Ateismul militant şi-a propus să ne scape de superstiţia asta numită religie care, în opinia lor ne face rău. Foarte bine! Dar ce ne propun să punem în loc?

Hai sa explorăm opţiunile pe care ni le oferă ateismul. Acestea sunt în principal două: nihilismul şi existenţialismul.

Nihilismul

Nu există bine şi rău, nu există corect şi greşit într-un mod obiectiv, ceea ce este, este şi tot ceea ce suntem şi ni se întâmplă e lipsit de vreun sens sau scop, obişnuiţi-vă cu ideea, disperaţi şi muriţi, ne propune ateul nihilist.   Practic imi cere să cred că pe lumea asta nimic nu are sens, cu excepţia poziţiei lui.

Existenţialismul

Este adevărat că nu există sens, bine şi rău, corect şi greşit în mod obiectiv, dar putem inventa noi înşine sensuri şi scopuri pentru existenţă, putem să ne facem noi înşine o direcţie în care să mergem şi un sistem de bine şi rău şi apoi să mergem în direcţia aia, zice ateul existenţialist.

Aşadar, acesta din urmă îmi cere să renunţ la o religie despre care credeam sincer că e adevărată şi să îmbrăţisez una despre care ştiu sigur că a fost inventată.

Odată ce m-a convins că nu există SENS, îmi cere să inventez eu unul şi apoi să cred în el. Sau şi mai rău, imi cere să cred într-un sens inventat de alţii.

E ca în bancul pe care vi l-am promis in titlu.

Iepuraşul alerga prin pădure. La un moment dat se întâlneşte cu vulpea care fuma la umbra unui copac. Vulpeo, eşti nebună, îţi distrugi sănătatea şi îţi pierzi şi timpul. Hai cu mine să alergăm, să fim în formă, viaţa e frumoasă, etc. Vulpea se lasă convinsă şi începe să alerge şi ea. Se întâlnesc cu lupul care bea bere după bere la umbra unui copac. Lupule, eşti nebun, iţi distrugi sănătatea, viaţa e frumoasă, mai bine hai cu noi să alergi, să te simţi bine, etc. Lupul varsă berile şi începe să alerge şi el. Se întâlnesc cu ursul care îşi pregătea o ţigară cu marijuana. Ursule, îţi distrugi viaţa, bagi droguri în tine ca fraierul, mai bine alergi şi tu cu noi.
La care ursul ridică ochii plictisit: Ce sunteţi, mă, aşa proşti? De câte ori ia iepuraşul Ecstasy, alergaţi toţi ca nebunii.

Ateismul militant e lipsit de sens chiar şi dacă Dumnezeu nu exista! 

Related posts:

1. Credinta chiar si cea sincera poate sa fie ceva rau Un om pășește pe gheața unui lac. El crede că...
2. Pseudofilosofii (1) Sa tragi concluzia că Dumnezeu nu există pentru că slujitorii...
3. Despre inconsecventa la crestini si la ateii militanti Dacă eşti cititor al acestui blog de ceva vreme, ştii...

Un administrator zice mersi şi bagă în traistă. Ca urmare blocul se primeneşte şi râde-n soare argintiu. Mă rog…sau cum s-o numi culoarea aia de la termopane.

Celălalt administrator zice pas.  Lucrarea asta ar fi o bataie de cap în plus, dar motivul principal pentru care nu vrea sa termopane şi izolare termică e că se face mizerie.

Fiecare îşi vede interesul, nimic de zis. Unul vede că pe termen lung e mai avantajos să pună termopane şi să izoleze chiar dacă în primă instanţă e mizerie şi bătaie de cap. Celălalt e bătrân, n-are copii, viitorul inseamna urmatorii 10 ani maxim. Perspectiva pe termen lung îl cam lasă rece (îmi cer scuze, n-am găsit altă rimă) şi nu-i convine să fie zgomot, mizerie şi bătaie de cap.

Să presupunem că într-un bloc avem un număr egal de locatari tineri şi bătrâni. Trebuie să aleagă un administrator/presedinte de asociaţie care să ia decizia în privinţa termopanelor. Şedinţa are loc duminica.

Tinerii ies la un grătar pe Valea Prahovei. Bătrânii aleg noul administrator.

Related posts:

1. De ce multumesc pentru RT-uri Ești în magazin cu mâinile ocupate de cumpărături și blochezi...
2. Nu exista Rai pentru computerele stricate. Despre statui și logică Doi oameni eșuează pe o insulă....
3. Pseudofilosofii (1) Sa tragi concluzia că Dumnezeu nu există pentru că slujitorii...

Ca tată de copii mici sunt deseori în postura de a spune nu. Sunt rugăminţi cu lacrimi şi o parte din mine ar vrea să le împlinească. O altă parte spune nu, spre binele tău, nu. Cum ar putea să fie spre binele lui copilul nu înţelege, pleacă supărat, se ascunde şi îmi reproşează: puteai să îmi dai ce doresc, dar n-ai vrut.

Ca tată, nu-mi doresc nimic mai mult decât ca el să continue să mă iubească şi să aibă încredere în mine. Chiar dacă nu înţelege de ce îi spun nu.

Maria, cand a ajuns unde era Isus si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui si I-a zis: “Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui si S-a tulburat.
Si a zis: “Unde l-ati pus?” “Doamne”, I-au raspuns ei, “vino si vezi.”
Isus plangea.

PS: E vorba de un coleg pentru care ne-am rugat de multă vreme

Related posts:

1. Pacalirea este buna Mi-am amintit o poveste pe care mi-a spus-o tata şi...
2. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...

Related posts:

1. Sansa si necesitatea unui agent inteligent Intrebarea e simplă. Dacă ai găsi întâmplător zidul ăsta undeva,...
2. Cand crestinismul e majoritar devine obraznic Când s-a deschis o cârciumă lângă biserică, oamenii au bombănit...
3. Nu exista Rai pentru computerele stricate. Despre statui și logică Doi oameni eșuează pe o insulă....

Nu imi propun încă un articol pe tema asta ci doar să comentez puţin argumentele folosite într-o dezbatere publică de partea anti, în speţă, ONG-urile “umaniste”.  Dacă n-aveţi timp de tot articolul, citiţi direct concluzia! :)

Diana Hatneanu, director APADOR-CH:

“Una dintre principalele probleme pe care le-am identificat se refera la intoarcerea impotriva femeii a dreptului de a fi informat. Femeia este pacienta si are dreptul de a fi informata, dar proiectul transforma acest drept intr-o obligatie a femeii de a se informa

Femeia are dreptul sa fie informata, nu suntem impotriva informarii, dar nu trebuie obligata sa fie informata. Ea are dreptul, daca nu doreste sa fie informata, sa refuze consilierea – or acest lucru nu este prevazut in proiectul legislativ” 

Argumentul e ca statul nu are dreptul sa oblige pe cineva să se informeze. Ba normal că are acest drept si ONG-iştii sunt bucuroşi că statul o face.

Distinşii ONG-işti nu doresc să protesteze împotriva legii care obligă femeile să cunoască regulile de circulaţie înainte de a-şi lua permisul. Ar mai trebui sa protesteze impotriva legii care obligă femeile să se informeze înainte de a-şi lua brevetul de paraşutist şi să aibă dreptul să sară cu paraşuta.

Si în cazul permisului auto şi în cazul brevetului de paraşutism ai dreptul să refuzi “consilierea” şi expunerea obligatorie la informaţii. Cu toate consecinţele care decurg de aici. Nu te obligă nimeni să fii şofer sau paraşutist după cum nu te obligă nimeni să faci un avort. Dar daca vrei lucrurile astea, ar trebui să treci printr-un minimă instruire, întrucât în toate aceste 3 cazuri, te joci cu viaţa ta şi cu a altora.

Diana Hatneanu, director APADOR-CH:

Lucrurile trebuie privite din perspectiva femeii si nu din perspectiva copilului nenascut

Ca ce chestie? Cine hotărăşte că aşa “ar trebui” privite lucrurile. Au dreptul ONG-urile să hotărască din ce perspectivă ar trebui privite lucrurile când ele însele pretind că avortul e o chestiune privată şi statul nu ar trebui să se bage?

Borbala Koo, reprezentant al Societatii de Educatie Contraceptiva si Sexuala din Romania:

Legea nu este oportuna pentru ca pleaca de la o definire tendentioasa a termenului de consiliere; consilierea se acorda unei femei care isi doreste sa fie consiliata, legea nu poate obliga femeia sa fie consiliata

Legea nu este oportună pentru că foloseşte cuvântul consiliere greşit? Este inoportun cuvântul, nu legea! Să-i spună sesiune obligatorie de informare dacă cuvântul “consiliere” e folosit greşit!

Borbala Koo, reprezentant al Societatii de Educatie Contraceptiva si Sexuala din Romania:

Consecintele aplicarii legii asupra anumitor femei sunt dramatice, mai ales asupra femeilor din mediul rural si din medii defavorizate, dar si asupra tinerelor. 

De ce anume ar fi consecinţele dramatice şi de ce ar fi mai ales în cazul femeilor din mediul rural? Şi care ar fi aceste consecinţe ale informării? Faptul că vor decide să nască copilul în loc să îl omoare?

O mică lecţie de biologie se impune pentru ONGiştii ofuscaţi. Faptul că acel copil se naşte, nu este consecinţa “consilierii” ci a unui alt act petrecut cu 9 luni înainte. Consecinţa “consilierii” e faptul că femeia decide să nu mai omoare o fiinţa nevinovată iar ONG-urile în cauză n-ar trebui să aibă nimic împotrivă.

Concluzie:

Aşadar avem pe de o parte statul şi “religioşii” care cred că femeile ar trebui informate despre ceea ce urmează să facă şi apoi să ia o decizie şi pe de altă parte avem ONG-uri luptătoare pentru drepturile omului care consideră că femeile nu ar trebui informate pentru că, nu-i aşa, informarea ar putea avea efecte dramatice asupra femeilor. Mai ales asupra celor de la ţară. Jos pălăria!

Related posts:

1. Bagatelizarea persecutiei Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau...
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. Alo, cuplajul? Inchide dom’ne telefonul! Undeva prin Cretacicul superior au binevoit ăia de la telefoane...

Aşadar…

Dacă eşti creştin

şi crezi că există Dumnezeu, există viaţă după moarte, există rai şi există iad, dacă crezi că Iisus este singura cale către Dumnezeu şi eşti convins că acesta este adevărul, nu doar părerea ta, atunci, dacă eşti consecvent cu propriile credinţe,  dintre toate lucrurile pe care ai putea sa le faci  în viaţă nu e nici unul atât de important ca a le aduce oamenilor la cunoştinţă acest lucru. Dacă eşti conştient că peste 100 de ani vei fi cu siguranţă mort şi aşa vor fi şi cei la care ai ţinut sau i-ai cunoscut, atunci este logic că prioritatea ta cea mai mare ar fi să le comunici oamenilor vestea bună a iertării prin Cristos.

Deşi noi creştinii suntem convinşi (sau cel puţin pretindem) că acesta este adevărul, nu ne trăim vieţile consecvent. Prietenii noştri atei ar putea să ne spună: voi vă lăudaţi că credeţi una, dar vă trăiţi vieţile ca şi cum nu ar fi aşa. Şi ar avea dreptate.

Este ca şi cum ai şti că toţi oamenii sunt infectaţi cu un virus ucigaş şi dacă nu iau medicamentul potrivit vor muri cu siguranţă iar tu ti-ai trăi viaţa normal. Ai trece pe lângă vecini, colegi, prieteni fiind conştient că mai devreme sau mai târziu vor fi ucişi de virus şi nici nu ai catadicsi să deschizi subiectul. E drept că ei s-ar putea să nu te creadă, să râdă de tine şi să te considere vândut companiilor farmaceutice care vor să facă bani pe spinarea naivilor sau să creadă că eşti unul dintre obsedaţii din secta “sănătoşilor” care nu ştiu altceva decât să vorbească despre viruşi şi moarte. Înţeleg aspectul ăsta, dar dacă ei nu sunt conştienţi de situaţia lor iar tu eşti, iar medicamentul ar fi gratis, ar fi inadmisibil să laşi să treacă cineva pe lângă tine fără să deschizi subiectul.

Dacă suntem convinşi într-adevăr că aşa stau lucrurile în realitate, atunci, acţiunile noastre ar trebui să fie în concordanţă. Ce vedem in realitate? Vedem că nu sunt.

Şi atunci, pentru creştini, întrebarea este: de ce alegi să trăieşti ca şi cum aceste lucruri n-ar fi adevărate?

Dacă eşti ateu militant,

şi eşti convins că nu există Dumnezeu, viaţă după moarte, rai şi iad şi că tot ce suntem este aici şi acum, dacă eşti convins că peste 100 de ani vei fi mort şi tu şi majoritatea celor pe care i-ai cunoscut,  atunci ştii că nimic nu va mai conta pentru tine sau pentru ei din moment ce veţi fi morţi. Ştii că atunci nu te va mai încălzi cu nimic faptul că ai dus o viaţă echilibrată sau dezechilibrată, că ai trăit mult sau că ai trăit puţin, că ai fost egoist sau că ai fost altruist, că ai fost celebru sau anonim.

Cu toate că eşti conştient de asta, cu toate că afirmi că viaţa nu e altceva decât un accident cosmic şi că ceea ce experimentăm astăzi este doar un lung şir de evenimente care se determină unele pe altele şi care în esenţă nu au nici un înţeles sau scop, tu trăieşti ca şi cum viaţa ar avea semnificaţie.

Deşi crezi că nu există un standard obiectiv de bine sau rău, tu te comporţi ca şi cum ar exista.

Deşi eşti convins că nu există un standard obiectiv de corect şi greşit (right and wrong) şi de aceea nici ceva moralitate obiectivă , tu te comporţi ca şi cum ar exista moralitate, ca şi cum moralitatea ar fi altceva decât un mecanism care a permis supravieţuirea celor mai adaptate societăţi sau indivizi la anumite condiţii.  Am văzut atei care îşi petrec timpul încercând să-i convingă pe religioşi că greşeşc, spunând în stânga şi în dreapta că “ar trebui” să facem una şi să nu facem alta când ei sunt convinşi că în realitate ar trebui să spună: ar trebui să facem ceea ce e mai convenabil pentru mine ca ateu decât ceea ce e convenabil pentru tine ca religios. 

Şi deşi ştii că lucrurile astea nu există, tu te comporţi ca şi cum ar exista. Acum să fim bine înţeleşi, eu mă bucur din toată inima că tu trăieşti ca şi cum existenţa noastră ar avea semnificaţie, ca şi cum ar binele şi răul, corectul şi greşitul ar fi parte a realităţii, nu doar părerea ta personală. Dar, in timp ce mă bucur de asta, vreau să te anunţ că trăieşti într-o himeră. Alegi să te păcăleşti pe tine însuţi iar asta este ceea ce Dawkins numeste delusion.

Întrebarea este: de ce alegi să trăieşti în această iluzie şi să te păcăleşti pe tine însuţi?

Related posts:

1. Fel de fel de crestini Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei,...
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. 7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging 1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când...

Dacă nu aveţi alte idei, puteţi să ziceţi doar atât: mi se pare o idee bună pentru că… sau nu mi se pare o idee bună pentru că…

Îmi scot pălăria anticipat! :)

Related posts:

1. Tirania rezultatelor Intr-o nuvelă de Mark Twain (stați liniștiți că am citit-o...
2. Vorba e…eu cu cine votez Povestea cineva că în timp ce se afla ca pacient...
3. De ce recurge Dumnezeu la amenintari Unul dintre comentatorii cu care am o discutie lungă şi,...

Aşadar, iată clipul şi după el şi răspunsul meu.

Dacă nu aveţi timp să-l urmăriţi pe tot,  e suficient să urmăriţi până la minutul 3:32. Vom lua în discuţie doar primul exemplu oferit în clip.

Aşadar, pe scurt clipul vrea să ne arate că putem avea o bază pentru moralitate chiar dacă Dumnezeu nu există şi că ştiinţa ne dă argumente pe baza cărora să afirmăm dacă o acţiune e morală sau imorală.

În primul exemplu prezentat în clip, anumiţi copii sunt consideraţi vrajitori şi făcuţi responsabili pentru calamităţile naturale care se abat asupra satului. Ei sunt izgoniţi sau omorâţi din cauza asta. Dar ştiinţa ne arată că aceşti copii nu pot fi responsabili pentru aceste evenimente întrucât au cauze naturale şi de aceea avem o bază pe care să afirmăm că e greşit să fie omorâţi.

Care e problema cu asta?

Nu e nici o problemă în a afirma că e greşit să omori sau să-i alungi pe aceşti copii. Toată lumea e de acord până aici. Problema e cu pretenţia nefondată a creatorilor clipului, aceea că ştiinţa este cea care ne da o bază pentru moralitate. S-o luăm pe bucăţi.

Ştiinţa ne spune că aceste calamităţi sunt evenimente naturale şi deci nu pot fi cauzate de aceşti copii. Adică aceşti copii nu sunt vinovaţi de ceea ce li se pune în seamă.

Suntem de acord că o astfel de afirmaţie este de competenţa ştiinţei.

Însă argumentul complet este următorul:

1.  E greşit să omori oameni nevinovaţi

2. Ştiinţa ne arată că aceşti copii sunt nevinovaţi

De aceea, e greşit să îi omori pe aceşti copii.

Numai că afirmaţia numărul 1 este deja prezumată a fi adevărată de către cei care au făcut clipul şi nu ne dau nici o bază ştiinţifică pentru asta. Iar ăsta este “păcatul” clipului. Pretinde că ne dă o bază ştiinţifică pentru moralitate, dar foloseşte în argumentaţie presupoziţii “ne-stiinţifice”.

Aşadar noi ştim că este greşit să omori acei copii doar pentru că deja ştim că a omorî oameni nevinovaţi este greşit. Dacă n-ar fi greşit să omori oameni nevinovaţi, n-afi fi greşit nici să îi omori pe acei copii.  In stabilirea  moralităţii pe bază ştiinţifică, autorii operează deja cu concepte morale. E ca şi cum am spune că un cerc este figura geometrică cu formă circulară.

Pe ce bază (ştiinţifică) putem  să afirmăm că e greşit să omori oameni nevinovaţi?

Ştiinţa ne poate ajuta să determinăm dacă aceşti copii sunt vinovaţi, dar nu ne poate spune dacă e greşit sau nu să omori oameni nevinovaţi.

Un argument mult mai bine formulat, găsiţi aici:

Putem avea o moralitate bazată pe știință?

Related posts:

1. Sansa si necesitatea unui agent inteligent Intrebarea e simplă. Dacă ai găsi întâmplător zidul ăsta undeva,...
2. De ce recurge Dumnezeu la amenintari Unul dintre comentatorii cu care am o discutie lungă şi,...

“Daca exista un D-zeu si este asa de omniscient precum spun religiosii, eu sunt sigur ca acel dumnezeu are o metoda prin care poate sa ma determine pe mine sa fac una sau alta si care nu implica tortura si amenintari. Eu asa cum sunt, departe de-a fi vreun demiurg – eu am niste metode prin care ii conving pe oameni de adevarul anumitor idei – si acelea nu implica amenintari, torturi, intimidari. Eu zic ca pura ratiune e cea mai tare intimidare. Pe undeva cristian incearca sa demonstreze ca exista un d-zeu imbecil – unul care nu are sufiecienta “dreptate” sa te convinga – si din cauza asta recurge la amenintari.

Imi pare rau, e prea prozaic. Un dumnezeu dupa mintea mea ar trebui sa-mi fie mie superior iar ala crestin arata pe langa mine ca un om primitiv.” 

Practic întrebarea este: dacă Dumnezeu e omniscient de ce nu vine cu o metodă de convingere care să nu implice ameninţări cu tortura?

Unul dintre copii a dorit să se joace cu cuţitul când era mai mic. I-am spus, tati, daca te joci cu cuţitul o să te tai şi o să te doară, o să curgă sânge. Nu te juca cu cuţitul că o să suferi!

El mi-a replicat: tată, daca eşti aşa deştept şi matur, de ce nu găseşti o metodă de convingere care să nu implice ameninţarea cu tortura?

Situaţia e ipotetică şi uşor absurdă. Nu putea un copil să vină cu o astfel de replică, dar hai să presupunem că ar fi venit. Ce-aş fi putut să îi zic? Tati, nu e nici o ameninţare, e o consecinţă. Dacă te joci cu cuţitul, te tai, iar asta doare. Copilul ar fi putut veni cu o altă replică: dacă mă tai, e vina ta, pentru că tu ai adus cuţitul în casă.

Eu voi putea să îi interzic copilului să se joace cu cuţitul până la o anumită vârstă, de atunci încolo e responsabil pentru acţiunile lui. Dacă se joacă cu cuţitul şi se taie, îl doare şi suferă, e o decizie pe care a luat-o în cunoştinţă de cauză.

In acelaşi fel, Dumnezeu, “ne ameninţă”: dacă alegi să Mă respingi definitiv,  să ştii că o să te doară! Nu e o ameninţare, dar nu poţi să fii despărţit de Mine şi fericit! Ai libertatea să alegi. Acum poţi!

Related posts:

1. Cand ai copii inveti cum e sa fii Dumnezeu Mihai şi Ciprian sunt nişte copii foarte cuminţi şi ascultători....
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. Pacalirea este buna Mi-am amintit o poveste pe care mi-a spus-o tata şi...

Exista suficienţi oameni care să opteze pentru varianta a).

Unii vor spune că, întrucât am descoperit legile fizicii şi chimiei care se aplică în cazul bulgărilor de zăpadă, varianta unui agent inteligent nu mai este necesară.

Alţii vor spune că: Because there are laws such as the laws of chemistry and physics, the wall can and will create itself from nothing.

Alţii că, întrucât oamenii s-au omorât unii pe alţii in numele unui agent inteligent, nu numai că acesta nu există ci chiar credinţa în existenţa lui este ridicolă, periculoasă şi trebuie eradicată.

Sau vor susţine că din moment ce oamenii au idei diferite sau chiar contrare despre cine şi cum este acest agent inteligent, acestea se anulează unele pe altele şi de aceea nu există un agent inteligent. Şi, vor adăuga ei, odată ce am admis ca explicatie existenta unui agent inteligent, întreaga ştiinţă se va prăbuşi întrucât, ştiinţa ca să fie ştiinţă trebuie să plece întotdeauna de la premise naturaliste.

Ne e uşor să recunoaştem designul atunci când îl vedem şi nu ne jenăm să afirmăm existenţa unui designer.

Cu excepţia  designului celor mai complexe şi fascinante lucruri: Universul şi viaţa. Ele trebuie să fi apărut din întâmplare.

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...
2. Nu exista Rai pentru computerele stricate. Despre statui și logică Doi oameni eșuează pe o insulă....
3. De ce greseste Darwin? Pentru cei care, aşa ca Dawkins, cred că Darwin a...