timp".

Johnson, care a recomandat mai mult aur clienților săi în ultimul an sau cam așa ceva, a recunoscut că "nu este ceva ce pui pur și simplu în portofoliu și îl păstrezi acolo." Dacă PIB-ul începe să se redreseze, în general ar recomanda să renunțe la aur și, în schimb, să cumpere acțiuni de creștere.

Concluzie

Este important să menționăm că cererea de aur din anul trecut a crescut cu 18% până la 4.741 de tone, aproape la fel ca în 2011 - o perioadă de cerere excepțională din perspectiva investițiilor, conform datelor Consiliului Mondial al Aurului (WGC). Între timp, oferta totală a crescut doar cu 2% până la 4.755 de tone, în principal datorită creșterii producției miniere la un nivel maxim în ultimii patru ani.

În cazul argintului, piața a intrat deja într-o penurie de aprovizionare prelungită, de care ar putea dura ani să se redreseze. Cele mai recente date furnizate de Institutul Argintului arată că cererea anuală de argint a crescut și ea cu 18% până la un nivel record de 1,24 miliarde de uncii, în timp ce oferta a stagnat în 2022. Acest lucru a condus la al doilea an consecutiv de subofertă, de 237,7 milioane de uncii, care, potrivit Institutului Argintului, reprezintă "posibil cea mai semnificativă deficit pe care l-a înregistrat vreodată".

"Ne îndreptăm către o paradigmă diferită pentru piață, una caracterizată de deficite continue", a declarat Philip Newman de la Metals Focus, firma de cercetare care a pregătit datele Institutului Argintului.

În 2023, cel mai probabil vom asista la o repetare a anului trecut, conform așteptărilor Institutului, care se așteaptă ca deficitul de pe piață să rămână ridicat, la 142,1 milioane de uncii, datorită cererii solide.

Pe măsură ce preocupările privind suboferta persistă, piața metalelor prețioase va fi bine poziționată pentru a-și menține tendința de creștere de la începutul anului 2023.

În ultimii ani, marii producători de aur au trecut de la explorarea în zone noi (stadiu incipient) la explorarea în zone cu istoric de producție.

În timp ce în anii '80, companiile miniere mici descopereau între 10-30% dintre noile mine, după anul 2000 au reprezentat până la 75%, conform unui raport McKinsey.

Rolul unei companii miniere mici este de a achiziționa proiecte, de a face descoperiri și, în cel mai bun caz, de a le dezvolta până la momentul preluării de către o companie minieră mai mare. Descoperirile nu vor fi făcute dacă companiile miniere mici nu sunt pe teren, cercetând rocile.

Cu toate acestea, finanțarea pentru companiile miniere mici a scăzut considerabil.

Trebuie să recunoaștem că, la fel ca în cazul altor metale, rezervele și estimările de producție de aur sunt întotdeauna optimiste și aproape niciodată nu se potrivesc cu cifrele inițiale.

Doar o treime din rezervele unei mine ajung să fie prelucrate, iar durata de viață medie a minei (LOM) a scăzut de la 19 la 12 ani. Epuizarea rapidă a rezervelor și a calităților, accentuată de exploatarea selectivă a zonelor cu conținut mai mare de aur, va accelera scăderea producției de aur - o schimbare de direcție față de mulți ani de creștere anuală - poate chiar din acest an, cu siguranță ceva care se va întâmpla foarte curând.

Observați cercurile albastre care reprezintă gradele de aur la moara minelor din 2016 care au fost mai mari decât gradele de rezervă. Cercurile negre reprezintă minele în care gradele la moară au fost mai mici decât gradele de rezervă. Gradul la moară este media gradului de aur care va fi introdus în moară. Două concluzii din grafic - în primul rând, există mult mai multe cercuri albastre decât negre, ceea ce arată că există mai multe mine care exploatează zonele cu grad mare. În al doilea rând, unele mine introduc minereu în moară cu grade mult mai ridicate decât rezervele - chiar și cu până la 20 de grame pe tonă mai mari.

Știm dintr-o combinație de date de la McKinsey și Dundee Capital Markets că acest fenomen există cel puțin din 2005.

Dar există mai mult decât doar o companie de aur care își mărește profiturile și își jefuiește resursele pe termen lung pentru a acoperi următoarele trimestre de afaceri. Exploatarea selectivă a zonelor cu grade mari oferă combustibil pentru fuziuni și achiziții. Modul în care funcționează este următorul: Companiile majore de aur rămân fără minereu pe măsură ce epuizează rezervele descoperite acum 15-20 de ani. Costă prea mult, durează prea mult și este prea riscant să exploreze proiecte noi, așa că lasă juniorii să se ocupe de asta. Ar putea să-și extindă minele sau să exploreze în jurul celor pe care le achiziționează, dar și aceasta implică cheltuieli mari.

În schimb, o companie mare de aur își exploatează selectiv zonele cu grade mari, ceea ce îi crește veniturile și îi umple buzunarele pentru a-și permite să facă o achiziție. Dacă tranzacția este aprobată, compania obține nu numai rezerve noi - rezolvând problema epuizării - ci și oportunitatea de a exploata selectiv noile rezerve, la costul a sute de mii sau milioane de uncii, precum și la grade mai mici.

De asemenea, includerea noilor rezerve în cele existente maschează faptul că s-a făcut exploatare selectivă, ceea ce nu ar fi privit cu ochi buni de către acționari.

Minerii de aur folosesc banii acționarilor pentru a exploata selectiv rezervele, pentru a obține venituri maxime din vânzările de aur. Costurile rămân reduse pentru că se deplasează mult mai puțin pământ pentru a obține minereul de cea mai bună calitate. Odată ce trezoreria companiei este umplută prin exploatare selectivă, aceasta se află în poziția de a cumpăra o companie și rezervele sale, înlocuind astfel cele pierdute prin exploatarea selectivă. Și procesul se repetă.

Adăugați la aceasta cererea de refugiu sigur într-o lume mai volatilă și periculoasă, spectrul viitoarelor crize financiare, războaiele valutare și deja în curs de desfășurare de-dolarizare, precum și naționalismul resurselor și pierderea expertizei miniere prin pensionări.

Luând în considerare toate acestea, se conturează o iminentă penurie de aur, o tendință care poate fi doar gestionată, nu inversată.

În opinia autorului, aurul este un instrument financiar extrem de subevaluat.

Dar istoric vorbind, și poate mai ales în prezent, cea mai mare pârghie a creșterii prețurilor metalelor prețioase a constat în deținerea acțiunilor companiilor junior care se concentrează pe achiziționarea, descoperirea și dezvoltarea zăcămintelor de metale prețioase.

Este important să subliniem faptul că juniorii reprezintă un răspuns rentabil la problema epuizării rezervelor de aur. Deoarece rezervele de aur sunt utilizate mai rapid decât sunt reînnoite, industria trebuie să găsească o strategie pentru inversarea acestei tendințe - o strategie care să nu implice exploatarea selectivă și fuziuni și achiziții. Mai degrabă decât să adauge la rezervele globale, ultimele "transferă rezervele dintr-un vas în altul", afirmă Stephen Letwin, președintele și CEO-ul IAMGOLD Corp.

În raportul lui Letwin intitulat "Creștere într-o perioadă de bilanț" el afirmă că, în timp ce există mai multe modalități prin care industria poate crește rezervele sale, explorarea este singura modalitate de a crea valoare pe termen lung pentru industrie. Costul menținerii status quo-ului este epuizarea rapidă a rezervelor globale de aur, lăsând milioane de tone de minereu cu grad scăzut care nu pot fi exploatate decât la prețuri mult mai ridicate.

Iată ce spune Letwin:

"Doar prin strategii care cresc rezervele mondiale de minereuri exploatabile putem inversa tendința de înlocuire a rezervelor. Achizițiile joacă un rol, dar, cu excepția situațiilor în care sunt făcute pentru dezvoltarea unui activ care altfel nu ar fi fost posibilă, ele nu reușesc decât să schimbe proprietarul."

Pe scurt, combinația dintre exploatarea selectivă, care reduce atât rezervele, cât și gradele de aur, o reducere drastică a descoperirilor noi din cauza lipsei de cheltuieli pentru explorare și scăderea duratei de viață a minelor înseamnă că industria va avea foarte multe dificultăți în a menține nivelul actual de producție.

Doriți să dețineți cel mai ieftin aur și argint pe care îl puteți găsi pentru a obține maximum de beneficii în viitor? Dacă da, cumpărați-l cât timp este încă în pământ.

Faptul este că companiile junior de resurse - proprietarii viitoarelor mine de metale prețioase ale lumii - sunt în vânzare.

Juniorii, nu marii jucători, dețin viitoarele mine ale lumii și juniorii sunt cei mai pricepuți în găsirea acestor mine. Ei dețin deja și încearcă să găsească mai multe din ceea ce companiile miniere mai mari din lume au nevoie pentru a înlocui rezervele și a-și extinde baza de active.

Piața taur a aurului nu s-a încheiat și aici, la Ahead of the Herd, avem două avantaje. În primul rând, suntem înțelepți în ceea ce privește viitorul metalelor prețioase. În al doilea rând, avem o selecție excelentă de juniori bine conduși, cu mult metal în pământ, pentru a obține levierul dorit la creșterea prețurilor aurului și argintului.

În anii '70, fiecare uncie de aur epuizată era înlocuită cu 2,6 uncii de aur nou. Astăzi, pentru fiecare uncie de rezervă epuizată, doar jumătate de uncie este descoperită. Exploatarea selectivă a redus în mod evident durata de viață a minelor existente. Potrivit Scotiabank, durata de viață medie a minelor pe care le acoperă a scăzut de la 19 ani la 12 - cea mai scurtă durată în ultimii 30 de ani.

Companiile junior concentrate pe metale prețioase vor fi din nou în centrul atenției investițiilor și ar trebui să fie pe radarul fiecărui investitor.

Preluat de pe https://aheadoftheherd.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

Sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Fri, 09 Jun 2023 16:39:00 +0000

Chris Devonshire-Ellis - Interviu Sputnik despre sancțiunile impuse Rusiei și conceptul unei noi monede BRICS

Dezbateri despre rolul unei monede BRICS propuse și impactul asupra comerțului global.

Chris Devonshire-Ellis, președintele Dezan Shira & Associates, a fost intervievat de Sputnik Global cu privire la planurile Băncii pentru Dezvoltare a Noilor State BRICS de a analiza o nouă monedă alternativă BRICS și implicatiile regionale și globale asupra comerțului. Remarcile sale nu au fost publicate în întregime, cu întregul interviu redat mai jos:

Sputnik: "Statele BRICS au cerut băncii special create în cadrul blocului să ofere îndrumări cu privire la modul în care ar putea funcționa o potențială monedă comună nouă, inclusiv modul în care ar putea proteja celelalte țări membre de impactul sancțiunilor occidentale, cum ar fi cele impuse Rusiei. Ce părere aveți despre ideea introducerii unei noi monede pentru minimizarea sancțiunilor occidentale?"

CDE: "Aceasta pare a fi o reacție logică. Principalele motive țin de convingerea generală că Statele Unite au devenit atât nesigure, cât și prea dominatoare în politica lor externă. Nesiguranța este dată de probleme precum plafonul datoriei SUA, care a fost doar amânat până la sfârșitul anului viitor, și riscurile sancțiunilor. Dominatoare în sensul că a folosit mecanisme internaționale pentru a pedepsi țările cu care nu este de acord (tăierea accesului țărilor la sistemul SWIFT) și a utilizat Grupul celor 7 (G7) ca pe o 'bandă' economică pentru a susține și justifica ceea ce face în alte părți.

Alte țări încep să se îngrijoreze în legătură cu acest tip de comportament: nivelurile nesustenabile ale datoriei și impunerea unui 'sistem bazat pe reguli' și a unei economii globale care pare să servească doar SUA și aliații săi imediați - în detrimentul tuturor celorlalți. Pe scurt, numeroși lideri globali din Africa, America Latină, Asia Centrală și Orientul Mijlociu, precum și China și Rusia, nu mai cred în Statele Unite ca lider global responsabil.

Ca urmare, ei caută o alternativă globală de comerț care să funcționeze fără politica sau sistemele comerciale bazate pe Vest, cum ar fi dolarul american, SWIFT sau să fie supusă sancțiunilor sau tarifelor impuse de SUA. Presa occidentală sugerează altceva, dar în afara acestui fapt, oamenii își pierd încrederea în întregul sistem comercial, financiar și implicarea SUA în instituțiile internaționale. Ei consideră că este necesară o reechilibrare și inițiază aceasta pentru a schimba structura globală către un model mai sustenabil. Aceasta include dezvoltarea și ulterioara introducere a unei monede alternative care poate fi utilizată atunci când nu se face comerț cu Statele Unite sau aliații săi imediați."

Sputnik: "Ce pași importanți trebuie să întreprindă țările BRICS pentru a transforma această idee în realitate și a opera moneda în mod eficient?"

CDE: "Se pare că există o acceptare generală că conceptul este solid. Cu toate acestea, structura oricărei noi monede trebuie clarificată - ar trebui să fie un coș de monede BRICS? Sau o altă combinație? Aceasta trebuie evaluată împreună cu tendințele comerciale actuale, valorile valutelor respective și trebuie să aibă anumite protecții încorporate, deoarece SUA va încerca cu siguranță să atace financiar o astfel de monedă pentru a o devaloriza. Toate aceste aspecte trebuie clarificate și acest lucru va dura ceva timp."

Sputnik: "Care sunt perspectivele monedei BRICS pe piața globală?"

CDE: "Cred că în primă fază va fi limitată la țările BRICS înșiși - cu toate că acest bloc se extinde și multe alte țări au aplicat pentru a se alătura. Lucrul sensibil de făcut inițial este să o limitezi la comerțul regional, să înțelegi aspectele operaționale și apoi, poate treptat, să o extinzi către o audiență mai largă. Întrucât BRICS se extinde oricum, acesta pare a fi un dezvoltare în paralel."

Sputnik: "Cum ar putea o astfel de monedă să concureze cu dolarul american?"

CDE: "Nu va concura cu dolarul, acesta este punctul. Va fi o alternativă la dolar. Este crucial să înțelegem diferența. Ideea este să ofere o alternativă independentă de dolarul american și de presiunile economice. SUA va încerca să manipuleze circumstanțele pentru a stabili o relație directă, dar acest lucru va fi evitat."

Sputnik: "Cum va influența o nouă monedă economia mondială?"

CDE: "Impactul global inițial va fi minimal, deoarece majoritatea țărilor încă folosesc dolarul american în comerț. Dar va exista o schimbare regională. Depinde de procentul de comerț intra-BRICS care se va realiza în orice nouă monedă. Inițial, acesta nu va fi semnificativ în cadrul totalului. Comerțul intra-BRICS reprezintă aproximativ 20% din PIB-ul global. Îmi închipui că utilizarea inițială a oricărei noi monede ar putea fi, poate, de aproximativ 10% din aceasta, adică 2% din totalul global. Dar acest procent va crește în timp.

Astăzi, aproximativ 50% din comerțul China-Rusia se realizează în ruble sau în yuani RMB. Va dura ceva timp să se ajungă la acest nivel cu o nouă monedă. Cu toate acestea, lucrul important este să înceapă și, după aceea, încrederea în noua monedă poate începe să se dezvolte. O imagine în curs de dezvoltare va dura peste un deceniu să se realizeze. Dar multe lucruri se pot întâmpla cu dolarul american în această perioadă de timp."

Preluat de pe https://www.russia-briefing.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

Richard Mills partea a II-a: Cine sunt cei din spatele cumpărării de Aur și Argint

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Fri, 09 Jun 2023 16:08:00 +0000

În articolul nostru anterior în care am descris principalii actori din piața metalelor prețioase, am evidențiat băncile centrale globale ca fiind una dintre forțele motrice principale în spatele creșterii cererii de aur.

Băncile centrale, care sunt împrumutătorul de ultimă instanță pentru țările lor respective, au acumulat rezerve de aur pentru a-și îndeplini obligațiile financiare începând cu criza financiară din 2007-2008. Bloomberg a raportat anterior că băncile au cumpărat cel mai mult aur de la momentul în care Statele Unite au abandonat standardul aur în 1971.

În prezent, băncile centrale se bucură de cea mai lungă perioadă de cumpărare de aur, ceea ce reprezintă o schimbare dramatică în atitudine față de anii '90 și începutul anilor 2000.

Achiziționare puternică de către băncile centrale

Cele mai recente date furnizate de Consiliul Mondial al Aurului întăresc și mai mult tendința de cumpărare neobosită de aur de către băncile centrale observată în ultima perioadă. În primul trimestru al anului, băncile au adăugat colectiv 228 de tone la rezervele globale, ceea ce reprezintă cel mai ridicat ritm de achiziții într-un prim trimestru începând cu momentul în care WGC a început să înregistreze datele în anul 2000.

Acest lucru vine în continuarea unui an deja impresionant de achiziții în 2022, în care băncile centrale au adăugat 1.136 de tone, evaluate la aproximativ 70 de miliarde de dolari, cea mai mare cantitate de achiziții în ultimii 11 ani. Marea majoritate a acestora au fost realizate în cea de-a doua jumătate a anului, când s-au achiziționat 862 de tone.

Achizițiile continue, așa cum am menționat anterior, subliniază o schimbare monumentală în atitudinea oficială față de aur pe o perioadă de aproape două decenii începând cu anii '90, când băncile centrale, în special cele din Europa de Vest, care dețineau o cantitate semnificativă de aur, vindeau sute de tone pe an.

După criza financiară, băncile europene au încetat să vândă, iar un număr tot mai mare de economii emergente au devenit cumpărători importanți.

Printre cei mai agresivi cumpărători se află Rusia și China, care reprezintă aproximativ jumătate din totalul de tone cumpărate în întreaga lume în ultimii 20 de ani. În urma lor se află Turcia, care a intensificat achizițiile până la 148 de tone anul trecut, cel mai mare volum la nivel mondial.

Comentând această tendință recentă, WGC a declarat că se așteaptă ca achizițiile nete de aur ale băncilor centrale să rămână solide în 2023, având în vedere datele din primul trimestru care au depășit așteptările, deoarece băncile din piețele emergente vor rămâne relativ sub-alocate la aur.

Mai mult decât o simplă diversificare

La AOTH, credem că există mai multe aspecte ale modelelor recente de cumpărare de aur de către băncile centrale care depășesc funcțiile metalului ca activ de rezervă.

Băncile centrale apreciază tradițional aurul deoarece se așteaptă ca acest metal să-și mențină valoarea în timpurile tulburi și, spre deosebire de valute și obligațiuni, nu depinde de niciun emitent sau guvern. De asemenea, acesta le permite băncilor centrale să diversifice în afara activelor precum obligațiunile Trezoreriei SUA și dolarul.

Louise Street, analist de piață senior, a declarat într-un interviu pentru CNBC că: „Principalul motiv pentru care instituțiile din sectorul oficial dețin aur este întotdeauna rolul său ca activ de diversificare, depozit de valoare pe termen lung, dar în ultimii doi ani am observat cât de importantă este performanța sa în timpul crizelor.

Prin urmare, în urma ceea ce este considerată cea mai mare criză financiară de la Marea Depresiune, urmată de o criză globală de sănătate, ar fi logic să se acumuleze aur pentru calitățile sale de refugiu; totuși, acest lucru poate să nu spună întreaga poveste.

În fond, așa cum arată datele WGC, băncile centrale au acumulat aur de peste un deceniu, chiar și în perioade când economia globală părea sănătoasă înainte de pandemie și războiul din Ucraina.

„Acest lucru precede COVID-ul. Precede sancțiunile”, a spus Joe Cavatoni, șeful strategiei de piață pentru America de Nord la WGC, referindu-se la următoarea serie de crize care au generat cerere pentru active de refugiu.

„Activ strategic”

După cum am menționat anterior, în fruntea acestor noi valuri de achiziții de aur se află așa-numitele „economii emergente/în curs de dezvoltare”, care au fost printre cei mai mari cumpărători de aur timp de peste două decenii.

Aceste bănci din EMDE (economii emergente/în curs de dezvoltare) funcționează un pic diferit față de băncile occidentale, deoarece economiile lor sunt expuse unui risc mai mare în timpul luptelor geopolitice, iar ele de asemenea nu au încredere în rezervele de dolari SUA.

Cei 10 cei mai mari cumpărători oficiali de aur din perioada 1999 până în 2021. Sursă: Visual Capitalist

Este important de menționat că statisticile privind achizițiile de aur precum cea prezentată mai sus reflectă doar ceea ce este raportat de către băncile centrale; analiștii consideră că Rusia și China cumpără probabil mai mult aur, mult mai mult, decât ceea ce este făcut public.

Raționamentul din spatele acestor achiziții, conform experților din industrie, este de a se proteja împotriva confiscărilor străine, deoarece multe dintre aceste bănci doresc să dețină mai mult aur ca o rezervă în caz de sancțiuni actuale sau viitoare. Banca Centrală a Rusiei, de exemplu, poate utiliza aurul pentru a înlocui dolarul american (adică „de-dolarizare”) și a evita sancțiunile occidentale în ceea ce privește comerțul internațional.

„Credem că această tendință de cumpărare de aur de către băncile centrale este probabil să continue în contextul riscurilor geopolitice sporite și al inflației ridicate”, a declarat UBS printr-un raport Business Insider. „De fapt, decizia SUA de a îngheța rezervele valutare străine ale Rusiei în urma războiului din Ucraina ar fi putut avea un impact pe termen lung asupra comportamentului băncilor centrale.”

Pe scurt, există un motiv suplimentar în spatele majorității achizițiilor de aur realizate de către băncile centrale actuale.

Sanford Mann de la Forbes Finance Council descrie perfect distincția: „În timp ce băncile americane, europene și asiatice tind să vadă aurul ca un activ istoric moștenit, băncile din EMDE tind să-l vadă ca un activ strategic.”

„Pe măsură ce globalizarea se accelerează, se așteaptă ca țările non-G-10 să ‘re-comoditizeze’ și să-și mărească deținerile de aur”, a menționat Nicky Shiels, șefa strategiei metalice la MKS PAMP, pentru Forbes.

Nu putem uita nici faptul că aurul reprezintă una dintre cele mai bune protecții împotriva inflației. Luați în considerare următorul aspect: în cei 110 ani de la înființarea Rezervei Federale a SUA, puterea de cumpărare a dolarului american a scăzut cu 99%, în timp ce aurul a fost aproape neafectat de inflația anuală neobosită. Inflația este, de asemenea, unul dintre principalele motive pentru care țări precum Turcia, care a înregistrat o creștere de peste 80% a nivelului prețurilor, au cumpărat mai mult aur anul trecut.

Dar ce se întâmplă dacă toate aceste motive nu explică pe deplin achizițiile recente ale băncilor centrale? Până la urmă, băncile centrale se confruntă cu cea mai lungă perioadă de achiziții nete înregistrată din 1950.

Majoritatea condițiilor prealabile pentru achizițiile anterioare de aur (riscul de tulburări financiare, inflația etc.) sunt încă prezente, dar modelele de cumpărare din ultimii ani reflectă ceva mai puternic - un alt motiv, per se - care împinge băncile să cumpere mai mult aur.

Reevaluarea Potențială a Aurului

O analiză mai detaliată ne-a condus către o idee interesantă: Toate aceste achiziții de aur ar putea avea legătură cu pierderile masive pe care băncile centrale le-au înregistrat de-a lungul anilor - aurul poate fi folosit pentru a-i ajuta să scape de datorii.

Ideea este destul de simplă; se bazează pe utilizarea valorii sporite a rezervelor de aur ale băncilor (cunoscută sub numele de "câștiguri nerealizate", conform investitorilor) pentru a stinge obligațiunile suverane. Această practică ar fi aplicabilă în special băncilor centrale europene, deoarece acestea au acumulat cea mai mare parte a aurului lor în perioada Bretton Woods, când aurul era evaluat la doar 35 de dolari uncia.

Acum, când prețul metalului se situează în jurul valorii de 2.000 de dolari/uncie, băncile centrale se află în posesia unor câștiguri nerealizate în valoare de sute de miliarde de dolari (de exemplu, Germania și-a cumpărat aurul pentru 8 miliarde de euro; astăzi valoarea lor se ridică la aproximativ 180 de miliarde de euro). Din cele multe modalități în care aceste câștiguri uriașe pot fi "folosite ca armă" în favoarea lor, băncile pot pur și simplu să le utilizeze pentru a acoperi datoria.

Trebuie să ne amintim, de asemenea, că rapoartele dintre datoria guvernamentală și PIB în multe țări europene se află la niveluri-record, așa că acesta este un moment critic pentru băncile lor centrale de a decide dacă să anuleze datoria suverană și să ofere sprijin guvernelor lor respective.

Dar cum pot face exact băncile centrale acest lucru? După cum am explicat anterior, tot ce este necesar este o manevrare simplă a bilanțului contabil cu ajutorul așa-numitului "Cont de Reevaluare a Aurului" (GRA), care poate fi utilizat pentru a înregistra valoarea nominală crescută a rezervelor de aur și pentru a compensa pierderile din alte clase de active (de exemplu, valută, obligațiuni).

Într-un fel, un GRA funcționează ca o creanță și poate să mărească bilanțul unei bănci, deoarece efectiv nu are limite, deoarece valoarea sa este sincronizată cu cea a aurului (adică atunci când prețul aurului crește, GRA crește). Cu toate acestea, în cazul în care prețurile aurului scad brusc, acest lucru ar putea să ducă la scufundarea bilanțului, deoarece GRA ar deveni negativ și ar diminua valoarea netă a băncii.

Din acest motiv exact, GRA-urile sunt în prezent interzise în cadrul UE, dar când situația devine critică, regulile pot fi întotdeauna încălcate, mai ales în timpul unei crize tot mai mari a datoriei.

Interesant este că GRA-urile au mai fost utilizate odată. În anii 1930, aurul a fost "reevaluat" de către băncile centrale după ce țările au abandonat standardul aurului (Etalonul de Aur) și l-au devalorizat în raport cu aurul. În cele din urmă, băncile și-au reancorat monedele la aur la un preț mai ridicat, lăsând GRA-urile să fie utilizate după cum au considerat de cuviință.

Un alt standard al aurului?

Desigur, totul este doar speculație în acest moment, dar este totuși interesant să vedem că niciuna dintre băncile europene nu a exclus public posibilitatea unei noi reevaluări a aurului.

Cel puțin cei întrebați de Jan Nieuwenhuijs, un analist de aur la Gainesville Coins, care a fost cel care a susținut această poveste și a rămas la curent cu aceasta timp de aproximativ doi ani, nu au negat o astfel de posibilitate.

În blogul său, Nieuwenhuijs a observat că țări precum Germania și Franța și-au repatriat aurul și și-au consolidat rezervele conform standardelor din industrie, ca și cum ar exista o regulă nescrisă în cadrul națiunilor din zona euro.

Schimbarea drastică a atitudinii europenilor față de aur începând cu anii '90, conform lui Nieuwenhuijs, pare să facă parte dintr-un "proiect mult mai mare" în pregătirea unei noi versiuni a standardului aurului în Europa.

Pentru a realiza acest lucru, așa cum speculează el, aurul trebuie distribuit în mod egal în țările zonei euro, astfel încât toată lumea să beneficieze în aceeași măsură. Nieuwenhuijs crede că există deja un mecanism în funcțiune pentru "armonizarea" rezervelor lor de aur, extrăgând dovezi din declarațiile prezentate pe site-urile oficiale ale diferitelor bănci.

O analiză mai detaliată a datelor privind cantitatea de aur deținută de aceste națiuni în raport cu rezervele lor, precum și raportul dintre rezervele totale și PIB-ul, susține ipoteza lui Nieuwenhuijs, conform căreia: Rezervele de aur distribuite în mod egal în națiuni, proporțional cu PIB-ul lor, permit o tranziție lină către un standard global al aurului.

Pe scurt, pot exista mai multe motive care explică de ce băncile centrale din întreaga lume cumpără aur. Riscurile macroeconomice și geopolitice sunt doar o parte din ecuație, dar aspectul cel mai fascinant ar fi datoria masivă și pierderile financiare acumulate de aceste bănci.

Creșterea investițiilor în aur

În paralel cu achizițiile băncilor centrale, cererea de investiții în aur a crescut în urma recentei crize bancare din Statele Unite.

În aceeași interviu acordat CNBC, Louise Street de la WGC a remarcat că în luna martie a existat o creștere semnificativă a cererii de aur în urma prăbușirii Silicon Valley Bank, prima dintre o serie de eșecuri în sistemul bancar american printre instituțiile regionale expuse la ratele dobânzilor mai ridicate.

Ca rezultat, luna martie a înregistrat intrări semnificative în ETF-urile susținute de aur, alimentate de temerile privind riscul sistemic în economie, ceea ce a compensat parțial ieșirile din primele două luni ale anului. Aceste riscuri au determinat și intrări în aprilie, cu fondurile din America de Nord în frunte prin adăugarea de active în valoare de 1 miliard de dolari.

Analiștii de la ANZ Banking Group prevăd că fluxurile către fondurile de investiții tranzacționate în bursă susținute de aur vor rămâne pozitive în restul acestui an, având în vedere multiplele vânturi favorabile pentru aur, în special în apropierea încheierii ciclului de majorare a ratelor de către Rezerva Federală.

După cum a subliniat anterior WGC, ETF-urile și produsele similare reprezintă acum o parte semnificativă a pieței aurului, fiind utilizate de investitori instituționali și individuali pentru a implementa multe dintre strategiile lor de investiții.

În ceea ce privește strategiile de investiții, ultimul trimestru a înregistrat o recuperare semnificativă în piața OTC, în concordanță cu poziționarea investitorilor în piața futures, ceea ce a dus la o creștere globală de 1% a cererii totale de aur față de anul precedent.

Investițiile în lingouri și monede de aur au rămas de asemenea solide, depășind 300 de tone pentru al treilea trimestru consecutiv - prima dată când acest lucru s-a întâmplat din 2013, conform datelor WGC.

În total, cererea globală de investiții a însumat 274 de tone în T1 2023, în creștere cu 9% față de trimestrul precedent.

Concluzie

Creșterea cererii atât din partea băncilor centrale, cât și a investitorilor confirmă în continuare că metalele prețioase, în special aurul, sunt mărfurile de luat în considerare în 2023. Nu este o coincidență faptul că prețurile aurului au atins niveluri aproape record în ultimele săptămâni; și argintul a fost estimat să atingă niveluri maxime din ultimii ani.

Experții rămân optimiști în ceea ce privește aurul (și argintul) pentru restul anului, cu o schimbare în traseul majorării ratelor de către Rezerva Federală care acționează ca următorul declanșator. Majoritatea investitorilor anticipează acum o reducere a ratelor de către banca centrală americană mai devreme decât se preconiza anterior, cu o probabilitate de peste 70% ca acest lucru să se întâmple în iulie.

După cum am stabilit anterior, valoarea aurului tinde să fie corelată negativ cu ratele reale de dobândă, precum și cu dolarul american, despre care mulți suspectează că își pierde dominanța pe scena globală. Criza bancară a confirmat practic vulnerabilitățile dolarului american.

CMC Markets a afirmat recent că o schimbare de direcție a Fed va declanșa o scădere a dolarului american și o scădere a randamentelor obligațiunilor, ceea ce va duce la creșterea prețurilor aurului la nivelul cuprins între 2.500 și 2.600 de dolari pentru uncia troy.

„Povestea este despre aur”, a afirmat recent Will Rhind, fondatorul și CEO-ul GraniteShares, în cadrul emisiunii ETF Edge de pe CNBC, care acoperă diferite subiecte despre investițiile moderne. „[Este] singurul metal major care rămâne ferm în creștere în acest an”.

"În prezent, aurul își îndeplinește cu adevărat rolul ca o modalitate pentru oameni de a-și plasa banii într-un activ necorelat, în timp ce se îngrijorează cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla", a adăugat Rhind, referindu-se atât la criza bancară în curs, cât și la potențialele consecințe ale creșterii datoriei.

Preluat de pe https://aheadoftheherd.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

James Rickards: Moneda BRICS+ susținută de Aur

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Fri, 09 Jun 2023 13:19:00 +0000

Pe 22 august, în aproximativ 2½ luni de la astăzi, cea mai importantă evoluție în finanțele internaționale de la 1971 va fi dezvăluită.

Aceasta implică lansarea unei noi valute majore care ar putea slăbi rolul dolarului în plățile globale și, în cele din urmă, să înlăture dolarul american ca principală valută de plată și valută de rezervă.

Aceasta s-ar putea întâmpla în doar câțiva ani.

Procesul prin care acest lucru va avea loc este fără precedent, iar lumea nu este pregătită pentru această undă de șoc geopolitică.

Această șocare monetară va fi realizată de un grup numit BRICS. Acronimul BRICS înseamnă Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.

Această tentativă a BRICS de a obține statutul de monedă de rezervă globală va afecta comerțul mondial, investițiile străine directe și portofoliile investitorilor în moduri dramatice și neprevăzute.

Cel mai important aspect al sistemului BRICS se referă la extinderea membrilor BRICS. Acest lucru a condus la adoptarea informală a numelui BRICS+ pentru organizația extinsă."

În prezent, opt țări și-au depus formal cererea de aderare, iar alte 17 țări și-au exprimat interesul în a se alătura. Cele opt țări care au depus formal cererea sunt: Algeria, Argentina, Bahrain, Egipt, Indonezia, Iran, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Cele 17 țări care și-au exprimat interesul sunt: Afganistan, Bangladesh, Belarus, Kazahstan, Mexic, Nicaragua, Nigeria, Pakistan, Senegal, Sudan, Siria, Thailanda, Tunisia, Turcia, Uruguay, Venezuela și Zimbabwe.

Această listă nu reprezintă doar o creștere a numărului de participanți la viitoarele întâlniri BRICS.

Dacă Arabia Saudită și Rusia sunt ambele membre, avem două din cele trei cele mai mari producătoare de energie din lume sub același acoperiș (Statele Unite fiind cealaltă membră a celor Trei Mari în domeniul energiei).

Dacă Rusia, China, Brazilia și India sunt toate membre, avem patru din cele șapte cele mai mari țări din lume în ceea ce privește suprafața terestră, deținând 30% din suprafața uscatului Pământului și resursele naturale asociate.

Aproape 50% din producția mondială de grâu și orez, precum și 15% din rezervele mondiale de aur se află în cadrul BRICS.

Între timp, China, India, Brazilia și Rusia sunt patru dintre cele nouă țări cu cea mai mare populație de pe planetă, având o populație totală de 3,2 miliarde de persoane, adică 40% din populația Pământului.

China, India, Brazilia, Rusia și Arabia Saudită au un PIB combinat de 29 trilioane de dolari sau 28% din PIB-ul global nominal. Dacă utilizăm paritatea puterii de cumpărare pentru a măsura PIB-ul, atunci ponderea BRICS depășește 54%. Rusia și China dețin două dintre cele trei arhive nucleare cele mai mari din lume (cea de-a treia fiind deținută de Statele Unite).

Din toate punctele de vedere - populație, suprafață terestră, producția de energie, PIB, producția de alimente și arsenalul nuclear - BRICS nu este doar o altă societate multilaterală de dezbateri. Acestea reprezintă o alternativă substanțială și credibilă la hegemonia occidentală.

Acțiunile comune ale BRICS reprezintă unul dintre polii unui nou sistem multipolar sau chiar bipolar.

Când va fi anunțată lansarea noii monede în august, aceasta nu va cădea într-un câmp gol. Va cădea într-o rețea sofisticată de capital și comunicații. Această rețea va crește semnificativ șansele de succes ale monedei.

BRICS dezvoltă și un sistem de telecomunicații submarine cu fibră optică care ar conecta membrii săi. Acesta este dezvoltat sub numele de BRICS Cable. Una dintre motivațiile pentru BRICS Cable este de a contracara spionajul efectuat de Agenția Națională de Securitate a SUA asupra traficului de mesaje transportat prin rețelele de cabluri existente.

Ce se află în spatele acestei dorințe de a renunța la dolar? Într-o mare măsură, răspunsul este reprezentat de utilizarea de către SUA a dolarului în scopuri politice prin impunerea de sancțiuni.

De la multiple ocazii între 2007 și 2014, am avertizat oficiali americani din Departamentul Trezoreriei, Pentagon și comunitatea de informații că utilizarea excesivă sau abuzul sancțiunilor dolarului ar determina adversarii să renunțe la dolar pentru a evita impactul sancțiunilor.

O astfel de renunțare ar duce la reducerea eficacității sancțiunilor, costuri neprevăzute impuse SUA și în cele din urmă la colapsul încrederii în dolar însuși. Aceste avertismente au fost în mare parte ignorate.

Am ajuns acum la primele două etape ale acestei previziuni și suntem periculos de aproape de a treia.

De ani de zile, SUA au folosit sancțiuni pentru a pedepsi țări precum Iranul. Dar sancțiunile impuse de SUA și aliații săi Rusiei după ce a invadat Ucraina anul trecut au mers mult dincolo de regimurile anterioare de sancțiuni. Au fost fără precedent.

Multe alte țări au început să concluzioneze că ar putea fi următoarele în cazul în care se pune problema de a se pune rău cu SUA în anumite chestiuni. Și această teamă a accelerat foarte mult dorința de a renunța complet la sistemul dolarului.

Această dorință nu se limitează doar la țintele actuale precum Rusia, ci este împărtășită și de potențialele ținte, inclusiv China, Iran, Turcia, Arabia Saudită, Argentina și multe altele.

BRICS+ reprezintă un efort realist de de-dolarizare a plăților globale și, în cele din urmă, a rezervelor globale.

De ani de zile, am argumentat că dolarul va rămâne moneda de rezervă principală a lumii mai mult decât majoritatea oamenilor cred.

Dar mai jos, vă voi arăta de ce o nouă monedă BRICS+ ar putea accelera în mare măsură dispariția dolarului ca monedă de rezervă principală a lumii.

Cum ar putea avea loc acest lucru mult mai rapid decât am crezut anterior?

Șocul iminent asupra sistemului monetar global.

de James Rickards

Dorința globală de a renunța la dolar ca mijloc de schimb în comerțul internațional cu bunuri și servicii nu este deloc nouă. Diferența astăzi constă în faptul că aceasta a trecut de la un subiect de discuție la o noutate și apoi la o realitate iminentă într-un timp remarcabil de scurt.

Recent, Dubai și China au încheiat un acord prin care Dubaiul va accepta yuanul chinezesc ca formă de plată pentru exporturile de petrol din Dubai. La rândul său, Dubaiul poate folosi yuanul pentru a cumpăra semiconductori sau bunuri fabricate din China.

Arabia Saudită și China au discutat despre aranjamente similare de tranzacționare petrol-pentru-yuan, dar încă nu s-a pus nimic definitiv în practică. Aceste discuții sunt complicate de acordul de lungă durată al Arabiei Saudite de a folosi petrodolarul în relația cu SUA. Cu toate acestea, se așteaptă ca progrese în acest sens să fie înregistrate.

China și Brazilia au încheiat recent un acord bilateral extins referitor la monedă, în care fiecare țară acceptă moneda celeilalte în comerț. În același timp, există o relație strategică în creștere între China și Rusia, cele două superputeri confruntându-se împreună cu Statele Unite. În relația comercială dintre cele două națiuni, Rusia poate plăti în ruble pentru bunuri fabricate în China și alte exporturi, în timp ce China plătește în yuani pentru energie rusă, metale strategice și sisteme de armament.

Cu toate acestea, toate aceste aranjamente pot fi în curând înlocuite de o nouă monedă BRICS+, care va fi anunțată la Durban, Africa de Sud, în cadrul Conferinței Anuale a Liderilor BRICS care va avea loc în perioada 22-24 august.

Moneda va fi legată de un coș de mărfuri pentru utilizarea în comerțul între membri. Inițial, coșul de mărfuri BRICS+ ar include petrol, grâu, cupru și alte bunuri esențiale tranzacționate la nivel global în cantități specificate.

Cel mai probabil, noua monedă BRICS+ nu va fi disponibilă sub forma bancnotelor de hârtie pentru utilizare în tranzacțiile de zi cu zi. Va fi o monedă digitală pe un registru permis de o nouă instituție financiară BRICS+ cu mesaje criptate pentru a înregistra plățile datorate sau datorate de părțile participante. (Aceasta nu este o criptomonedă, deoarece nu este descentralizată, nu este menținută pe o blockchain și nu este deschisă tuturor părților fără aprobare.)

Ultimele informații de la grupurile de lucru BRICS indică faptul că această metodă de evaluare a coșului de mărfuri întâmpină aceleași probleme cu care s-a confruntat John Maynard Keynes la întâlnirile de la Bretton Woods în 1944.

Keynes a sugerat inițial o abordare bazată pe un coș de mărfuri pentru o monedă mondială pe care a numit-o "bancor". Dificultatea constă în faptul că mărfurile globale incluse în orice coș nu sunt în întregime interschimbabile (există peste 70 de grade de petrol brut diferențiate de vâscozitate și conținut de sulf, printre alte caracteristici).

În final, Keynes a observat că un coș de mărfuri nu este necesar și că o singură mărfură - aurul - ar servi mai bine scopului de ancorare a unei monede din motive de comoditate și uniformitate.

Bazându-ne pe neviabilitatea coșurilor de mărfuri ca depozite uniforme de valoare, se pare că noua monedă BRICS+ va fi legată de o greutate de aur.

Aceasta se bazează pe punctele forte ale membrilor BRICS Rusia și China, care sunt cei mai mari producători de aur din lume și ocupă locurile șase și șapte, respectiv, printre cele 100 de țări cu rezerve de aur.

Aceste evoluții și altele similare sunt adesea prezentate ca "sfârșitul dolarului ca monedă de rezervă". Astfel de comentarii dezvăluie o lipsă de înțelegere în ceea ce privește modul în care funcționează de fapt sistemele monetare și valutare internaționale.

Greșeala-cheie în aproape toate aceste analize constă în incapacitatea de a distinge între rolurile respective ale unei monede de plată și ale unei monede de rezervă. Monedele de plată sunt utilizate în comerțul cu bunuri și servicii. Națiunile pot face comerț în orice monedă de plată doresc - nu neapărat în dolari.

Monedele de rezervă (așa-numitele) sunt diferite. Ele reprezintă practic conturile de economii ale națiunilor suverane, câștigate prin excedente comerciale. Aceste solduri nu sunt deținute sub forma de monedă, ci sub forma de titluri.

Când analiștii spun că dolarul este principala monedă de rezervă, de fapt înseamnă că țările își țin rezervele în titluri denominate într-o anumită monedă. Pentru 60% din rezervele globale, aceste active sunt titlurile de Trezorerie americane denominate în dolari. Rezervele nu sunt efectiv în dolari; ele sunt în titluri.

Ca rezultat, nu poți fi o monedă de rezervă fără o piață mare și bine dezvoltată a obligațiunilor suverane. Nicio țară din lume nu se apropie de piața Trezoreriei SUA în ceea ce privește dimensiunea, varietatea de scadențe, lichiditatea, compensarea, derivatele și alte caracteristici necesare.

Prin urmare, adevărata piedică în calea unei alte monede de rezervă este absența unei piețe obligațiuni unde rezervele sunt efectiv investite. De aceea este atât de dificil să înlocuiești titlurile de Trezorerie ca active de rezervă, chiar dacă ai dori. Încă o dată, nicio țară din lume nu se apropie de SUA în acest sens.

Dar aici este partea interesantă și motivul pentru care dolarul ar putea să-și piardă statutul de principală monedă de rezervă mult mai rapid decât se credea anterior.

Asta pentru că moneda BRICS+ oferă oportunitatea de a sari peste piața Trezoreriei și de a crea o piață a obligațiunilor adâncă și lichidă care ar putea contesta titlurile de Trezorerie pe scena mondială aproape din nimic.

Cheia constă în crearea unei piețe de obligațiuni în valută BRICS+ în 20 sau mai multe țări simultan, bazându-se pe investitorii de retail din fiecare țară pentru a cumpăra obligațiunile.

Obligațiunile BRICS+ ar fi oferite prin intermediul băncilor, oficiilor poștale și altor puncte de vânzare cu amănuntul. Ele ar fi denominate în valuta BRICS+, dar investitorii le-ar putea achiziționa în moneda locală la rate de schimb bazate pe piață.

Deoarece moneda este susținută de aur, ar oferi un depozit atractiv de valoare în comparație cu instrumentele locale expuse la inflație sau riscul de neregularități în țări precum Brazilia sau Argentina. Chinezii, în special, ar găsi astfel de investiții atractive, deoarece sunt în mare parte interziși pe piețele străine și sunt supra-investiți în imobiliare și acțiuni interne.

Va dura ceva timp până când o astfel de piață va atrage investitorii instituționali, dar volumul masiv de investiții de retail în instrumente denominate în valuta BRICS+ în India, China, Brazilia, Rusia și alte țări în același timp ar putea absorbi excedentele generate prin comerțul mondial în valuta BRICS+.

Pe scurt, modalitatea de a crea o monedă de rezervă instantanee constă în crearea unei piețe de obligațiuni instantanee folosind proprii cetățeni ca cumpărători dispuși.

SUA au făcut ceva similar în 1917. Între 1790 și 1917, piața de obligațiuni a SUA era destinată doar profesioniștilor. Nu exista o piață de retail. Lucrurile s-au schimbat în timpul Primului Război Mondial, când Woodrow Wilson a autorizat Obligațiunile Libertății pentru a contribui la finanțarea războiului.

Au avut loc mitinguri și parade pentru Obligațiunile Libertății în fiecare oraș important. A devenit o datorie patriotică să cumperi Obligațiuni Libertății. Această inițiativă a funcționat și a transformat, de asemenea, domeniul financiar. A fost începutul unei lumi în care americanii de rând au început să cumpere acțiuni, obligațiuni și valori mobiliare ca investitori de retail.

Dacă BRICS+ folosesc un fel de model patriotic similar cu Obligațiunile Libertății, este posibil să poată crea active de rezervă internaționale denominate în valuta BRICS+, chiar în absența sprijinului pieței dezvoltate.

Această întoarcere completă a evenimentelor - introducerea unei noi monede susținute de aur, adoptarea rapidă ca monedă de plată și utilizarea treptată ca monedă de rezervă - va începe pe 22 august 2023, după ani de dezvoltare.

Cu excepția participanților direcți, lumea a ignorat în mare măsură această perspectivă. Rezultatul va fi o schimbare majoră în sistemul monetar internațional, care va avea loc în câteva săptămâni.

Preluat de pe https://dailyreckoning.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

Zoltan Pozsar: cele patru prețuri ale banilor și viitorul pieței taurului de aur

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 07 Jun 2023 04:18:00 +0000

În ultimii 100 de ani, a existat o corelație între marile piețe scăzute de acțiuni, ajustările la una dintre cele patru «prețuri ale banilor» și piețele taurului de aur. Dacă ne ghidăm după istorie, actuala piață scăzută de acțiuni semnalează o nouă piață a taurului de aur, susținută de schimbări în prețul banilor.

Unul dintre analiștii financiari mai intriganti ai timpurilor noastre este Zoltan Pozsar, Director General și Responsabil Global pentru Strategia Dobânzilor pe Termen Scurt la Credit Suisse. În scrierile sale din ultimele luni, unul dintre aspectele care mi-a atras atenția a fost cadrul său pentru prețurile multiple ale banilor. În mod remarcabil, atunci când am cercetat schimbările semnificative din istorie ale prețului dolarului american, acestea au avut în mod obișnuit succes în perioadele de piață scăzută a acțiunilor și au introdus piețele taurului de aur. Deoarece acțiunile se află într-o piață scăzută în prezent, ne putem aștepta la o piață a taurului de aur în anii următori, facilitată de schimbarea prețului banilor de către Rezerva Federală.

În primul rând, să vedem cum schimbările în prețul dolarului au generat piețe ale taurului de aur în ultimii 100 de ani. Apoi vom adăuga piața de valori mobiliare.

Cele patru prețuri ale banilor și piețele anterioare ale taurului de aur

Cadrul monetar al lui Pozsar, pe care l-a preluat de la mentorul său intelectual Perry Mehrling, afirmă că banii au patru prețuri:

1. Paritatea, care reprezintă prețul diferitelor tipuri de aceeași monedă. Numerarul, depozitele bancare și acțiunile fondurilor monetare ar trebui întotdeauna să se tranzacționeze la o rată de unu la unu.

2. Rata dobânzii, care reprezintă prețul banilor viitori.

3. Ratele de schimb valutar, care reprezintă prețul monedei străine. De exemplu, raportul dintre dolar și euro.

4. Nivelul prețurilor, care reprezintă prețul mărfurilor și, prin intermediul mărfurilor, prețul tuturor bunurilor și serviciilor. Acesta este de obicei denumit inflație.

În anii 1920, expansiunea creditului a creat o perioadă de boom economic. După inevitabila prăbușire, SUA a intrat într-o gravă depresiune. În cele din urmă, în 1933, guvernul SUA a decis să renunțe intern la standardul aurului. Extern, dolarul a continuat să fie legat de aur, dar ancorarea a fost redusă de la 0,048 uncii troy pe dolar la 0,029 uncii. Strict vorbind, aceasta nu a fost o piață a taurului de aur, dar prețul aurului a crescut de la 20,67 dolari la 35 dolari pe uncie troy. Dolarul a fost devalorizat față de aur pentru a se alinia cu țările care devalorizaseră înainte de SUA și pentru a ieftini dolarul în raport cu valutele străine care nu fuseseră încă devalorizate. Prețul aurului în dolari a crescut datorită celui de-al treilea preț al banilor: ratele de schimb valutar.

În anii 1960, SUA a început să tipărească prea mulți dolari în raport cu cantitatea de aur pe care o deținea pentru susținerea acelor dolari. Prețul aurului de 35 de dolari a fost sub presiune, iar Trezoreria SUA a trebuit să vândă mii de tone de aur pentru a apăra ancorarea. Pentru a opri sângerarea, s-a decis să se permită prețului aurului să fluctueze liber pe piață în 1968. Deși la început într-o măsură mică, prețul în dolari al aurului a crescut datorită primei prețuri a banilor: paritatea.

Băncile centrale străine puteau încă să răscumpere dolari pentru aur la Trezoreria SUA după 1968 (la prețul statutar, nu la prețul de pe piața liberă), epuizând rezervele. În cele din urmă, președintele Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului în aur în 1971, eliminând astfel ultima verificare a expansiunii monetare necontrolate. O abundență de dolari create în anii '60 și '70 a dus la inflația prețurilor de consum cu două cifre. Prețul aurului a explodat la un vârf de 800 de dolari în anul 1980. Prețul în dolari al aurului în anii '70 a crescut datorită celui de-al patrulea preț al banilor: nivelul prețurilor.

În 1998, sub îndrumarea mai multor economiști laureați ai Premiului Nobel, un fond de hedging american a eșuat. Rezerva Federală a reacționat prin reducerea ratelor dobânzilor, alimentând în continuare o creștere a pieței de valori mobiliare. Bula dot-com s-a spart în 2000, iar Fed a redus ratele de la 6% la 1%. Prețul aurului a început să crească din nou și a atins nivelul de 1900 de dolari pe uncie troy în 2011. Deoarece inflația a fost destul de stabilă în perioada 2000-2011, prețul aurului a crescut în principal datorită celui de-al doilea preț al banilor: ratele dobânzilor.

Menționez că și alte evenimente din jurul anului 2000 au influențat creșterea aurului: dolarul a scăzut, piața de valori a înregistrat o prăbușire, Acordul Băncii Centrale privind Aurul a fost semnat, băncile centrale au restricționat împrumuturile de aur, etc.

Bulele pe piața de valori și ieftinirea banilor

Schimbările în prețul banilor apar adesea după o perioadă de recesiune economică, la care o bancă centrală răspunde, de exemplu, prin reducerea ratelor dobânzilor. Banii slabi declanșează o nouă bulă pe piața de valori. Odată ce aceasta se sparge, tot banii slabi declanșează o altă bulă pentru a înlocui pe cea anterioară. Acest lucru duce la un ciclu vicios al bulelor și a banilor tot mai slabi, în care valoarea banilor scade în mod incremental, iar prețul aurului crește.

Acum înțelegem de ce, în graficul de mai jos, piața de valori atinge adesea nivelul maxim chiar înainte ca prețul banilor să fie modificat, iar ca urmare, prețul aurului crește.

Linia roșie reprezintă raportul dintre capitalizarea totală a pieței de valori și PIB.

După prăbușirea pieței de valori din 1929, prețul aurului a crescut, după bulele Nifty Fifty din anii '70, prețul aurului a crescut, după bulele dot-com din 2000, prețul aurului a crescut, și dacă piața de valori nu se redresează (în raport cu PIB-ul) în următorii ani, prețul aurului va crește.

Cum va fi modificat prețul banilor în această situație? Conform lui Pozsar, prin intermediul ratelor dobânzilor și nivelului prețurilor (controlul curbei randamentelor). După ce SUA și-a folosit moneda pentru a îngheța activele Rusiei, suma datoriei guvernamentale a SUA care trebuie finanțată este mai mare decât ceea ce lumea este dispusă să absoarbă. Rezerva Federală va salva guvernul prin achiziționarea obligațiunilor de toate scadențele, limitând efectiv randamentele pe întreaga curbă. Inflația va rămâne ridicată, deasupra întregii curbe a randamentelor, ceea ce reduce valoarea banilor. În acest mediu, investitorii și băncile centrale străine vor fugi spre aur.

Preluat de pe https://thegoldobserver.substack.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Finalul jocului inflaționist: "Toată lumea plătește și nimeni nu beneficiază"

Întreruperea politicilor de relaxare monetară în Iunie

Divergențele în rapoarte arată că Argintul este subevaluat

Richard Mills: Reevaluarea Aurului și motivul ascuns din spatele achizițiilor de aur ale băncilor centrale

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Tue, 06 Jun 2023 05:00:00 +0000

Nu este un secret faptul că băncile centrale din întreaga lume cumpără aur.

În primele trei luni ale anului, băncile centrale au achiziționat în total 228 de tone, cel mai mare volum înregistrat vreodată într-un prim trimestru, conform datelor furnizate de Consiliul Mondial al Aurului.

Aceasta completează ceea ce a fost deja un an record în 2022, în care au fost adăugate în rezervele băncilor centrale 1.136 de tone de aur, în valoare de aproximativ 70 de miliarde de dolari. Comparativ cu cele 450 de tone achiziționate în 2021, aceasta reprezintă o creștere anuală uriașă de 152%!

Ritmul și consecvența cu care băncile centrale acumulează aur în prezent, din câte putem observa, este fără precedent, având în vedere că în mare parte au fost vânzătoare de-a lungul istoriei. Dar tendința tranzacțională recentă, în special în ultimii 30 de ani, ilustrează o schimbare dramatică în atitudinea oficială față de aur.

În anii '90 și '2000, băncile centrale vindeau continuu aurul, deoarece creșterea economică puternică din acea perioadă a făcut ca lingourile să fie mai puțin atractive decât valutele în multe locuri. Unele, precum cele din Europa Occidentală, vindeau chiar sute de tone pe an!

Apoi a venit criza financiară din 2007-2008, declanșând o schimbare completă în abordarea oficială a băncilor față de aur. Începând din 2010, băncile centrale au fost cumpărătoare nete în mod constant pe o bază anuală. Aproximativ 80% dintre băncile centrale dețin în prezent aur ca parte a rezervelor internaționale.

De ce să cumpere aur?

Băncile centrale apreciază aurul deoarece se așteaptă ca acest metal să-și mențină valoarea în perioadele agitate și, spre deosebire de valute și obligațiuni, acesta nu depinde de nicio entitate emitentă sau de guvern. De asemenea, permite băncilor centrale să-și diversifice activele, evitând activele precum Trezoreriile SUA și dolarul.

Și în urma a ceea ce este considerată cea mai mare criză financiară de la Marea Depresiune, ar fi înțelept să se acumuleze aur pentru calitățile sale de adăpost sigur; însă acest lucru nu spune întreaga poveste.

Sursa: S&P Global

După cum au arătat datele WGC, băncile centrale au acumulat aur de peste un deceniu, chiar și în perioade în care economia globală părea relativ sănătoasă. "Aceasta nu a fost generată de COVID. Nu a fost generată de sancțiuni", a declarat Joe Cavatoni, șeful strategiei de piață pentru America de Nord la WGC, referindu-se la următoarea serie de crize care au stimulat cererea pentru adăpost sigur.

Forța motrică principală din spatele noii valuri de achiziții de aur a fost cunoscută sub numele de "piețele emergente/țările în curs de dezvoltare", care funcționează într-un mod diferit față de băncile occidentale, deoarece economiile lor sunt expuse unor riscuri mai mari în timpul luptelor geopolitice și de asemenea, nu au încredere în rezervele în USD.

De-dolarizarea

Nu este o surpriză să vedem că Rusia și China sunt cei mai agresivi cumpărători de aur în ultimii ani, reprezentând aproximativ jumătate din tonajul total cumpărat la nivel mondial în ultimele două decenii. În urma lor se află Turcia, care a sporit achizițiile până la 148 de tone anul trecut, devenind lider mondial în acest sens.

Merită menționat că statisticile privind achizițiile de aur, precum cea prezentată mai sus, reflectă doar ceea ce este raportat de băncile centrale; analiștii consideră că Rusia și China cumpără mai mult aur, probabil mult mai mult, decât ceea ce este făcut public.

Raționamentul din spatele acestor achiziții, conform experților din industrie, este de a se proteja împotriva confiscărilor străine, deoarece multe dintre aceste bănci doresc să dețină mai mult aur ca o protecție împotriva sancțiunilor actuale sau viitoare. Banca Centrală a Rusiei, de exemplu, poate utiliza aurul pentru a înlocui dolarul american (adică "de-dolarizare") și pentru a ocoli sancțiunile occidentale în ceea ce privește comerțul internațional.

Collapsul dolarului va avea loc "în mod gradual, apoi brusc"

"Considerăm că această tendință de cumpărare a băncilor centrale este probabil să continue în contextul riscurilor geopolitice accentuate și a inflației ridicate", a declarat UBS printr-un raport Business Insider. "De fapt, decizia SUA de a bloca rezervele valutare rusești în urma războiului din Ucraina ar putea avea un impact pe termen lung asupra comportamentului băncilor centrale."

Pe scurt, există un nivel suplimentar în motivele din spatele majorității achizițiilor de aur realizate de băncile centrale actuale.

Sanford Mann de la Forbes Finance Council descrie perfect distincția: "În timp ce băncile din SUA, Europa și Asia tind să vadă aurul ca pe un activ cu o istorie înrădăcinată, băncile EMDE (Emerging Market and Developing Economies - Piețe Emergente și Economii în curs de Dezvoltare) tind să îl vadă ca pe un activ strategic."

"Pe măsură ce globalizarea se accelerează, se preconizează că țările care nu fac parte din G-10 vor 're-comoditiza' și vor crește rezervele de aur", a menționat Nicky Shiels, șeful strategiei pentru metale la MKS PAMP, într-un interviu pentru Forbes."

Nu putem uita că aurul este unul dintre cele mai bune mijloace de protecție împotriva inflației. Să luăm în considerare următorul aspect: în cei 110 ani de la înființarea Rezervei Federale a SUA, dolarul american și-a pierdut 99% din puterea sa de cumpărare, în timp ce aurul a fost aproape intact în fața inflației anuale neîncetate. Inflația este și unul dintre principalele motive pentru care țări precum Turcia, care a înregistrat o creștere de peste 80% a nivelului prețurilor, au cumpărat mai mult aur anul trecut.

Dar ce se întâmplă dacă toate aceste motive nu explică pe deplin achizițiile de aur constant accelerate și neîncetate din ultimul timp? În fond, băncile centrale trec printr-unul dintre cele mai îndelungate perioade de achiziții nete din istorie, începând din 1950.

Majoritatea condițiilor prealabile pentru achizițiile anterioare de aur (riscul tulburărilor financiare, inflația etc.) sunt încă prezente, totuși modelele de cumpărare din ultimii ani arată ceva mai puternic - un alt motiv, per se - care determină băncile să cumpere mai mult aur.

Acest val de cumpărături de aur are, după părerea noastră de la AOTH, legătură cu pierderile masive acumulate de băncile centrale de-a lungul anilor - aurul poate fi folosit pentru a le ajuta să iasă din datorii.

Idea este destul de simplă și se învârte în jurul utilizării valorii crescute a rezervelor de aur ale băncilor (ceea ce investitorii numesc "câștiguri nerealizate") pentru a stinge obligațiunile suverane. Această practică ar fi în special aplicabilă băncilor centrale europene, deoarece acestea și-au acumulat cea mai mare parte a aurului în perioada Bretton Woods, când aurul era evaluat la doar 35 de dolari uncia.

Acum, metalul se tranzacționează în jurul valorii de 2.000 de dolari/uncie, așadar băncile centrale se află acum în posesia unor câștiguri nerealizate în valoare de sute de miliarde de dolari (de exemplu, Germania și-a cumpărat aurul pentru 8 miliarde de euro; astăzi, acestea valorează în jur de 180 de miliarde de euro). Dintre multele modalități în care aceste câștiguri imense pot fi "folosite ca armă" în favoarea lor, băncile pot pur și simplu să le utilizeze pentru a acoperi datoriile.

Trebuie să ne amintim și că raporturile datoriei guvernamentale față de PIB în multe țări se află la niveluri record, așadar este un moment critic pentru băncile centrale globale să decidă dacă să anuleze datoria suverană și să ofere sprijin guvernelor respective.

Dar cum reușesc băncile centrale să facă asta? Soluția constă într-o simplă manevrare a bilanțului contabil.

Probabil știm din cursurile de contabilitate că practic fiecare instituție utilizează un bilanț contabil pentru a-și monitoriza starea financiară, iar băncile centrale, dat fiind dimensiunile lor, nu fac excepție.

Un bilanț contabil este împărțit în două părți: active și pasive. Prima parte cuprinde rezerve internaționale (aur și valută străină), obligațiuni guvernamentale interne și împrumuturi acordate băncilor. A doua parte include baza monetară (rezerve și valută), un cont de depozit pentru guvern și capital propriu.

Mai jos este o generalizare a felului în care ar arăta bilanțul contabil al unei bănci centrale:

Active:

Rezerve internaționale (aur și valută străină)

Obligațiuni guvernamentale interne

Împrumuturi acordate băncilor

Pasive:

Baza monetară (rezerve și valută)

Cont de depozit pentru guvern

Capital propriu

Cheia aici este că activele totale trebuie să fie întotdeauna egale cu pasivele totale pentru ca conturile să se echilibreze (de aici și "bilanț"). Deci, pentru ca o bancă centrală să șteargă datoria guvernamentală (adică obligațiuni), trebuie să fie ștearsă și o parte de pe partea pasivelor, ca parte a contabilității duble.

Deși în mod tehnic banca poate folosi capitalul/equitatea sa, acest lucru ar crea totuși o protecție prea mică pentru a oferi un relief semnificativ. Chiar și atunci, operațiunile cu capital negativ ar putea pune în pericol credibilitatea băncii centrale.

Pomparea mai multor fonduri în baza monetară nu este nici o opțiune. Așa cum am realizat, pachetele financiare utilizate pentru a redresa economiile după pandemia COVID au dus la niveluri ridicate de inflație, pe care băncile centrale încă luptă să le controleze.

Acest lucru ne aduce la aur, care oferă o opțiune mult mai bună datorită câștigurilor masive nerealizate.

Cont de reevaluare a aurului

Deoarece lingourile de aur sunt singurul activ de rezervă internațională care nu este emis de o bancă centrală și nu poate fi tipărit, de fapt nu există nicio limită a valorii sale exprimate în monedă fiduciară. Deci, atunci când prețul aurului crește, așa cum s-a întâmplat în acest an, valoarea aurului din partea activelor bilanțului crește.

Dar pentru a echilibra creșterea valorii aurului, trebuie înregistrată o creștere egală pe partea pasivelor. Pentru a face acest lucru, băncile centrale pot utiliza ceea ce se numește un "cont de reevaluare a aurului" sau GRA (vezi mai jos) pentru a înregistra câștigurile nerealizate.

Într-un fel, un GRA funcționează ca o echitate și poate mări bilanțul unei bănci deoarece nu are efectiv nicio limită, deoarece valoarea sa este sincronizată cu cea a aurului (adică atunci când prețul aurului crește, GRA crește). Cu toate acestea, în cazul în care prețurile aurului scad brusc, acest lucru ar putea duce și la scufundarea bilanțului, deoarece GRA ar deveni negativ și ar afecta valoarea netă a băncii.

Din cauza acestui aspect, conturile de reevaluare a aurului (GRA) sunt interzise în Uniunea Europeană. Așa cum prevede legea UE în prezent: "Nu se poate compensa pierderile nerealizate într-un singur instrument financiar, într-o anumită valută sau în lingouri de aur cu câștigurile nerealizate în alte instrumente financiare sau valute sau lingouri de aur".

Cu alte cuvinte, orice câștiguri nerealizate în aur pot fi utilizate numai pentru pierderi nerealizate în aur, nu pentru pierderi în alte active, cum ar fi dolari americani sau obligațiuni europene.

Dar, după cum știm, regulile pot fi schimbate, mai ales atunci când situația se înrăutățește în timpul unei crize tot mai grave a datoriei. Este interesant de menționat că GRA a mai fost utilizat o dată. În anii 1930, băncile centrale au "reevaluat" aurul după ce țările au renunțat la standardul aurului și l-au devalorizat în raport cu aurul. În cele din urmă, băncile și-au fixat din nou monedele la un preț mai mare în raport cu aurul, lăsând conturile de reevaluare a aurului să fie utilizate după cum considerau necesar.

Deși nicio bancă centrală nu a discutat în mod deschis despre utilizarea conturilor de reevaluare a aurului (GRA) pentru acoperirea propriilor pierderi sau anularea obligațiunilor suverane, acest lucru nu înseamnă că aceasta nu este o opțiune luată în considerare.

La finalul anului trecut, guvernatorul băncii centrale olandeze a fost intervievat cu privire la modul în care intenționează să gestioneze bilanțul băncii, în care poziția de capital se apropie de zero din cauza pierderilor. Președintele DNB, Klaas Knot, a avut următoarele de spus:

"Bilanțul băncii centrale olandeze este solid pentru că avem, de asemenea, rezerve de aur, iar contul de reevaluare a aurului este de peste 20 de miliarde de euro, pe care nu le putem considera capital, dar ele există."

Când a fost întrebat dacă vânzarea aurului este o opțiune, Knot a răspuns categoric "Nu, cu siguranță nu vom vinde."

Acest lucru este destul de semnificativ, deoarece înseamnă că banca este conștientă de posibilitatea utilizării contului de reevaluare a aurului ca o măsură de siguranță a solvabilității; într-un final, nu se poate depinde întotdeauna de contribuabilii care să salveze băncile centrale și guvernele.

O altă bancă centrală care nu a exclus o reevaluare a aurului este cea a Germaniei. La sfârșitul anului 2021, Jan Nieuwenhuijs, analist de aur la Gainesville Coins, a trimis un e-mail Deutsche Bundesbank, întrebând dacă au luat în considerare această opțiune, la care banca a răspuns:

"În acest moment, preferăm să nu speculăm cu privire la orice decizii potențiale... care pot fi sau nu luate în viitor. În general, regulile contabile sunt stabilite de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene, în conformitate cu limitele impuse de Tratatele Europene."

Conform lui Nieuwenhuijs, acest răspuns, pe care l-a menționat ulterior în blogul său din februarie 2022, a fost un "semnal pentru piață pentru reevaluarea aurului", salvând Bundesbank-ul de neplăcerile aduse de realizarea acesteia (adică de a imprima bani pentru a cumpăra aur). Potrivit analistului, utilizarea expresiilor "în acest moment" și "în general" înseamnă că banca pur și simplu nu exclude nicio posibilitate.

Nieuwenhuijs ne-a reamintit și de ceea ce a scris fostul președinte al Bundesbank-ului, Jens Weidmann, în 2018, numind aurul "piatra de temelie a stabilității sistemului monetar internațional" și o "ancoră majoră care susține încrederea în valoarea intrinsecă a bilanțului Bundesbank-ului".

Ulterior, în octombrie 2022, analistul a scris într-o altă intrare pe blog că băncile centrale europene și-au egalizat, proporțional cu PIB-ul, rezervele de aur în decursul ultimelor decenii. "Aceasta s-a făcut astfel încât toți să beneficieze de aceeași creștere relativă în conturile lor de reevaluare a aurului", a speculat el.

Și nu doar băncile centrale europene ar putea începe să reevalueze aurul. Nieuwenhuijs a dezvăluit într-un articol recent că o țară din Caraibe, și anume Curaçao și Sfântul Martin, a diminuat pierderile în 2021 utilizând o mică parte din GRA. Aceasta a fost făcută pur și simplu prin vânzarea și achiziționarea imediată a aceleiași cantități de aur pe care banca centrală o deținea, pentru a obține un câștig efectiv.

Dar ce se întâmplă cu Fed?

Concentrându-ne asupra situației din Statele Unite, lucrurile devin puțin mai complicate. SUA s-au opus mult timp reevaluării aurului, începând din anii '70, deoarece acest lucru ar afecta statutul dolarului ca monedă de rezervă mondială.

Prin urmare, pentru ca Federal Reserve să reevalueze aurul său, ar trebui să abordeze o provocare suplimentară, în afara echilibrării active cu pasivele. Dar timpul nu stă realmente de partea sa, având în vedere starea precară a sistemului bancar american.

Anul acesta, am asistat la două dintre cele mai mari colapsuri bancare din istoria SUA; doar în luna martie, prăbușirea violentă a Silicon Valley Bank a costat aproximativ 20 de miliarde de dolari pentru a fi acoperită de Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (Federal Deposit Insurance Corporation - FDIC). În acea lună, cel puțin 229 de miliarde de dolari au fost șterși din valoarea de piață a băncilor americane, o scădere de aproape 20%!

Eșecul SVB scoate la iveală un risc neglijat în cadrul sistemului bancar american, în special abordarea băncii centrale în ceea ce privește politica monetară.

Când dobânzile erau scăzute și prețurile activelor erau ridicate, băncile precum SVB s-au îndatorat pe termen lung în obligațiuni. Apoi, Fed a început să majoreze dobânzile în cel mai rapid ritm din ultimele patru decenii, iar în consecință prețurile obligațiunilor au scăzut, iar băncile au înregistrat pierderi uriașe.

Deoarece regulile de capital ale Americii nu cer majorității băncilor să ia în considerare scăderea prețului obligațiunilor pe care intenționează să le dețină până la maturitate, atunci când sunt nevoite să vândă obligațiuni pentru a acoperi depozitele, aceste "pierderi nerecunoscute" devin reale.

Potrivit estimărilor FDIC, pierderile nerecunoscute în sistemul bancar se ridicau la 620 de miliarde de dolari la sfârșitul anului 2022, echivalentul aproximativ a trei sferturi din capitalul total al băncilor americane. Cu toate acestea, unii experți consideră că această cifră este subevaluată, având în vedere că două estimări recente sugerează că pierderile nerecunoscute ar putea fi de până la 1,7 trilioane de dolari.

Partea înfricoșătoare este că pierderile nerecunoscute ar putea să crească. Multe bănci au fost încurajate să utilizeze depozitele pentru a cumpăra obligațiuni pe termen lung în perioada de dobânzi scăzute, ceea ce le face vulnerabile pe toate.

Pierderile s-ar răsfrânge apoi asupra bilanțului Rezervei Federale, deoarece în mod tehnic banca centrală a SUA este creditorul de ultimă instanță pentru a opri colapsul băncilor.

Un raport din martie 2023 realizat de Thomson Reuters a afirmat că "Nivelul estimat al pierderilor nerecunoscute în bilanțurile băncilor și împrumuturile bancilor de la fereastra de dobândă a Rezervei Federale și de la Băncile Federale de Credite Ipotecare (FHL Banks) indică o situație financiară în care multe instituții regionale și mai mici au nevoie de asistență financiară - justificată sau nu."

Analize recente realizate de Fondul Monetar Internațional au confirmat că există, într-adevăr, niște probleme grave în sistemul bancar al SUA. Mai jos este un extras din ceea ce au scris cercetătorii FMI în raportul lor:

"Mai întâi, o traiectorie mai ridicată pentru ratele dobânzilor ar putea dezvălui probleme mai mari și mai sistemice în bilanțurile băncilor, non-bancilor sau ale corporațiilor decât cele observate până în prezent. Pierderile nerecunoscute din deținerile de valori mobiliare pe termen lung ar crește atât în bănci, cât și în non-bănci, iar costul de finanțare nou pentru gospodării și corporații ar putea deveni de necontrolat."

Pe înțelesul tuturor, prețurile obligațiunilor au o relație inversă cu ratele dobânzilor, astfel că atunci când Fed crește ratele, aceasta afectează valoarea activelor deținute de bănci, inclusiv a Rezervei Federale în sine.

Într-adevăr, Fed a înregistrat pierderi semnificative de funcționare în ultimele șase luni, ceea ce a epuizat capitalul. Statele financiare recent publicate arată că Fed are pierderi nerecunoscute de 330 miliarde de dolari la deținerile sale de titluri de Trezorerie și de valori mobiliare garantate cu ipotecă.

Dar Bill Nelson, economist șef la Bank Policy Institute, a declarat că, ajustând aprecierea activelor Fed-ului, pierderile nerecunoscute ar putea fi chiar mai mari, de 458 miliarde de dolari.

Contribuitorul The Hill, Thomas Hogan, spune că aceasta este rezultatul programelor de relaxare cantitativă ale Fed-ului care au avut loc în 2020-2021, când ratele de piață pentru obligațiunile pe termen lung ale Trezoreriei fluctuau în principal în intervalul 1,5-2,0 la sută.

La momentul respectiv, Fed-ul plătea dobânzi pentru rezervele bancare și acorduri de repo inversă (ONRRP) de 0,15 sau mai puțin, astfel că obținea profit din diferența dintre rata mai mare pe care o primea din achizițiile sale de obligațiuni și ratele mai mici pe care le plătea pentru rezerve și ONRRP.

Dar acum, că Fed-ul a crescut dobânda pe care o plătește pentru ONRRP la 4,8 la sută și pentru rezervele bancare la 4,9 la sută, acumulează pierderi, deoarece ratele pe care le obține din achizițiile sale de QE rămân în mare măsură neschimbate.

O estimare aproximativă făcută de Hogan indică faptul că obligațiunile plătesc o rată medie de 1,75 la sută, în timp ce rata medie plătită pentru rezervele bancare și ONRRP este de 4,85 la sută, astfel că Fed-ul plătește aproximativ 3,1 la sută în plus pe an față de suma pe care o primește pentru portofoliul său de valori mobiliare în valoare de 7,88 trilioane de dolari. Este o pierdere de 244 de miliarde de dolari pe an, despre care nimeni nu pare să vorbească.

Hogan merge până acolo încât să spună că banca centrală a SUA este falimentară, datorând Trezoreriei mai mult de 48 de miliarde de dolari, ceea ce depășește capitalul total al băncii.

În practică, banca ar putea crea conturi fictive în coloana activelor (numite "active amânate") pentru a compensa creșterea pasivelor. După cum descrie Fed-ul, "activele amânate reprezintă suma câștigurilor nete pe care Rezervele Federale vor trebui să le realizeze înainte ca remitențele lor către Trezoreria SUA să se reia."

Avantajul activelor amânate constă în faptul că Fed-ul poate continua operațiunile normale fără întrerupere, deși, ținând cont de inflația la nivel înalt din ultimii 40 de ani, performanța sa recentă a fost departe de ideal, așa cum arată Hogan.

Dezavantajul constă în faptul că, într-un moment în care Fed-ul agravază deja poziția fiscală a SUA prin creșterea ratelor dobânzilor (și, implicit, a plăților de dobânzi pentru datoria federală), el privează în continuare Trezoreria de venituri prin amânarea acestora în viitor. Aceste plăți amânate sunt suportate de contribuabilii americani până când remitențele Fed-ului se reiau.

Pe scurt, Fed-ul se află în ape adânci. Până acum, a acumulat deja 48 de miliarde de dolari în active amânate, iar suma nu face decât să crească.

Ar putea banca să ia în considerare și reevaluarea aurului pentru a compensa pierderile sale? Posibilitatea există. Până la urmă, SUA deține de departe cele mai mari rezerve de aur, în valoare de 8.133 de tone metrice, evaluată la aproximativ 474 de miliarde de dolari pe piață. Trebuie menționat că până în prezent, SUA își înregistrează rezervele de aur la un preț legal de 42,22 dolari/uncie.

Noua versiune a standardului aurului

Desigur, totul este doar speculație în acest moment.

Ce putem presupune este că se întâmplă ceva în zona euro; utilizarea aurului ca protecție împotriva riscurilor economice poate explica doar o parte din modelele recente de achiziții.

Am menționat anterior că multe bănci centrale din Europa Occidentală au vândut aur în anii '90, iar cantitatea vândută a avut tendința de a egaliza rezervele acestora între ele și economiile mari din afara continentului. Apoi a avut loc criza financiară din 2008, care i-a determinat să-și schimbe poziția publică față de aur.

În ultimii ani, țări precum Germania și Franța au început să-și repatrieze aurul și să-și actualizeze rezervele conform standardelor din industrie. Acest lucru, așa cum a afirmat Nieuwenhuijs într-o analiză anterioară, indică faptul că băncile europene se pregătesc pentru un nou "standard aur" prin reevaluarea aurului.

Pentru a face acest lucru, aurul trebuie distribuit în mod uniform în țările zonei euro, astfel încât toată lumea să beneficieze în aceeași măsură. Nieuwenhuijs crede că deja există un mecanism pentru "armonizarea" rezervelor de aur, bazându-se pe declarațiile prezentate pe site-urile oficiale ale diferitelor bănci.

Pe scurt, Nieuwenhuijs afirmă că pare să existe o sortă de directivă pentru băncile euro de a deține o cantitate adecvată de aur în raport cu PIB-ul, dar și în raport cu rezervele internaționale totale.

Atunci când a încercat să obțină confirmarea acestui "proiect de echilibrare al Europei" de la un fost bancher central, i s-a spus că nu au voie să vorbească deschis despre asta din punct de vedere legal, cu toate că bancherul a dat de înțeles existența unei astfel de directive atunci când băncile vindeau aur în anii '90.

O analiză mai detaliată a datelor care arată cât de mult aur dețin națiunile din zona euro în raport cu rezervele lor, precum și raportul dintre rezervele totale și PIB, susține ipoteza lui Nieuwenhuijs, conform căreia: rezervele de aur distribuite în mod uniform între națiuni, în proporție cu PIB-ul lor, permite o tranziție ușoară către un standard global al aurului.

Concluzie

Pe scurt, nu poate fi doar o coincidență faptul că băncile centrale globale cumpără atât de mult aur, la ritmul actual, într-un moment în care înregistrează pierderi semnificative.

Unind toate acestea, putem concluziona că o reevaluare a aurului trebuie să fie cel puțin în mintea bancherilor centrali, chiar dacă nu o pot spune public sau nu au voie să o facă.

Și nu este ca și cum aceasta ar fi prima reevaluare a aurului din istorie oricum.

De exemplu, în primele decenii ale anilor '30, guvernul SUA a cerut cetățenilor să predea aurul în schimbul sumei de 20,67 dolari pe uncie, iar în anul următor l-a reevaluat la 35 de dolari pe uncie, care ulterior a devenit prețul utilizat în sistemul Bretton Woods.

Doar în ultimii ani, Turcia a cerut cetățenilor săi să vândă aurul către guvern pentru a sprijini moneda turcă în declin (amintiți-vă că Turcia a fost și cel mai mare cumpărător net de aur anul trecut). Aceeași situație ar putea avea loc în orice alt loc, sau chiar la nivel global.

Preluat de pe https://aheadoftheherd.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Finalul jocului inflaționist: "Toată lumea plătește și nimeni nu beneficiază"

Întreruperea politicilor de relaxare monetară în Iunie

Divergențele în rapoarte arată că Argintul este subevaluat

Heraeus: recenzie metale pretioase Iunie

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Tue, 06 Jun 2023 04:00:00 +0000

Aur

Aurul denominat în euro ar putea avea performanțe superioare în viitorul apropiat. Aurul denominat în dolari ar putea fi considerat supraevaluat, în ciuda unei scăderi recente, datorită inflației persistente și probabilității ca Fed să nu reducă semnificativ ratele dobânzilor în 2023, ceea ce ar putea duce la o posibilă revenire a puterii relative a dolarului și la scăderea prețurilor aurului exprimate în dolari.

Euro s-a depreciat față de dolar începând din luna Mai. Inflația în zona euro a continuat să scadă în Mai, ajungând la 6,1% anual, iar așteptările pieței privind majorările ratelor de dobândă ale BCE au fost ușor reduse. Aceasta indică faptul că există mai puțină creștere potențială pentru perechea EURUSD în termen scurt și ar putea duce la performanțe superioare pentru aur în contextul slăbirii euro.

Un sfert dintre băncile centrale se așteaptă să își crească rezervele de aur în următoarele 12 luni, conform unui sondaj realizat printre bancherii centrali (sursa: Consiliul Mondial al Aurului).

Cumpărările de aur ale băncilor centrale au atins niveluri fără precedent anul trecut, înregistrând achiziții nete de 1.078 de tone, iar achizițiile nete din T1 2023 au fost, de asemenea, la niveluri record.

Se preconizează că cererea băncilor centrale va rămâne solidă în acest an, având în vedere tendințele din acest an, cu toate că este puțin probabil ca activitatea de cumpărare să atingă nivelurile din anul precedent.

Argint

PMI-urile slabe din SUA adaugă riscul cererii industriale pentru argint.

PMI-ul producției din SUA se află într-un declin pentru a șaptea lună consecutiv, iar segmentul comenzilor noi al indicelui a înregistrat o scădere în ultimele nouă luni.

Aceasta indică faptul că cererea de argint în diverse aplicații va fi probabil mai slabă decât se aștepta în acest an. Scăderea de la 47.1 în aprilie la 46.9 în Mai reprezintă o rată mai rapidă de declin lună de lună, pe măsură ce companiile încearcă să gestioneze producția pentru a satisface o cerere mai scăzută pentru produse.

Atât SUA, cât și China au înregistrat o creștere slabă în raport cu așteptările în acest an, iar împreună reprezintă peste 50% din cererea industrială globală de argint. În 2023, se estimează că cererea industrială globală de argint va crește cu 4% față de anul precedent, ajungând la 576 de milioane de uncii (sursa: Institutul de Argint).

Creșterea prevăzută este parțial rezultatul creșterii producției de celule solare. Acest sector este probabil să reziste la o recesiune economică în Europa și SUA datorită unei mai mari accentuări pe alimentarea independentă și regenerabilă cu energie electrică.

Riscul mai mare pentru cerere provine din sectoarele industriale mai ciclice, cum ar fi electronica de consum. O perioadă prelungită de scădere a cererii industriale de argint ar putea reduce sprijinul pentru preț și duce la performanțe mai slabe în comparație cu aurul.

Prețul argintului a găsit o anumită dinamică ascendentă săptămâna trecută, dar nu a reușit să se mențină peste nivelul de 24 dolari pe uncie, încheind în cele din urmă cu peste 2,3% mai mare față de săptămâna anterioară.

Platina

Impala finalizează preluarea producătorului vecin de platină. Impala Platinum a achiziționat cu succes o participație majoritară (~56%) în Royal Bafokeng Platinum (RBP), extinzând baza sa de exploatare și prelucrare a platinei.

Minele RBP sunt adiacente unora dintre puțurile Impala din Rustenburg și se află la un cost mai redus, în parte datorită metodelor de exploatare mai puțin adânci și mai mecanizate. Achiziția extinde rezervele și resursele de PGM ale Impala în zona Rustenburg, prelungind potențial durata puțurilor.

Se estimează că RBP va produce 270-280 de mii de uncii de platină în 2023. După ajustarea pentru unciile atribuite proprietarului, aceasta ar putea crește producția estimată a Impala Platinum pentru 2023 cu aproximativ 13%, ajungând la aproximativ 1,25 de milioane de uncii, ceea ce o face cel mai mare producător de platină din Africa de Sud și responsabil pentru aproximativ 30% din producția din Africa de Sud.

Prin obținerea controlului asupra RBP, Impala poate beneficia de sinergii în ceea ce privește accesibilitatea zăcămintelor, personalul și prelucrarea, datorită licențelor miniere adiacente ale companiei.

Influențele geopolitice slăbesc acum randul datorită legăturilor dintre Africa de Sud și Rusia. Randul sud-african a scăzut săptămâna trecută față de dolar, fiind acum cu 15% mai slab în acest an. Randul a atins un nou minim istoric în raport cu dolarul american, deoarece relațiile Africii de Sud cu conducerea rusă au fost puse sub semnul întrebării de către terți. Un rand mai slab a reprezentat în mod tradițional un obstacol pentru prețul platinei.

Cu toate acestea, ciclul actual de slăbire a randului nu a determinat o scădere semnificativă a prețului platinei. Cu toate că o corecție pe termen scurt este în curs (platina a scăzut cu 10% începând din 21 Aprilie), riscul de preț rămâne în favoarea creșterii, deoarece se estimează că piața platinei va fi în deficit în acest an, iar oferta din Africa de Sud (75% din oferta globală primară) rămâne în pericol din cauza furnizării fragile de energie în țară.

Paladiu

Se preconizează că oferta de paladiu rusesc va scădea în acest an din cauza întârzierii întreținerii la topitorie.

Nornickel va înlocui un furnal la facilitățile sale de prelucrare a PGM (metale de platină, paladiu și rodium) mai târziu în acest an, după ce lucrările au fost amânate timp de peste 12 luni. Capacitatea de topire va fi afectată spre sfârșitul anului 2023 și posibil chiar în începutul anului 2024.

Ca rezultat, producția rusă de paladiu este estimată să scadă cu 14% față de anul precedent, ajungând la 2,4 milioane de uncii, doar cu aproximativ 15 mii de uncii mai mult decât producția estimată din Africa de Sud. În funcție de timpul necesar pentru repornirea topitoriei după întreținere, producția de paladiu rafinat din Rusia poate fi mai mică în T1 2024, având potențialul de a afecta temporar lichiditatea și de a crește volatilitatea prețului paladiului, întrucât se estimează că piața globală va avea un ușor deficit de ofertă în acest an.

În afară de fondul său de paladiu, se presupune că Nornickel dispune de unele stocuri suplimentare de metal rafinat, care îi vor permite să compenseze perioadele de disponibilitate redusă de metal mai târziu în acest an. Volumul exact al metalului deținut în rezervă este necunoscut, însă, și cu excepția unor întârzieri neașteptate în reluarea activității la topitorie, este puțin probabil să apară o scădere semnificativă a disponibilității de metal pe măsură ce compania utilizează aceste stocuri.

Prețul paladiului a găsit suport în jurul valorii de 1.360 dolari pe uncie săptămâna trecută, nivelul format în timpul scăderii de preț din perioada pandemiei în 2020, și a încheiat cu doar 1,2% mai jos față de săptămâna anterioară, la 1.416 dolari pe uncie. Dacă prețul scade sub aproximativ 1.360 dolari pe uncie, ar putea continua să se slăbească până la 1.300 dolari pe uncie sau mai puțin.

Rodiu, ruteniu, iridiu

Obiectivele Chinei privind adoptarea vehiculelor cu celule de combustibil sunt ambițioase, dar ar sprijini o creștere a cererii de iridiu și ruteniu. Guvernul și-a propus să plaseze 1 milion de vehicule cu celule de combustibil în China până în 2035.

Cererea de ruteniu (utilizat în principal în catalizatorii de celule de combustibil împreună cu platină) în economia pe bază de hidrogen este în prezent relativ scăzută. Inițiative de acest gen din China sunt prognozate să sprijine o creștere rapidă a adoptării tehnologiei cu celule de combustibil și a cererii asociate de ruteniu.

Cu toate acestea, vehiculele cu celule de combustibil pe bază de hidrogen ocupă în prezent doar o mică parte din vânzările globale de vehicule. În T1 2023, Coreea de Sud a fost singura țară care a înregistrat creștere în vânzările de vehicule cu celule de combustibil, în timp ce în China s-au vândut 688 de astfel de vehicule - o scădere de 7% față de anul precedent (sursă: SNE Research) - în comparație cu vânzările de peste 1 milion de vehicule electrice pe baterii.

Pentru vehiculele de pasageri, vehiculele electrice pe baterii rămân mai populare datorită gamei mai mari de opțiuni și a infrastructurii de încărcare. Celulele de combustibil au mai multe șanse să își extindă cota de piață în sectorul vehiculelor grele. Hyundai și SinoFuelCell investesc în extinderea producției de celule de combustibil în China și se așteaptă să înregistreze o accelerare a vânzărilor de vehicule în 2023.

Preluat de pe https://www.heraeus.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Finalul jocului inflaționist: "Toată lumea plătește și nimeni nu beneficiază"

Întreruperea politicilor de relaxare monetară în Iunie

Divergențele în rapoarte arată că Argintul este subevaluat

Finalul jocului inflaționist: "Toată lumea plătește și nimeni nu beneficiază"

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Mon, 05 Jun 2023 15:18:00 +0000

Toată lumea iubește o inflație timpurie. Efectele la începutul unei inflații sunt toate pozitive. Există o expansiune rapidă a masei monetare, creșterea cheltuielilor guvernamentale, deficit bugetar în creștere, piețe de valori înfloritoare și prosperitate generală spectaculoasă, toate în mijlocul unor prețuri temporar stabile. Toată lumea beneficiază și nimeni nu plătește...

În inflația terminală, prosperitatea scade, apare restrângerea ofertei monetare, piețele bursiere se prăbușesc, impozitele cresc, deficitele guvernamentale devin și mai mari, iar expansiunea monetară continuă într-un ritm frenetic, acum însoțită de creșterea prețurilor și ineficacitatea tuturor remedierilor tradiționale. Toată lumea plătește și nimeni nu beneficiază. Acesta este ciclul complet al oricărei inflații.

Jens O. Parsson (Dying of Money: Lessons of the Great German and American Inflations, 1974)

America poate intra acum în partea ciclului inflaționist pe care nimeni nu-l preferă. Sentimentul de prosperitate cultivat de plățile de stimulare COVID, de beneficiile extinse de șomaj și de amânarea ratelor la împrumuturile studențești se estompează.

Prețurile bunurilor și serviciilor au ajuns la nivelul creșterii temporare a veniturilor. Economiile bancare dispar.

Veniturile reale se află într-un declin constant, iar americanii constată că efectul durabil al tuturor acestor măsuri de stimulare sunt prețurile mai ridicate.

Iluzia prosperității se estompează în final.

Următoarea rundă de stimulare și reducerea ratelor dobânzilor este aproape sigură, dar probabil nu va oferi aceeași creștere artificială. Oamenii își reamintesc cum se termină această poveste, iar încrederea în spatele valorii dolarului fiat se erodează.

Orice efect este probabil să fie mai mic și de scurtă durată, dacă există vreun efect în afara creșterii imediate a prețurilor.

Oficialii pot împrumuta și pot tipări bani noi, dar nu pot produce bogăție reală. Ei nu pot crea bunuri și servicii în abundență pe care oamenii să le cumpere cu toți acei dolari în plus.

Birocrația este un vampir al sectorului privat și al capacității sale de a produce lucrurile care îmbunătățesc viețile oamenilor. Din păcate, vampirul continuă să crească.

Săptămâna trecută, liderii republicani au formulat un acord privind limita datoriei care a avut mai mult sprijin din partea democraților decât din partea membrilor propriului partid. Legea denumită greșit Responsabilitatea Fiscală din 2023 prevede deficite nelimitate, cel puțin pentru următorii doi ani.

Nici măcar guvernul SUA nu este imun la efectele finale ale inflației. Plățile dobânzilor pentru datoria federală consumă o proporție din ce în ce mai mare din bugetul federal. Dolarii necesari pentru aceste plăți vor fi împrumutați. Este o spirală a creșterii datoriei și a plăților mai mari.

Chiar mai îngrijorătoare sunt semnele tot mai evidente de slăbiciune în sectorul privat. După cum s-a menționat mai sus, salariile reale scad constant. Indicatorii economici principali înregistrează scăderi. Curba randamentului se inversează. Practic, fiecare măsură fiabilă indică faptul că economia SUA va intra curând în recesiune.

Singura excepție este raportul Biroului de Statistică a Muncii referitor la piața locurilor de muncă.

Săptămâna trecută, BLS a emis un alt raport senzațional care arăta că afacerile au creat 339.000 de locuri de muncă noi, aproximativ 85.000 mai mult decât estimau economiștii. A fost doar ultimul într-o serie de rapoarte care au depășit așteptările.

Pentru mulți, datele privind locurile de muncă sunt prea bune pentru a fi adevărate. BLS are o lungă istorie de manipulare a datelor pentru a picta o imagine optimistă.

Și din istorie știm cum politicienii sunt susceptibili să acționeze în ultima parte a ciclului inflaționist pe care l-au creat. Aceasta este partea în care politicienii și birocrații agențiilor încearcă activ să ascundă haosul economic și să evite responsabilitatea.

Preluat de pe https://www.moneymetals.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Divergențele în rapoarte arată că Argintul este subevaluat

Peste 200 de tone de Aur elvețian au migrat în China de la începutul anului

Recenzie și perspective asupra aurului și argintului - iunie 2023

Întreruperea politicilor de relaxare monetară în Iunie

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Sun, 04 Jun 2023 03:45:00 +0000

Cu acordul privind limita datoriei trecând prin Congres și cel mai recent raport privind ocuparea forței de muncă arătându-se solid, piața aurului nu exclude o altă majorare a ratei în această vară, în ciuda unei posibile întreruperi de către Rezerva Federală în Iunie, conform analiștilor.

Confruntarea privind limita datoriei s-a încheiat înainte de a provoca prea multe daune, cu Camera Reprezentanților și Senatul trecând acordul cu majorități confortabile.

Și datele rezistente privind ocuparea forței de muncă din aprilie, publicate vineri, au amânat avertismentele de recesiune iminentă, ceea ce îi oferă Rezervei Federale libertatea de a menține ratele mai ridicate pentru o perioadă mai îndelungată.

Analiștii încă așteaptă ca Fed să întrerupă ciclul de majorare a ratelor în cadrul întâlnirii din 13-14 iunie, având în vedere câțiva vorbitori dovish ai Fed în această săptămână. Cu toate acestea, nu se exclude o nouă creștere a ratelor mai târziu în această vară.

"Problema limitei datoriei a fost rezolvată," a declarat Sean Lusk, co-director al firmei Walsh Trading, pentru Kitco News. "Și datele privind ocuparea forței de muncă ne arată că lucrurile sunt puțin mai bune, ceea ce poate fi interpretat ca fiind inflaționist. Aceasta menține poziția mai fermă a Fed-ului."

Vestea bună este că Fed-ul nu ar dori să șocheze piețele, a declarat Everett Millman, expert în metale prețioase la Gainesville Coins, pentru Kitco News.

Există un argument care poate fi formulat în favoarea Fed-ului de a continua să crească ratele în condițiile în care datele economice sunt solide. Dar având în vedere problemele persistente din sistemele financiare, nu văd de ce ar crește și ar surprinde piețele," a declarat el. "Până acum, Fed-ul a încercat să amortizeze impactul majorărilor de dobânzi cu semnale clare."

Potrivit instrumentului CME FedWatch, piețele estimează o probabilitate de 70% pentru o pauză în creșterea ratelor la întâlnirea din Iunie.

Piețele vor monitoriza cu atenție raportul privind inflația din Mai, care va fi publicat pe 13 Iunie - chiar înainte de decizia Fed-ului privind rata dobânzii.

"Perspectiva pentru Fed este că va menține dobânzile ridicate pentru o perioadă mai lungă de timp," a declarat Michael Boutros, strategul tehnic principal al Forex.com, pentru Kitco News. "Chiar și dacă Fed-ul ratează în Iunie, se preconizează încă o majorare de 25 de puncte de bază."

Este prudent ca Fed-ul să facă o pauză, dar o altă majorare a dobânzii nu este exclusă pe termen mai lung, a afirmat Boutros.

Ce înseamnă asta pentru aur?

Potrivit analiștilor, piața aurului este expusă riscului de o nouă scădere înainte ca trendul bullish să poată fi reluat.

"Structura tehnică sugerează un pic mai mult potențial de creștere pe termen scurt", a spus Boutros. "Totuși, doresc să caut o altă valoare minimă. Pe termen scurt, există riscul unei retrageri către o corecție mai adâncă - zona 1.926-1.881 dolari."

Nivelul de suport imediat pentru aur este intervalul 1.950-1.980 dolari. "Aurul va continua să se tranzacționeze lateral în acest interval îngust", a spus Millman. "1.925 dolari reprezintă un suport important, iar 1.980-2.000 dolari sunt rezistențe."

Lusk urmărește nivelul de 1.940-1.950 dolari la partea inferioară, menționând riscul unei performanțe puternice a piețelor de acțiuni și un dolar american mai puternic.

La momentul redactării, contractele futures pentru aur Comex în luna august erau tranzacționate la 1.969,50 dolari, în scădere cu 1,30% în acea zi.

Perspectiva macroeconomică

Analiștii sunt încurajați de faptul că aurul se tranzacționează deasupra nivelului de 1.970 de dolari pe uncie, în ciuda diminuării unor riscuri mai semnificative.

"Nivelele prețului aurului sunt încurajatoare. Mulți factori care în mod normal determină creșterea prețului aurului nu mai reprezintă o problemă. În același timp, am observat o creștere ușoară a dolarului și a randamentelor. Acestea sunt obstacole pentru aur", a spus Millman. "Nu aș spune că aurul este supracumpărat."

Mișcarea fundamentală către siguranță în acest mediu menține aurul în intervalul superior de aproximativ 1.900 de dolari, a adăugat Boutros.

"Încă se vorbește mult despre recesiune", a spus el. "Pe măsură ce încrederea în valutele fiduciare se erodează, oamenii se întorc la strategia clasică de investiții, iar aurul face parte din aceasta."

Datele săptămânii viitoare

Din punct de vedere al datelor, va fi o săptămână liniștită, iar piețele se vor concentra asupra raportului privind inflația din 13 iunie ca factor semnificativ pentru piață.

"Cu Fed-ul intrând în perioada sa de tăcere înainte de decizie, nu vor exista oficiali care să discute perspectivele politicii monetare în săptămâna următoare", a declarat economistul șef internațional al ING, James Knightley. "(Lansările de date din săptămâna următoare) nu vor influența prea mult piețele, având în vedere importanța IPC-ului în săptămâna următoare."

Luni: Indicele ISM pentru activitățile de servicii nefabricate

Miercuri: Decizia privind rata de dobândă a Băncii Canadei

Joi: Cererile de șomaj în Statele Unite

Preluat de pe https://www.kitco.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Divergențele în rapoarte arată că Argintul este subevaluat

Peste 200 de tone de Aur elvețian au migrat în China de la începutul anului

Recenzie și perspective asupra aurului și argintului - iunie 2023

Divergențele în rapoarte arată că Argintul este subevaluat

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Fri, 02 Jun 2023 07:22:00 +0000

Săptămâna trecută, analiștii Citigroup au publicat un raport în care prognozează ca prețul argintului să ajungă la 30 de dolari pe uncie într-o perioadă de 9 luni.

Ar putea Citigroup să exagereze sau să fie în direcția potrivită? Prețul actual al argintului este de aproximativ 23,50 dolari pe uncie, deci o creștere la 30,00 dolari ar reprezenta o creștere de 28%.

Să analizăm câteva seturi de date care indică prețuri mai mari pentru argint...

Distribuția aurului existent pe piață este următoarea:

Bijuterii: 46%

Bare și monede: 22%

Bănci centrale: 17%

Altele: 15%

Potrivit Serviciului Geologic al Statelor Unite (USGS), au fost extrase aproximativ 1,74 milioane de tone metrice de argint.

Iată cele cinci utilizări principale ale argintului în procente, inclusiv lingouri, energie solară, bijuterii și electronică:

Bijuterii: 40%

Electronică: 25%

Industrial: 15%

Lingouri: 10%

Altele: (artă, obiecte religioase, monedă) 10%

Raportul prețului aur-argint este influențat de tendințele ofertei și cererii, de condițiile macroeconomice și de sentimentul investitorilor. În special, cererea industrială este un impuls enorm pentru argint.

Producția minieră: în prezent, raportul aur-argint este de nouă uncii de argint extrase pentru fiecare uncie de aur. În același timp, raportul mediu preț aur-argint pentru ultimii 250 de ani este de 40:1.

Așadar, acum ajungem la VESTEA GROZAVĂ... Astăzi, raportul aur-argint este de aproximativ 85:1.

Această valoare indică existența unei potențiale evoluții foarte pozitive.

Să vedem cine mai observă și acționează pentru a profita de această divergență.

Pe 8 martie 2023, BlackRock Inc., cel mai mare manager de active din lume, a dezvăluit într-o declarație reglementară că a achiziționat 16,1 milioane de acțiuni ale fondului de tranzacționare a argintului (ETF) Sprott Physical Silver Trust (PSLV), reprezentând o participație impresionantă de 10,9% în fond.

Pe rețelele sociale s-a vorbit mult despre o posibilă "strângere" a argintului și chiar mișcări sociale care încearcă să organizeze un sindicat de "colecționari" mici pentru a epuiza stocurile COMEX ca o strategie de "pedepsire" a vânzătorilor pe termen scurt.

Dar când investitorii instituționali se orientează spre argint, este un semnal exploziv că se apropie câștiguri semnificative.

Cei mai importanți 5 investitori instituționali sunt Blackrock, Vanguard, State Street Global Advisors, Fidelity Investments și Capital Group. Activele combinate ale acestor cinci instituții depășesc 30 de trilioane de dolari.

Acești investitori instituționali gestionează diverse active, inclusiv acțiuni, obligațiuni și imobiliare. Investesc pentru mai mulți clienți, inclusiv fonduri de pensii, companii de asigurări și fonduri de dotare.

În ultimii 20 de ani, acești investitori instituționali au stat pe margine sau nu au investit într-adevăr în aur sau argint. Aceasta se datorează în mare parte faptului că piața de acțiuni a avut o creștere semnificativă de-a lungul decadelor.

Mai mult, majoritatea managerilor de fonduri sunt relativ tineri. Ei nu au trăit o perioadă de inflație similară cu cea din anii '70, și nici școlile de finanțe nu le-au oferit cursuri despre metale prețioase și investiții.

Investiția instituțională a înregistrat în medie sub 0,5%, așa că trecerea la media istorică de 3% ar însemna o investiție de șase ori mai mare în argint și aur.

Aceasta este adevărata "strângere" a argintului.

Revenind la raportul aur-argint de 85:1; din punct de vedere istoric, atunci când diferența devine atât de mare, argintul poate crește rapid pentru a reduce discrepanța.

Începând cu ianuarie 2000, acest lucru s-a întâmplat de patru ori.

După cum am menționat anterior, raportul mediu aur-argint în era modernă a fost de aproximativ 40:1.

În trecut, raportul a scăzut semnificativ. Și atunci când o face, o face cu ferocitate, rapid și profitabil pentru cei care sunt poziționați înainte de mișcare.

Raportul a scăzut la 30:1 în 2011 și sub 20:1 în 1979. Să presupunem că ajunge la 60:1 (păstrând o estimare conservatoare). Un preț al aurului de 2000 de dolari ar însemna un preț al argintului de peste 33 de dolari.

Dacă, așa cum prevăd mulți analiști, aurul ajunge la 3000 de dolari pe uncie în următorul ciclu ascendent, iar raportul aur-argint revine la 40:1, prețul argintului s-ar tripla la 75 de dolari.

Aceasta ar putea fi totuși o estimare conservatoare pentru un puternic trend al argintului. Timpul ne va spune.

Preluat de pe https://silverseek.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

În aur avem încredere: Moneda digitală susținută de aur a Zimbabwei

Din Rusia cu Aur: Emiratele Arabe Unite profită pe măsură ce sancțiunile lovesc

Nu e nimic nou sub soare

Peste 200 de tone de Aur elvețian au migrat în China de la începutul anului

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Fri, 02 Jun 2023 06:45:00 +0000

De la începutul anului 2023, peste 200 de tone de aur elvețian au fost transferate în China. În schimb, livrările către Turcia au fost întrerupte.

Elveția a transportat din nou cantități mari de aur în întreaga lume în luna aprilie. China și Statele Unite au fost ultimii destinatari cu mult înaintea altora.

Elveția - centru de tranzit al aurului

Administrația Federală a Vămilor din Elveția a publicat datele privind comerțul exterior elvețian pentru luna aprilie. Acestea includ informații despre aurul exportat și importat în luna precedentă. Pentru a reaminti, rafinăriile elvețiene furnizează până la două treimi din cererea globală de aur pur. Aceasta înseamnă că cifrele oferă informații relativ actuale despre cererea internațională de aur și despre transferurile mari de aur. Am pregătit datele actuale pentru dvs.

52 de tone către China

Potrivit datelor, China a primit 52 de tone de aur din Elveția în luna aprilie. Cererea enormă de aur în prezent se reflectă și în importurile de aur acumulate începând din ianuarie. În ultimele patru luni, au fost transportate 204 de tone pe această rută comercială.

Aur în Statele Unite

Remarcabil este faptul că în luna aprilie au fost trimise și aproape 26 de tone de aur în Statele Unite. Aceasta ar putea fi legată, în opinia noastră, de livrările de aur la bursele de mărfuri COMEX din SUA. Acolo se utilizează bare de 1 kilogram și de 100 de uncii pentru tranzacționare, în timp ce pe piața londoneză de aur se folosesc bare de 400 de uncii. Totuși, ambele piețe de tranzacționare lucrează în prezent la intensificarea colaborării.

În schimb, India (7 tone) și Turcia (1,5 tone) au primit semnificativ mai puțin aur decât în lunile anterioare. În perioada ianuarie-martie, Elveția a livrat în total 112 tone de aur către Turcia.

În total, exporturile de aur elvețian în luna aprilie s-au ridicat la 112,97 tone, în valoare de 6,66 miliarde CHF (6,85 miliarde de euro). Acest lucru reprezintă o creștere de 63% față de anul precedent, dar o scădere de 21% față de luna anterioară.

Importurile elvețiene de aur

Situația este similară și în cazul importurilor de aur. Acestea au înregistrat o creștere de 50% în comparație cu anul precedent, ajungând la 153,7 tone, în timp ce volumul livrărilor a scăzut cu 34% față de luna anterioară.

Cei mai mari furnizori au fost Emiratele Arabe Unite (16 tone), Statele Unite (12 tone) și fostele republici sovietice Uzbekistan (11 tone) și Kârgâzstan (9 tone).

Conform Administrației Federale a Vămilor din Elveția, metalul menționat se referă la "aur, inclusiv aur placat, sub formă brută, în alte scopuri decât cele monetare (cu excepția pulberii)".

Preluat de pe https://www.goldreporter.de/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

În aur avem încredere: Moneda digitală susținută de aur a Zimbabwei

Din Rusia cu Aur: Emiratele Arabe Unite profită pe măsură ce sancțiunile lovesc

Nu e nimic nou sub soare

Recenzie și perspective asupra aurului și argintului - iunie 2023

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Thu, 01 Jun 2023 11:16:00 +0000

Perspectiva aurului în luna iunie. Luna iunie pare a fi o lună definitorie pentru cât de bun va fi anul 2023 pentru aur.

Piețele par să fie într-un moment de răscruce, cu unele dintre umbrele din prima jumătate a anului începând să se risipească, iar cele mai grave efecte ale inflației părând că au trecut.

Plafonul datoriei SUA

Cu toate acestea, la momentul scrierii acestor rânduri, cel mai mare potențial șoc pentru piețe nu fusese încă rezolvat: perspectiva ca SUA să nu-și poată plăti datoriile. Cu toate acestea, negocierile par să se îndrepte într-o direcție pozitivă, iar piața se așteaptă ca să se ajungă la un acord care să evite această scenă catastrofală.

Presupunând că luna iunie începe cu Congresul SUA și apoi Senatul aprobând proiectul de lege conceput de președintele Joe Biden și de Speaker-ul Camerei Reprezentanților, Kevin McCarthy, cel mai mare semn de întrebare care planează asupra piețelor va fi înlăturat și atenția se poate îndrepta către tema persistentă a inflației și modul în care băncile centrale din întreaga lume o abordează.

Cu privire la inflație

După ce a atins nivelul său maxim record în prima parte a lunii mai, condițiile de pe piață au început să se întoarcă împotriva aurului în ultima parte a lunii, lăsând acest activ de refugiu pe cale să înregistreze o pierdere lunară pentru prima dată în ultimele trei luni.

Cât de favorabilă va fi luna iunie pentru aur va depinde în mare măsură de datele publicate în prima parte a lunii, înainte de decizia de politică monetară a Rezervei Federale pe 14 iunie.

În primul rând, avem datele privind numărul locurilor de muncă din sectorul non-agricol și rata șomajului din SUA, publicate pe 2 iunie, și apoi întrunirea crucială privind inflația din țară, care începe pe 13 iunie, în ziua precedentă întâlnirii comitetului Fed. La începutul lunii mai, se aștepta ca banca centrală americană să amâne noi creșteri în iunie, ceea ce ar fi susținut aurul. Cu toate acestea, pe măsură ce mai ține de sfârșitul lunii mai, declarațiile oficialilor Fed privind noi creșteri au rămas în continuare ferme, crescând perspectiva unei creșteri suplimentare surprinzătoare.

Având o perspectivă mai amplă

Motivul de îngrijorare pentru posesorii de aur constă în faptul că piețele de capital par să arate mai optimiste după câteva luni dificile. Aurul a fost principalul beneficiar al acestei abordări de evitare a riscurilor, deci o trecere la o atitudine mai favorabilă riscului între comercianți și investitori ar putea determina o scădere suplimentară a prețului său.

Este important să ne amintim că, chiar dacă aurul a înregistrat o scădere în ultimele săptămâni, nivelul de 1.950 dolari pe uncie este un nivel pe care metalul prețios, cu o istorie de tranzacționare de secole, l-a atins doar de câteva ori, iar prețul aurului se află încă confortabil deasupra valorii de la începutul acestui an.

Astfel, luna iunie pare să fie una dificilă pentru aur, pe măsură ce investitorii se întorc, deși în mod tentativ, la activele mai speculative și se îndepărtează de atractivitatea de refugiu a aurului. Dacă aurul continuă să fie tranzacționat peste 1.900 dolari pe uncie la sfârșitul lunii iunie, atunci este probabil că o nouă undă de șoc negativ a lovit piețele, deoarece condițiile actuale indică mai mulți factori negativi decât pozitivi pentru aur.

Perspectiva pentru argint în luna Iunie

Argintul a avut o lună mai dezamăgitoare, în care creșterea de la începutul lunii s-a dovedit trecătoare și a dus, în schimb, la o scădere a prețului argintului cu 3 dolari, ajungând la aproximativ 23 dolari pe uncie. Întrebarea pentru investitori, pe măsură ce intrăm în luna Iunie, este dacă argumentele fundamentale puternice ale argintului vor atrage din nou atenția sau căderea acestui metal va continua.

Un optimism moderat și larg răspândit

Din perspectiva economică, există încă multe motive de optimism pentru argint și, într-adevăr, pentru piețe în general. Vârful inflației pare să fi fost depășit în majoritatea țărilor, iar în luna Mai au fost raportate cifre încurajatoare.

În plus, deși negocierile privind plafonul datoriei SUA nu au fost rezolvate încă înainte de începutul lunii Iunie, declarațiile celor mai importanți factori de decizie sună încurajator și reduc astfel riscul ca cea mai mare economie a lumii să intre în incapacitate de plată a obligațiilor sale datornice.

Condiții favorabile pentru activele cu risc

Adăugând posibilitatea ca Rezerva Federală să fi încheiat deja ciclul său de majorare a ratei dobânzii, se conturează condiții favorabile pentru activele cu risc. Totuși, aceasta ne conduce la miezul dilemei cu care se confruntă argintul... este un activ de refugiu care preferă medii de risc scăzut sau un metal industrial care prosperă într-o economie globală înfloritoare?

În realitate, deși argintul are un anumit atractiv ca refugiu, acesta este mult mai redus decât al colegului său metal prețios, aurul. Cu toate acestea, ceea ce lipsește argintului în atracția ca refugiu în comparație cu aurul este compensat de utilizarea sa mult mai extinsă în industrie.

Cererea de argint în T2 2023

De menționat că argintul este foarte solicitat în industria solară și în cea a vehiculelor electrice, ambele urmând să fie incluse în discuțiile privind plafonul datoriei SUA, deoarece Actul de Reducere a Inflației al președintelui Biden este un mijloc de negociere în dezbatere.

În mod interesant, datele recente din China arată că costul producerii energiei solare scade în țară, pe măsură ce restricțiile privind placile de siliciu se atenuează. Această veste bună pentru sector ar putea contribui la oferirea argintului sprijinul necesar pentru a stabiliza scăderile recente de preț și ar putea face ca luna Iunie să fie marcată de revenirea atenției asupra deficitului continuu de ofertă al acestui component cheie.

Se va dovedi Iunie a fi raza de soare care va energiza revenirea argintului la niveluri mai reflectorizante ale cererii fizice a metalului? Doar timpul va spune.

Preluat de pe https://kinesis.money/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

În aur avem încredere: Moneda digitală susținută de aur a Zimbabwei

Din Rusia cu Aur: Emiratele Arabe Unite profită pe măsură ce sancțiunile lovesc

Nu e nimic nou sub soare

În aur avem încredere: Moneda digitală susținută de aur a Zimbabwei

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Wed, 31 May 2023 03:20:00 +0000

În contextul instabilității economice și deprecierii continue a monedei, Zimbabwe a lansat recent o monedă digitală susținută de aur. Această abordare inovatoare utilizează tehnologia blockchain pentru a emite tokenuri legate de valoarea aurului fizic. Scopul este de a oferi un suport fiabil și sigur într-o țară afectată de hiperinflație frecventă și deprecierea semnificativă a monedei locale.

Situația din Zimbabwe are o importanță geoeconomică semnificativă, demonstrând efortul de utilizare a digitalizării pentru combaterea instabilității economice. Decizia Zimbabwei este și un simbol al unei tendințe printre factorii de decizie de a sprijini activele digitale susținute de mărfuri tangibile pentru a consolida încrederea publică în moneda locală.

La sfârșitul anilor 2000, Zimbabwe a trecut printr-o perioadă severă de hiperinflație, care a culminat cu suspendarea dolarului zimbabwean în 2009. În această perioadă, a fost introdus un sistem cu mai multe valute, iar zimbabwienii și-au văzut economiile distruse, cu grave penurii de bunuri și servicii de bază. Aproape un deceniu mai târziu, Zimbabwe a lansat dolarul de reglementare brută în timp real (RTGS), o măsură urmată de interzicerea dolarului american pentru a sprijini adoptarea noii monede. Cu toate acestea, eforturile de a restabili încrederea publică în monedă au eșuat, ceea ce a dus la actuala inițiativă de lansare a unei monede digitale susținute de aur pentru a combate deprecierea și a oferi o alternativă stabilă și nebazată pe fiat.

În timp ce conceptul unei monede digitale susținute de aur sună promițător, apar îndoieli când se iau în considerare slăbiciunile instituționale ale Zimbabwe și rezultatele sale slabe în restabilirea încrederii publice în gestionarea economică a guvernului. Mediul politic din Zimbabwe este plin de provocări care pun obstacole în calea implementării și acceptării reușite a monedei digitale susținute de aur. După cum s-a demonstrat în experiența țării cu reintroducerea dolarului zimbabwean, absența reformelor sau a politicilor care abordează provocările economice subiacente, cum ar fi deficitul fiscal al guvernului și lipsa de investiții productive, sugerează că noua monedă nu este susceptibilă de a încuraja adoptarea la scară largă.

În plus, preocupările legate de transparență și de măsurile instituționale pentru prevenirea șocurilor macroeconomice, spălării de bani și fraudei rămân nerezolvate. La fel cum experții au ridicat îndoieli în legătură cu dolarul de reglementare brută în timp real (RTGS), Fondul Monetar Internațional și-a exprimat propriul avertisment cu privire la decizia Zimbabwei, sugerând în schimb că țara ar fi servită cel mai bine prin liberalizarea schimbului valutar pentru a se proteja împotriva "costurilor și riscurilor potențiale" ale acestei mișcări.

Orientarea Zimbabwei către o monedă digitală susținută de aur reflectă o tendință globală mai largă: schimbarea către monede alternative și active digitale. Pe măsură ce instabilitatea economică și inflația continuă să afecteze economiile emergente și în curs de dezvoltare, sistemele financiare tradiționale sunt supuse unui examen atent. În contextul incertitudinii fiscale și monetare, factorii de decizie explorează soluții mai îndrăznețe care implică digitalizarea și susținerea activelor tangibile ca o linie de salvare pentru combaterea inflației și asigurarea stabilității. Cazul Zimbabwei este unic, deoarece lansarea lor reprezintă primul caz de monedă susținută de aur emisă de o bancă centrală. În cele mai ideale circumstanțe, o adoptare și integrare de succes a monedei ar permite Zimbabwei să-și recapete controlul asupra politicii monetare. Cu toate acestea, o primire favorabilă în plan intern nu ar atenua îngrijorările exprimate de instituțiile financiare globale.

În context regional, Africa Subsahariană a demonstrat un interes deosebit pentru soluțiile fintech moderne. Exemple includ infrastructura de banking și plăți mobile furnizată de M-PESA, care a extins accesul și adoptarea serviciilor de banking mobil în mai multe state din Africa de Est și de Sud. Țări precum Kenya, Nigeria și Africa de Sud au înființat centre fintech înfloritoare, interesate să scaleze servicii de plată și banking inovatoare fără a depinde de infrastructură fizică costisitoare, precum sucursale bancare.

Adoptarea extinsă a monedei digitale susținute de aur a Zimbabwei prezintă diverse provocări. În special, lipsa infrastructurii tehnologice, accesul limitat la internet și discrepanțele în literația digitală împiedică implementarea și adoptarea cu succes a monedelor digitale în întreaga Africă Subsahariană și în afara ei. În plus, cadrul de reglementare rămâne inadecvat pregătit pentru a gestiona necunoscutele și complexitățile asociate cu monedele digitale. În exemplul Salvadorului, decizia de a adopta Bitcoin ca monedă legală și de a stimula investițiile și adoptarea a fost urmată de o scădere bruscă a criptomonedelor, evidențiind volatilitatea și provocările asociate cu integrarea monedelor alternative cu o istorie limitată.

În ciuda faptului că Zimbabwe a utilizat aurul ca suport pentru moneda sa digitală, este crucial să luăm în considerare provocările unice pe care aceasta le prezintă. În primul rând, rezervele de aur care susțin moneda Zimbabwei expun națiunea la volatilitatea prețului aurului. Dată fiind rezistența actuală a prețurilor la aur, determinată în principal de cererea băncilor centrale, orice scădere semnificativă în viitor va submina puterea monedei. În al doilea rând, statutul Zimbabwei ca producător major de aur ar putea accentua presiunea asupra industriei miniere. Creșterea cererii de aur ar putea încuraja extinderea mineritului artizanal și ar putea înrăutăți problemele existente, inclusiv traficul ilegal de aur din Zimbabwe, deteriorarea mediului, problemele legate de forța de muncă și displasarea comunităților aflate în apropierea zonelor miniere active. În plus, decizia Zimbabwei ar putea devia resursele și investițiile din alte sectoare, stagnând eforturile de diversificare și conducând la o dependență excesivă de industria aurului pentru susținerea economiei.

Experiența și impactul monedei digitale susținute de aur a Zimbabwei vor fi resimțite dincolo de granițele țării, oferind lecții importante altor țări care explorează opțiuni similare. În viitor, cazul Zimbabwei va fi o referință cheie în căutarea soluțiilor financiare moderne.

Preluat de pe https://www.geopoliticalmonitor.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Nu e nimic nou sub soare

Aurul urcă pe locul al doilea în topul celor mai populare investiții pe termen lung în SUA

Prețul aurului: Nou maxim istoric sau liniștirea pieței?

Din Rusia cu Aur: Emiratele Arabe Unite profită pe măsură ce sancțiunile lovesc.

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Mon, 29 May 2023 05:03:00 +0000

Emiratele Arabe Unite au devenit un important centru comercial pentru aurul rusesc, după ce sancțiunile occidentale legate de Ucraina au tăiat rutele tradiționale de export ale Rusiei, arată înregistrările vamale rusești.

Înregistrările, care conțin detalii despre aproape o mie de transporturi de aur în anul de la începutul războiului din Ucraina, arată că statul din Golf a importat 75,7 tone de aur rusesc în valoare de 4,3 miliarde de dolari, în creștere față de doar 1,3 tone în 2021.

China și Turcia au fost următoarele cele mai mari destinații, importând aproximativ 20 de tone fiecare între 24 februarie 2022 și 3 martie 2023.

Împreună cu Emiratele Arabe Unite, cele trei țări au reprezentat 99,8% din exporturile de aur rusești din datele vamale pentru acest interval de timp. În zilele de după declanșarea conflictului din Ucraina, multe bănci multinaționale, furnizori de logistică și rafinării de metale prețioase au încetat să manipuleze aurul rusesc, care în mod obișnuit era trimis la Londra, un centru de tranzacționare și stocare a aurului.

Asociația Pieței Londoneze a Lingourilor de Aur (LBMA) a interzis lingourile rusești începând cu 7 martie 2022, iar până la sfârșitul lunii august, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Elveția, Statele Unite, Canada și Japonia au interzis importurile de lingouri rusești.

Cu toate acestea, înregistrările de export arată că producătorii de aur ruși au găsit rapid noi piețe în țările care nu au impus sancțiuni Moscovei, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, Turcia și China. Louis Marechal, expert în aprovizionarea cu aur la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, a afirmat că există riscul ca aurul rusesc să fie topit și refăcut și apoi să ajungă înapoi pe piețele americane și europene cu originea sa mascată.

"Dacă aurul rusesc intră, este refăcut de un rafinator local, obținut de o bancă sau comerciant local și apoi vândut pe piață, atunci avem un risc", a declarat el. "De aceea, efectuarea unei analize atente este esențială pentru cumpărătorii finali care doresc să se asigure că respectă regimurile de sancțiuni."

Comitetul Lingourilor de Aur al guvernului din Emiratele Arabe Unite a afirmat că statul operează cu procese clare și solide împotriva bunurilor ilicite, spălării de bani și entităților sancționate. "EAU va continua să facă comerț deschis și cinstit, cu partenerii săi internaționali, în conformitate cu toate normele internaționale actuale stabilite de Organizația Națiunilor Unite", se arată în declarația lor.

CENTRUL DE AUR PROSPERĂ

Într-un efort de a izola în continuare Rusia, Washingtonul a avertizat țările, inclusiv Emiratele Arabe Unite și Turcia, că ar putea pierde accesul la piețele G7 dacă fac afaceri cu entități supuse sancțiunilor SUA.

Datele analizate de Reuters nu sugerează că aceste țări au încălcat sancțiunile SUA. Departamentul Trezoreriei SUA, al cărui birou pentru Controlul Activelor Străine impune sancțiuni, nu a răspuns la solicitările de comentarii.

Transporturile în datele vamale, furnizate Reuters de către un furnizor comercial, arată exporturi de 116,3 tone între 24 februarie 2022 și 3 martie din acest an, deși consultanții de la Metals Focus estimează că Rusia a produs 325 de tone de aur în 2022.

Restul aurului extras în Rusia probabil a rămas în țară sau a fost exportat în tranzacții care nu sunt incluse în înregistrări. Reuters nu a putut determina proporția exporturilor totale de aur ale Rusiei acoperite de aceste date.

Majoritatea transporturilor de aur rusești către China au fost direcționate către Hong Kong. Ministerul Afacerilor Externe al Chinei a declarat că cooperarea țării cu Rusia "va fi liberă de întreruperi sau constrângeri din partea oricărei terțe părți". Ministerul Finanțelor din Turcia nu a răspuns la solicitările de comentarii. Guvernul rus, autoritatea vamală și banca centrală nu au răspuns la solicitările de comentarii referitoare la exporturile de aur.

Mutarea exporturilor rusești departe de Londra nu este considerată o lovitură majoră, deoarece centrul de tranzacționare nu depinde de Rusia. De exemplu, în 2021, aurul provenit din Rusia reprezenta 29% din importurile Londrei, dar în 2018 acesta constituia doar 2%, conform datelor comerciale britanice. În același timp, Emiratele Arabe Unite au o industrie auriferă prosperă de mult timp.

Datele comerciale arată că importa în medie aproximativ 750 de tone de aur pur pe an între 2016 și 2021 - ceea ce înseamnă că transporturile înregistrate în Rusia ar reprezenta doar aproximativ 10% din importurile sale. Emiratele Arabe Unite sunt un important exportator de lingouri și bijuterii.

PREȚURI REDUSE

Managerul unei companii care a expediat cantități mari de aur rusesc în Emiratele Arabe Unite a declarat pentru Reuters că firmele rusești au vândut lingouri acolo la un discount de aproximativ 1% față de prețurile de referință globale, oferind un stimulent pentru tranzacționare. Managerul, care a vorbit sub protecția anonimatului, a afirmat că cea mai mare parte a aurului expediat de firma sa în Emiratele Arabe Unite era destinată rafinăriilor, unde urma să fie topit și refăcut.

Reuters a solicitat patru dintre cei mai mari producători de aur din Rusia să ofere comentarii. Nordgold și Norilsk Nickel au refuzat să comenteze. Polyus și Polymetal nu au răspuns. Pentru o listă cu detalii despre unele dintre principalele companii implicate în transporturile de aur rusești de la începutul războiului din Ucraina, faceți clic aici.

În multe cazuri, înregistrările vamale arată doar expeditori sau comercianți implicați în tranzacții, nu și cumpărătorul final, care ar putea fi o rafinărie, un bijutier sau un investitor.

Înregistrările arată că cel mai mare manipulator de aur rusesc exportat în Emiratele Arabe Unite a fost Temis Luxury Middle East, o subsidiară din Dubai a firmei franceze de logistică Temis Luxury, implicată în expedierea a 15,6 tone evaluate la 863 de milioane de dolari între aprilie 2022 și 3 martie. Broca Houy, responsabil cu conformitatea la Temis Luxury Group, a declarat că compania "respectă pe deplin legile și regulamentele Emiratelor Arabe Unite pentru activitatea de transportator de mărfuri".

Acesta a declarat că Temis nu achiziționează aur rusesc și acceptă doar comenzi de transport de la operatori care nu sunt supuși sancțiunilor SUA. Întrebat despre expedieri, Ministerul Finanțelor din Franța a declarat că nu va comenta cazurile individuale, dar este foarte angajat în aplicarea sancțiunilor.

Sancțiunile europene nu se aplică în mod obișnuit subsidiarelor din străinătate, astfel încât companiile europene ale căror subsidiare au fost implicate în transporturile de aur rusesc către Emiratele Arabe Unite, Turcia sau Hong Kong nu ar fi încălcat neapărat legile, a declarat Tan Albayrak, un avocat specializat în sancțiuni la Reed Smith din Londra.

Al doilea cel mai mare manipulator de lingouri rusești din Emiratele Arabe Unite, implicat în expedieri de 14,6 tone în valoare de 820 de milioane de dolari, a fost firma de logistică Transguard, parte a Grupului Emirates, compania aeriană-hotelieră deținută de fondul de avere al statului din Golf. Emirates a declarat că nu a cumpărat niciun aur rusesc, operează în conformitate cu legile aplicabile și a încetat acum transportul acestuia.

"Datorită dezvoltărilor recente din reglementări, Transguard nu mai furnizează servicii logistice legate de expedierile de aur către sau dinspre Rusia", a declarat compania.

În Hong Kong, majoritatea transporturilor de aur rusesc au fost gestionate de Vpower Finance Security Hong Kong Ltd, o companie chineză de logistică. Conform înregistrărilor, aceasta a fost implicată în importul a 20,5 tone de aur în valoare de 1,2 miliarde de dolari între mai 2022 și 3 martie. Vpower Finance Security nu a răspuns la solicitările de comentarii.

Preluat de pe https://www.amlintelligence.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Nu e nimic nou sub soare

Aurul urcă pe locul al doilea în topul celor mai populare investiții pe termen lung în SUA

Prețul aurului: Nou maxim istoric sau liniștirea pieței?

Nu e nimic nou sub soare

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Sun, 28 May 2023 12:56:00 +0000

În anul 301 d.Hr., împăratul roman Dioclețian a emis celebrul său "Edict al prețurilor maxime". Această lege încerca să stabilească prețurile mărfurilor, salariile și tarifele de transport în întregul imperiu. Acesta enumera prețurile a nu mai puțin de o mie de produse diferite, de la grâu și vin, până la prețioasa mătase purpurie, care era folosită pentru confecționarea robelor aristocrației. Copii ale edictului erau expuse în fiecare piață a orașului, iar orice încălcare era pedepsită cu moartea. Dioclețian credea că, prin stabilirea prețurilor, poate opri inflația care distrugea economia vremii. E de prisos să spunem că încercarea sa a eșuat lamentabil. Negustorii preferau să riște moartea în loc să-și vândă produsele cu pierdere. Edictul a fost în mare măsură ignorat și, în cele din urmă, abandonat.

Inflația cu care se confruntau romanii nu s-a întâmplat peste noapte. A fost rezultatul unui întreg secol de tulburări politice și devalorizare a monedei. Începând cu anul 193 d.Hr., când nu mai puțin de cinci împărați diferiți se luptau pentru control, imperiul roman a fost afectat de războaie civile, epidemii și invazii barbare. Pentru a face față acestor crize, liderii săi au recurs la reducerea treptată a conținutului de argint din denarius, moneda oficială. De la o monedă care inițial era aproape complet din argint pur, aceasta s-a transformat treptat într-o monedă de bronz, cu doar un înveliș subțire de argint. În timp, negustorii au observat că noii denari erau mai puțin valoroase decât cele vechi și au mărit prețurile în consecință. Dar ei nu au fost responsabili de inflație. Ca de obicei, creșterea ofertei de bani era strict vina guvernului. Majoritatea oamenilor au fost sărăciți de această inflație, dar cei care și-au păstrat economiile în aur au fost imuni la ea.

Au trecut secole, dar principiile care guvernau economia în timpul Imperiului Roman sunt încă valabile. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, reprezentanții celor 44 de națiuni aliate s-au întrunit la Hotelul Mount Washington din Bretton Woods, New Hampshire. S-a convenit că, de atunci înainte, dolarul american va servi ca monedă de rezervă globală. SUA își va susține moneda cu aur, iar celelalte națiuni, care au fost devastate de război și aveau foarte puține rezerve de aur rămase, își vor susține monedele cu dolari. Legătura dintre diferitele valute naționale și aur era slabă și indirectă, dar exista totuși. Aceasta le-a oferit suficientă credibilitate pentru a susține reconstrucția de după război, iar economia mondială a reușit să prospere din nou.

Cu toate acestea, în anii '50 și '60, guvernul SUA a adoptat o abordare diferită. Guvernul federal a cheltuit sume din ce în ce mai mari pentru războaiele din Coreea și Vietnam, precum și pentru extinderea beneficiilor sociale, cum ar fi securitatea socială, cupoanele de alimente, Medicare și Medicaid. Pentru a finanța aceste programe, Rezerva Federală a fost nevoită să emită dolari într-o măsură mult mai mare decât cantitatea de aur pe care o avea pentru a-i susține. Practic, acest lucru a devalorizat dolarul, la fel cum romanii au făcut cu denarii lor de argint. Ca rezultat, rata inflației în SUA a început să crească, de la o medie de 1% în anii '60, la 4,5% la sfârșitul președinției lui Lyndon Johnson. Condusă de Franța, partenerii comerciali ai Americii au început să convertească dolarii supraevaluați în aur. În acea perioadă, rezervele de aur de la Fort Knox au scăzut de la aproximativ 20.000 la puțin sub 10.000 de tone metrice.

Când Richard Nixon a venit la putere în 1969, nu a avut prea multă alegere decât să încalce acordul de la Bretton Woods. Pe 15 august 1971, a ținut celebra sa alocuțiune televizată, în care a suspendat convertibilitatea dolarului în aur. Aceasta a rupt ultima legătură dintre monedele noastre și o marfă tangibilă. Puțini își amintesc, dar în aceeași ocazie a impus și o înghețare de 90 de zile a salariilor și prețurilor, la fel ca împăratul Dioclețian cu 1.670 de ani în urmă. Nu este surprinzător faptul că acest lucru nu a avut un impact pe termen lung asupra inflației. Aceasta a scăzut temporar, dar apoi a început să crească din nou, ajungând la nu mai puțin de 12% în 1974 și peste 14% până în 1980. Încă o dată, cei care au fost destul de înțelepți să-și păstreze economiile în aur au fost protejați de inflație. În anii '70, prețul aurului a crescut de la aproximativ 40 de dolari pe uncie până la 800 de dolari pe uncie, compensând astfel deținătorii săi pentru declinul dramatic al puterii de cumpărare a dolarului.

Astăzi trăim într-o "lume fiat". Monedele noastre nu mai sunt susținute de nimic și nici măcar nu mai sunt tipărite pe hârtie. Ele constau în mare parte din înregistrări digitale pe serverele băncilor și pot fi create la apăsarea unui buton. Așa cum mulți în comunitatea monetară sănătoasă au prezis, expansiunea rapidă a ofertei de bani pe care am observat-o în ultimul deceniu a dus la inflație. Această realitate nu mai poate fi negată, nici măcar de cei mai fervenți economiști keynesieni. Guvernele și băncile centrale din lumea occidentală pot încerca să o atribuie războiului din Ucraina sau perturbărilor în lanțul de aprovizionare care au urmat pandemiei COVID-19. Dar rata inflației în SUA era deja de 7,5% înainte de invazia Rusiei în Ucraina, iar în opinia noastră, perturbările în lanțurile de aprovizionare au fost rezultatul inflației în curs de dezvoltare, nu cauza ei. Tipărirea necontrolată de bani a crescut cererea agregată, dincolo de ceea ce furnizorii ar putea gestiona în mod realist.

Singurul aspect surprinzător al situației financiare actuale este că prețul aurului nu s-a ridicat semnificativ. În vara anului 2020, a atins un maxim istoric de 2.075 de dolari, dar de atunci a intrat într-o perioadă prelungită de consolidare. Recent, a atins scurt acest nivel din nou, în contextul crizei bancare în curs de dezvoltare din SUA. Cu toate acestea, încă nu a reușit să iasă din acest interval de tranzacționare și să-și reia traiectoria ascendentă. Aceasta a lăsat mulți investitori în metale prețioase perplexi. Cum se face că performanța aurului a fost atât de dezamăgitoare în fața unei inflații persistente? Ei bine, în primul rând, dorim să vă reamintim că această consolidare vine după o creștere impresionantă de 70% a prețului metalului, care a avut loc între 2018 și 2020. Pare că prețul aurului a anticipat inflația și a reacționat în avans. Prin urmare, este natural să se consolideze, pregătindu-se pentru orice mișcare viitoare.

În plus, dorim să subliniem că, deși prețul aurului a stagnat în termeni de dolari, acesta a atins niveluri maxime în termeni de alte valute. Prețul aurului este la niveluri record în euro, lire sterline, yeni japonezi, dolari canadieni și dolari australieni. Credem că cetățenii acestor economii majore, care dețin aur, sunt destul de mulțumiți de investiția lor. Principalul sentiment de dezamăgire în ceea ce privește performanța aurului pare să fie resimțit de către americanii care îl dețin. Într-adevăr, datorită campaniei hotărâte de strângere a politicii monetare de către Rezerva Federală, dolarul american a fost remarcabil de puternic în 2022. Dar așa cum a indicat recent Jerome Powell, acest ciclu de strângere se apropie de sfârșit. Bănuim că tulburările actuale din sectorul bancar nu vor permite majorări semnificative ale ratelor și că dolarul nu va mai reprezenta un obstacol pentru prețul aurului.

Nu în ultimul rând, dorim să vă aducem la cunoștință un nou factor care ar putea avea un impact pozitiv asupra prețului metalelor prețioase și care a devenit relevant doar recent. După cum probabil știți, majoritatea portofoliilor de active sunt gestionate în prezent în conformitate cu modelul 60/40, care împarte capitalul între două clase de active - acțiuni și obligațiuni. Acțiunile sunt considerate partea riscantă și volatilă a portofoliului, în timp ce obligațiunile ar trebui să fie stabile și plictisitoare. Se așteaptă ca acțiunile să performeze bine în perioadele bune și să ofere cea mai mare parte a creșterii. Pe de altă parte, se presupune că obligațiunile se comportă bine în perioadele dificile și compensează investitorii pentru eventualele scăderi de pe piața de acțiuni. Cu toate acestea, această teorie funcționează bine doar într-un mediu de creștere ridicată și inflație scăzută, de tipul pe care l-am avut în mod continuu începând din anii '80.

Dar acum împrejurările s-au schimbat. După cum poate rețineți, există o relație inversă între randamentul unei obligațiuni și prețul acesteia. În ultimii trei ani, ratele dobânzilor la nivel mondial au crescut considerabil, ceea ce a determinat scăderea prețului acestor obligațiuni. Pentru a ilustra acest lucru, vă rugăm să luați în considerare prețul iShares TLT ETF, care investește în obligațiuni de stat americane pe termen lung. De la nivelul maxim atins în martie 2020, acest ETF a pierdut peste 40% din valoarea sa. Aceasta reprezintă o pierdere considerabilă de capital pentru un instrument de investiții care ar trebui să fie cel mai sigur din lume și piatra de temelie a fiecărui portofoliu de pensii.

Până în prezent, pierderile pe piața obligațiunilor au fost semnificative, dar nu au declanșat o prăbușire completă. Se pare că investitorii se așteaptă ca piața obligațiunilor să se redreseze în urma crizei bancare și a unei rate de inflație în scădere. Ca rezultat, curba randamentelor obligațiunilor de stat americane este puternic inversată, iar obligațiunile pe termen lung se tranzacționează la un randament mai mic decât biletele de trezorerie pe termen scurt. Dar dacă dintr-un motiv oarecare aceste așteptări nu se vor materializa, de exemplu dacă inflația se dovedește a fi mai ridicată decât se anticipa sau dacă un emitent major intră în incapacitate de plată, piața obligațiunilor ar putea intra într-un bear market prelungit. În acest caz, administratorii de active vor trebui să se întrebe - ce alternativă sigură și fiabilă există la obligațiuni? Noi credem că nu există nimic nou sub soare și că aurul va servi din nou ca un refugiu sigur. În prezent, alocarea la metale prețioase într-un portofoliu mediu este neglijabilă. Dacă doar o mică parte din cei aproximativ 200 de trilioane de dolari investiți în piețele financiare din întreaga lume se va îndrepta către aur, acest lucru ar putea avea un impact dramatic asupra prețului.

Prin urmare, vă îndemnăm să fiți răbdători. Istoria a demonstrat de nenumărate ori că metalele prețioase performează excepțional în timpurile de criză și inflație ridicată, și suntem încrezători că de data aceasta nu va fi altfel. Există motive să credem că inflația pe care o observăm astăzi este departe de a se încheia și că ne va însoți în anii ce vor urma, așa cum s-a întâmplat în anii '70. Se pare că publicul nu a conștientizat încă și are încredere deplină în capacitatea Rezervei Federale de a reduce inflația la nivelurile pre-pandemie. Din păcate, noi nu împărtășim această credință. În opinia noastră, această consolidare în prețul aurului ar trebui considerată o oportunitate de cumpărare.

Preluat de pe https://jrotbart.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Raport Heraeus: Recenzie Metale Prețioase Mai 2023

Băncile centrale vor continua să cumpere aur pe măsură ce sancțiunile asupra dolarului schimbă strategiile pe termen lung privind rezervele valutare

UBS: Aurul ar putea ajunge la 2.200 dolari

Ar trebui investitorii să ia în considerare Platina?

noreply@blogger.com (Gherghe Eduard) — Sun, 28 May 2023 12:16:00 +0000

Prima decadă a acestui mileniu a evidențiat faptul că prețul platinei a depășit prețul aurului.

Diferența a devenit mai puțin accentuată în timpul crizei financiare globale, iar începând cu anul 2015, balanța s-a înclinat ferm în favoarea aurului. În prezent, prețul platinei este semnificativ mai mic decât cel al aurului.

Și totuși, platina a fost metalul prețios cu cea mai bună performanță în 2022, înregistrând o creștere de aproximativ 11%, ajungând la aproximativ 1.068 de dolari pe uncie pe parcursul anului, în comparație cu o creștere de doar 0,18% pentru aur.

Ar putea acesta fi un semn al lucrurilor ce vor urma? Cu siguranță, multe depind în prezent de platină datorită rolului său tot mai important în decarbonizare. Ca rezultat, investitorii pricepuți ar putea dori să afle mai multe informații.

Reducerea emisiilor motoarelor

Proiectate pentru a reduce gazele toxice și poluanții proveniți de la motoarele cu ardere internă, convertizoarele catalitice au o istorie lungă, fiind prototipate pentru prima dată în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea. La mijlocul anilor '70, Statele Unite au impus utilizarea convertizoarelor catalitice pe toate vehiculele noi, iar acestea au fost adoptate în întreaga lume.

Un convertizor catalitic transformă emisiile toxice în unele mai puțin nocive. În esență, este o cameră metalică în care se află un fagure ceramic acoperit cu platină (sau paladiu). Gazele provenite de la motor trec peste această suprafață mare, declanșând o reacție chimică care descompune poluanții. Gazele mai puțin nocive sunt apoi evacuate prin țeava de eșapament al vehiculului.

Compania de tehnologii durabile Johnson Matthey afirmă că catalizatorii săi opresc aproximativ 20 de milioane de tone de poluanți să intre în atmosferă în fiecare an și au un rol important în îmbunătățirea calității aerului în mediul urban.

Ofertă și cerere

Potrivit Consiliului Mondial pentru Investiții în Platina (World Platinum Investment Council - WPIC), cererea de platină în industria auto va continua să crească în acest an. Cea mai recentă prognoză a WPIC arată că cererea în industria auto va crește cu 10% în 2023, determinată în parte de creșterea utilizării platinii înlocuind paladiul în convertizoarele catalitice și de standardele mai ridicate privind emisiile. De asemenea, se estimează că cererea industrială va crește cu până la 12% anual.

În același timp, oferta globală probabil va rămâne constantă. Africa de Sud domină oferta, creând un nivel de concentrare care expune piața la diverse perturbări posibile - de la dispute de muncă la dezastre naturale. Grevele și problemele legate de alimentarea cu electricitate au determinat în trecut creșterea prețului platinii la niveluri record în 2008, când a devenit de două ori mai valoroasă decât aurul.

Un alt jucător important este Rusia, afectată în prezent de sancțiuni comerciale.

De la un surplus, se prognozează că piața platină va trece într-un deficit în 2023.

Hidrogenul verde

În timp ce toate acestea se întâmplă, o dezvoltare extrem de semnificativă pentru platină este susceptibilă să aibă un impact din ce în ce mai mare în anii următori.

În 2019, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a emis un raport în care afirma că lumea are o oportunitate importantă de a profita de potențialul imens al hidrogenului pentru a deveni o parte critică a unui viitor energetic mai durabil și mai sigur.

La patru ani distanță, "buzz"-ul în jurul hidrogenului ca instrument de decarbonizare crește, iar guvernele din întreaga lume accelerează politica legată de hidrogen.

Potrivit CME Group, proprietățile chimice și fizice unice ale platinei o plasează în fruntea aplicațiilor membranei de schimb de protoni (PEM) - o tehnologie transformatoare care reprezintă cheia deblocării potențialului de emisii zero al hidrogenului.

În timpul procesului PEM, "este utilizată un curent electric pentru a separa apa în elementele sale componente - hidrogen și oxigen. Atunci când curentul electric provine dintr-o sursă regenerabilă - panouri fotovoltaice solare sau o turbină eoliană - acesta este cunoscut sub numele de hidrogen verde," afirmă CME Group.

Transportul pe distanțe lungi, industria chimică, siderurgia și alte sectoare în care este dificil să se reducă semnificativ emisiile, se așteaptă să beneficieze de hidrogenul verde.

"În timp ce cererea de platină legată de hidrogen este relativ mică în 2023 - mai relevantă într-o piață restrânsă - se așteaptă să crească semnificativ pe termen mediu, oferind o opțiune pentru investitorii în căutare de expunere în acest domeniu și consolidând în continuare argumentul de investiție pentru platină bazat pe creșterea viitoare a cererii," a declarat directorul general al WPIC, Trevor Raymond, într-un comunicat.

Preluat de pe https://www.perthmint.com/

De asemenea, v-ar putea interesa și:

Aurul urcă pe locul al doilea în topul celor mai populare investiții pe termen lung în SUA

Prețul aurului: Nou maxim istoric sau liniștirea pieței?

Expedițiile de Aur rusesc către Emiratele Arabe Unite, China și Turcia.