Ce n-am avut inspirație să îl între pe loc a fost: urăști toți ipocriții sau doar pe ăștia care au legătură cu biserica?

Eu până acum n-am întâlnit nici un american care, atunci când îl întrebi ce mai face să nu îți răspundă cu Fine, thank you! ori cu Things are going just great! deși în realitate nu e chiar așa. Voiam să îl fi întrebat dacă își urăște toți conaționalii care fac asta sau doar pe ăia care merg la biserică.

La magazin, la îmbarcare în avion, la hotel, la restaurant, toată lumea îți zâmbește frumos chiar dacă în realitate te-ar arunca pe geam. Îi urăști și pe ăia?

Desigur, în fiecare din noi există doza de ipocrizie care ne împinge să spunem că urâm ipocrizia. Ok, o urâm, dar numai când o vedem la alții.

PS: deși mi-ar fi plăcut să îi spun lucrurile de mai sus, dar tot ce am reușit să îi spun a fost: e păcat că biserica a ajuns să fie asociată cu ipocrizia când însuși Iisus, fondatorul ei a tratat cu infinit mai multă delicatețe prostituatele și corupții decât pe ipocriții zilei cunoscuți drept farisei.

Related posts:

1. Despre dragoste și alte lucruri Povestea 
2. Avatar și o mică ipocrizie Am văzut A
3. Roşii Montane şi ipocrizii E scandalo

2. Nu descarc filme pirat

3. Nu simt nevoia sa ies din casa

4. Nu îmi place să mănânc, dar în viață nu faci doar lucrurile care îți plac

5. Nu îmi place să ma culc devreme sau să mă scol devreme

6. Nu îmi place să intru în apă la mare

7. Nu fac același lucru de mai multe ori în același fel

8. Nu îmi place să stau pe scaunul din dreapta la mașină

9. Nu-mi plac prăjiturile fără cremă (foietaje, fursecuri), mi se par cea mai mare pierdere de energie.

10. Nu-mi plac oamenii beți. Niciodată

11. Nu îmi plac locurile zgomotoase (nu pricep de ce discoteca sau clubul ar putea fi asociate cu distracția)

12. Nu înjur

13. Nu suport fumul de țigară. Deci nici nu fumez

14. Oamenii care mint îmi produc greață

15. Nu îmi plac filmele ”de acțiune”. Cu excepția celor cu Bruce Willis. Asta e, nimeni nu e perfect!

16. Nu suport să-mi citească cineva ziarul înainte

17. Nu-mi place căldura și nici frigul. Pe sub piele nu am decât oasele așa că e de înțeles

18. Nu suport să țipe cineva la mine. Reacționez cel mai urât

19. Nu-mi place să mă iei de prost. Îți voi permite asta pentru o vreme pentru studiu personal.

20. Nu mă mai uit la știri sau talk-show-uri. De vreo câțiva ani nu suport mai mult de 30 de secunde.

21. Foarte greu mă las convins să îmi cumpăr haine

22. Mersul la cumpărături e una dintre corvoadele mele

23. Nu-mi place să duc mașina la service (nu cred că îi place cuiva)

24. Nu depășesc viteza legală. Aproape niciodată

25. Nu îmi plac discuțiile în contradictoriu când nu duc nicăieri

26. Nu beau apă de la frigider

27. Nu îmi place Bucureștiul. Deși n-aș pleca de aici

28. Nu joc la Loto. Mi-e teamă că aș putea câștiga și nu știu ce să fac cu banii. Mai în glumă, mai in serios.

29. Nu mă uit la fotbal. Ei, cu foarte mici excepții

30. Nu îmi plac listele. Nici asta.

Exercițiul e foarte util. Îl recomand următorilor pentru binele lor și al nostru: Stefan Murgeanu, Claudiu Ciobanu, Nicolae Ciobanu, Ionut Andrisan, Corneliu Chiriluta, Stefan Manea. Și desigur, oricui i se mai pare amuzant.

Îi mulțumesc lui Mihai Stănescu care mi-a dat leapșa și Alinei Constantinescu pentru idee.

Related posts:

1. Cinci lucruri pe care bloggerii trebuie să le înveţe de la copiii de 3 ani De la copi
2. Despre dragoste și alte lucruri Povestea 
3. Dacă s-ar introduce plata pentru accesul pe bloguri, pentru care ai fi dispus sa plătești? Rupert Mur

Când îți povestește cineva că prin locul pietruit care ține acum loc de șosea, acum câteva zile curgea apa îți vine greu să crezi. Adică ai încredere în om, dar parcă e prea de tot ca firișorul de apă pe care îl treci fără să te uzi pe pantalonii suflecați deasupra genunchilor ar putea fi responsabil de nenorocirile despre care ai auzit.

Cioturile de copaci imense rămase încă în albie și urmele de apă la o palmă sub ferestrele caselor îți dau o idee, dar nu te ajută să înțelegi prea mult. Oamenii din zona Sucevița și-au scos mâlul din case și au plombat cu pietriș zonele mâncate de apă așa că urmele inundațiilor se văd mai mult prin grădini și pe tencuiala caselor.

Ne lăsăm lucrurile la pensiunea Daiana unde suntem găzduiți cu generozitate și plecăm în recunoaștere ca să știm de avem de făcut a doua zi.

O familie de bătrâni de 80 de ani a căror casă deși stă în picioare s-ar putea să nu mai poată fi locuită, o famile de vârsta părinților noștri a căror curte e ”troienită” de nămol și resturi de lemn și un bătrân a cărui grădină e plină de lemne, mâl și apă. Ceva mai sus pe râu, o altă familie locuiește într-o casă a cărei temelie a fost ”ruptă” de apa care a pătruns pe dedesubt și a târât cu ea mobila. Mihai Lazăr ne arată cum a reușit cu ajutorul vecinilor să salveze un dulap care însă nu mai poate fi folosit. Nu se mai poate sta în casa și chiar dacă s-ar putea i-ar fi frică. A lucrat în construcții și știe ce are de făcut. Când îl întrebăm dacă putem să îl ajutăm să scoată mâlul din curte zâmbește forțat și ne spune că nu se scoate așa ușor acum pentru că e ud. Trebuie adus un utilaj. Utilajul costă între un milion și două milioane de lei vechi pe oră. Depinde de utilaj, dar nu vine nimeni pe gratis.

Nea Gheorghiță are grădinița din fața casei plină de nămol adânc cam cât să îngropi o cizmă în el. Ne roagă să îl curățăm doar pe cel care stă pe temelia casei ca să nu se mai infiltreze și mai mult apa în temelie. Numai o jumătate de metru de jur împrejurul casei. Am estimat că asta ne-ar lua vreo oră-două, timp în care i-am curăța și grădinița și am căra mâlul pe malul apei. Eram 6 oameni și avem la dispoziție 2 roabe. Plus lopețile pe care ni le-ar fi adus nea Gheorghiță a doua zi.

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

Frământ mâlul sub picioare în timp ce îmi frământ gândul cu aceleași îndoieli: oare nu e prea puțin ce am făcut pentru omul ăsta? Și el e doar unul din zecile care au fost afectați. Dacă el nu are unde dormi peste 2 luni cu ce l-am ajutat ca i-am luat mâlul din jurul casei și i-am stivuit lemnele de foc împrăștiate de apă? Nici măcar nu erau ale lui, erau ale vecinului de la deal. Ale lui erau doar scândurile pe care le-am smuls din noroi și le-am stivuit ceva mai încolo.

Unde e WC-ul când ai nevoie de el?

Când vezi inundațiile la televizor ai o vagă impresie că știi prin ce trec oamenii ăia. Abia când ajungi la fața locului pricepi mai bine implicațiile. Așa cum a priceput Claudiu când l-a întrebat pe nea Gheorghiță unde e WC-ul. ”L-a luat apa”, i-a răspuns și i-a arătat o groapă făcută în mâl care avea momentan rolul ăsta. ”Stând” pe WC-ul improvizat n-ai cum să nu te întrebi cum a scăpat câinele care se uită nedumerit la tine de la câțiva metri. Din toate găinile pe care le avea, a găsit una pe casă și una în bradul din fața ei. Câinele s-a salvat pentru că s-a ridicat cu picioarele pe cușcă și a reușit să își țină capul deasupra apei. Altfel, cine si-ar fi adus aminte să îl dezlege când nu știai ce să scoți din casă și mai ales pe unde să mai pleci cu ele.

Pauza de prânz am luat-o cu părere de rău. Ar mai fi fost de aranjat câte ceva prin curte, dar trebuia să mâncăm ca apoi să împărțim ”ajutoarele” aduse cu noi din București în 12 cutii pe care să le împărțim. Cui și pe ce criterii? Cum puteam să decidem cine primește și cine nu? Când faci un proiect de acest fel trebuie să fii conștient că din start vei avantaja pe unii și îi vei lăsa cu ochii în soare pe alții. Trebuie să ți-o asumi cu sânge rece și să mergi mai departe că altfel o iei razna. Dar asta nu te ferește de procese de conștiință ulterioare. A fost bine că ai dat cutia aia familiei căreia îi lipsea doar o cameră sau trebuia să duci una în plus țiganilor care, rămași fără casă de tot, stăteau îngrămădiți 6 familii în căminul cultural? Și la urma urmei, ce ai schimbat cu cele 2 cutii drămuite din ce am reușit să strângem în 3 zile?

Ziceți-mi și mie să râd și eu că n-am mai râs de două săptămâni

Nu cumva încercând să faci un bine faci un rău și mai mare? Omul ne rugase să îi scoatem mâlul din grădinița, unde nu putea ajunge cu excavatorul iar noi îi scosesem și din pământul fertil de dedesubt. ”De ce râdeți?” ne-a întrebat, ”ziceți-mi și mie să râd și eu că n-am mai râs de două săptămâni”. Păi mâine o să aveți ce să le spuneți vecinilor: băi, până să vină băieții ăia de la București, aveam în grădiniță și mâl și pământ. Acum am numai mâl. A râs și el, e drept că nu prea convingător și a continuat să desfunde șanțul în timp ce noi ne-am repliat și am început să luăm mâlul de pe lângă fântână și hidrofor, unde un eventual excavator nu ar fi avut acces. Între timp, pe stradă treceau și alte mașini venite cu ”ajutoare”. Când treceau pe lângă gospodăria unde lucram, încetineau, clătinau enervant din cap și mergeau mai departe. Cam cum făcusem și noi cu o zi înainte, numai că acum eram noi ”sinistrații” de care se minunau. Mă batea gândul să râd de ei, că ne-au confundat. Sinistraților adevărați nu prea le arde de râs, asta e diferența. Am plecat și de acolo când mai aveam câte ceva de făcut pentru că începuse ploaia. O ploaie banală de câteva minute care nici măcar nu a apucat să ne ude, dar care a speriat-o de moarte pe femeia a cărei curte era plină de urmările inundației de acum câteva zile. N-avem cum să înțelegem, pentru că nu fusesem acolo când apa le-a forțat poarta și le-a îngrămădit în curte nenorocirea.

Ziua doi cu forțe noi

A doua zi ne-am ridicat cu greu din paturile confortabile de la pensiunea elegantă unde eram găzduiți. Deși proprietarii ne-au oferit cazarea gratis, ne-au tratat ca pe clienții obișnuiți, adică excelent. În timp ce mestecam omleta sau beam cafeaua servită după toate rigorile unui local care se respectă, remarcam contrastul imens între noi și oamenii rămași în sat, fără apă curentă și fără mâncare iar unii dintre ei fără pat sau fără acoperiș. Una dintre problemele cele mai mari pe care le au oamenii e apa de băut. Fântânile se colmatează și hidroforul se strică de la mâl. Durează poate și săptămâni până când poți aduce ”fântânarii” care să îți rezolve problema. Ce poți să faci între timp e să te bagi să scoți cu găleata mâlul din incinta care protejează hidroforul. Pentru asta ai nevoie de doi oameni, unul care să stea înăuntru ca să încarce găleata cu nămolul fin ce s-a strecurat prin capac, iar altul care să o ridice și eventual să o verse ceva mai încolo. Noi făceam operațiunea asta în 3 și ca să meargă mai repede și pentru că ar fi fost prea obositor altfel.

Omul la care lucram avea grădina plină de lemne aduse de apă, acoperite cu mâl și alte lucruri aduse de apă. Cea mai mare parte dintre gunoaie erau strânse în fața beciului inundat. În balta care se strânsese în față rămăseseră și câțiva peștișori care încă trăiau. Nu, nu erau mormoloci. La sfârșitul zilei scosesem din nămol cam o căruță de lemne care, când se vor usca vor putea fi folosite pentru foc. Asta dacă nu cumva o să le ia următoarea inundație.

Mulțumiri

Când în sfârșit decretam că trebuie să mergem mai departe să ajutăm la altă casă nu prea știam cum să reacționăm când omul ne mulțumea. Mormăiam un ”pentru puțin” penibil amestecat cu un sentiment de vinovăție că ai fi putut face mai mult sau să fi fost mai eficient, dar omul o ținea pe a lui ”pentru mine e mult, că n-aș fi putut să fac singur asta, n-aș fi crezut să bată cineva drumul de la București ca să mă ajute pe mine”. Sau asistai stupefiat la gesturi prin care omul își exprima mulțumirea pentru puținul pe care l-ai făcut pentru el. Pentru că i-am cumpărat ceva materiale pentru viitoarea locuință și pentru că Cornel se țigănise cu vânzătorul de la depozit să i le lase de la 16 milioane la 14, ca în cele din urmă să plătească pe ele doar 10 adică atât cât aveam disponibil, a venit cu o pereche de coarne de țap sălbatic și ni le-a dat. Poate nici nu ar fi trebuit să le luăm, că le-ar fi vândut și ar mai fi luat un sac-doi de ciment sau niște fier-beton sau poate ar mai fi plătit o ora sau două de lucru unui proprietar de utilaj, dar nu ne-am priceput să îl refuzăm. După cum nu ne-am priceput să facem multe lucruri în cele 2 zile de muncă.

Pe lângă sinistrații adevărați din Voievodeasa, care știu ce să facă în caz de inundații, noi am fi fost niște sinistrați lamentabili. Numai că n-am fi știut nici asta dacă nu ne-am fi deplasat la fața locului să dăm o mână de ajutor și dacă n-am fi trăit pe pielea noastră o parte din consecințele dezastrului.

Mulțumiri celor care au contribuit la acest proiect: Mihai Voiculescu, Alex Cirstea, Laurentiu Popa, Nicolae Ciobanu, Cristina Marinescu, Nelu Suciu, domnul Costică (promit să scriu numele complet), doamna Tudorică, Bogdan. Mulțumiri și celor care au dat din timpul lor ca să participe: Claudiu Gonț, Teo Constantinescu, Andrei Chivu, Corneliu Chiriluță, Mădălin și lui Beni care ne-a ajutat la fața locului.

Mulțumiri speciale familei Onofrei pentru găzduirea la Pensiunea Daiana unde sperăm să mai ajungem și cu alte ocazii pentru că ne-am simțit excelent! Nota zece pentru tot!

[View with PicLens]

12345►

No related posts.

Bun, așa e!

În timp ce îi condamnăm pe ”ăștia” ne fofilăm pe lângă propriile ”păcate„ pentru că la noi nu e vorba de hoție, la noi are o justificare logică. Noi furăm doar pentru că suntem forțați de împrejurări nu pentru că putem și oricum dacă furăm, furăm doar puțin, nu cât nesătuii de guvernanți.

Așadar hoți și corupți…ca să păstrăm doar cuvintele decente.

Să facem deci un inventar. Ai pe calculator mp3-uri pentru care nu ai plătit drepturi de autor? Ai soft fără licență? Da, mă, dar nu e același lucru. Eu nu îmi permit să dau atâția bani pe muzică și pe soft. Și nu același lucru.

Ei bine, în principiu cam e. Și fără muzică și fără softuri se poate trăi bine mersi. Există radiouri online dacă chiar nu reziști și softuri gratuite care fac aproape același lucruri ca cele plătite, dar vom continua să le luăm pe cele pirat pentru că se poate. Pentru că nu ne prinde nimeni, nu pentru că avem nevoie de ele. Exact ca politicienii.

Desigur, dacă tu ai fi parlamentar nu ai lua șpagă. Nu ți-ai vinde conștiința pentru câțiva dolari. Inventar, din nou. Ai găsit pe jos vreodată o hartie de 10 lei și te-ai aplecat să o iei? Nu era a ta, dar ți-ai însușit-o! Da, dar dacă nu o luam eu,  o lua altcineva și în plus nu era șpagă. Bun, nu era șpagă, dar prin faptul că te-ai aplecat să o iei ți-ai demonstrat cam care e prețul la care cedezi. Te-ai apleca și pentru una de un leu? Pentru o monedă de 10 bani? Vezi cam care e minimul și vei ști că ăla e prețul tau. Dacă nu reziști la 10 lei, cum crezi că vei rezista la 5000 de euro? Oricum banii ăia de pe jos nu sunt șpagă și dacă nu îi iei tu, sigur îi va lua altcineva. Ei bine, sunt sigur că așa gândește și politicianul corupt. Dacă nu iau eu șpaga, cineva o va lua și eu rămân în pagubă. Pentru că nu dorim să rămânem în ”pagubă” suntem la fel de ”spăgari” ca cei pe care îi înjurăm.

Ai mers vreodată cu naşul? Ţi-au rămas nişte bani în buzunar ţie şi naşului dar ai păgubit statul, CFR-ul, călătorii cinstiţi (care se vor trezi cu tarife majorate), angajaţii CFR (care nu vor avea bani de salarii). Ziceai că nu eşti un egoist care se gândeşte doar la el.

Atâta vreme cât vom urla că statul fură iar noi vom aştepta doar ocazia potrivită ca să facem acelaşi lucru, urlăm degeaba.

Related posts:

1. De ce nu sunt politicienii pe twitter Politicien
2. Dovezile sunt pentru oameni slabi Richard Da

Poți veni cu noi ca sa dai o mână de ajutor acestor oameni, fie fizic, fie contribuind cu alimente de stricta necesitate. Vezi detaliile aici!

Related posts:

1. 5 trucuri care ar putea să îţi crească numărul de cititori fără să postezi mai des Cine eşti
2. Cinci lucruri pe care bloggerii trebuie să le înveţe de la copiii de 3 ani De la copi
3. Cum se cere link exchange dupa experimentul Fishilica După ce câ

Avem cazare si masa asigurată prin amabilitatea unei doamne cu suflet mare (o să dăm detalii la momentul potrivit), şi foarte probabil şi microbuz prin intermedierea lui Corneliu Chiriluta.

Avem şi banii pentru motorină prin amabilitatea altcuiva.

Status: Mai avem nevoie de inca 2 oameni care sa iși doneze timpul si forta de munca in favoarea sinistratilor din #Voievodeasa, Sucevita. Plecarea joi dimineata, intoarcerea duminica seara. Aveti nevoie de cizme de cauciuc si manusi de protectie (eventual).

Au inceput să vină și donațiile în alimente. Puteți să le aduceți până în această seară la 9:30.

Iarna și inundațiile ne iau de fiecare dată prin surprindere. Probabil ne vor mai lua mulți ani de acum înainte. Până când nu vom avea diguri și strategii coerente, până când nu vom avea oameni care își vor face treaba cu credință, până când nu se va mai fura din materiale și din fonduri tot vom avea inundații.

De dat vina pe autorități e simplu. De învinovățit oamenii care și-au făcut casele în zone inundabile iarăși e ușor, dar asta nu va schimba nimic. Nici pentru noi, nici pentru ei.

Ce propunem

Încărcăm un microbuz cu zece oameni și tot ce mai putem pune pe lângă: conserve, făină, mălai, în general mâncare neperisabilă și mergem la fața locului. Ducem lucrurile și ajutăm 2 familii să își scoată nămolul din casă și să își curețe curtea. Dacă reușim mai mult, o să fim fericiți, dacă nu, o să ne întoarcem bucuroși că am făcut ziua mai bună pentru 2 familii.

Unde

Mergem în satul Voievodeasa din comuna Sucevița, una din zonele afectate care nu e aşa de prezentă pe la TV. Acolo ne va aştepta Beni Husarciuc, care e născut în zonă şi care ne poate arăta cine are nevoie cel mai mult de ajutorul nostru.

Pozele sunt făcute la faţa locului de Beni Husarciuc.

Cand, cine și cu ce?

De plecat vom pleca joi dimineața și vom sta până duminică dimineața. Vom sta la cineva cu o cameră mai mare sau la o pensiune cu proprietari sufletiști (nu s-a stabilit încă). Ne vom lua saci de dormit cu noi. Mai avem 4 locuri pentru oameni care vor să dea 3 zile din viața lor ca să dea o mână de ajutor unor semeni aflați la ananghie. Nu, nu vom construi diguri, nu vom construi case, e prea din scurt și avem prea puțină masă critică pentru asta. Vom merge însă și vom face ce putem: vom curăța curțile și casele de noroi și vom duce ceva de mâncare celor care nu mai au mare lucru.

Cum poți contribui

Poți veni cu noi. Dacă vrei să dai din timpul tău, trimite un email la adresa de la contact și îți dau toate detaliile. Ia în considerare faptul că trebuie să îți plătești partea la cazare, transport. (s-a rezolvat).Cizmele ți le aduci singur. Vom merge împreună, dar vom pune bani pentru combustibil. Mai avem loc pentru 4 oameni.

Dacă vrei să contribui altfel, poți cumpăra sau aduce alimente din gama celor enumerate mai sus: neperisabile și de strictă necesitate sau detergenți, săpunuri, pastă de dinți. Oricât de necesari ar fi, nu vom lua bani decât în cazuri excepționale sau dacă îi donează unul dintre cei care merge cu noi.

Poți să aduci alimentele la sediul Fundației Romania Proculture (pe hartă scrie Fitzuica) mâine intre orele 9-17 sau  miercuri până seara la 0ra 9:30. Noi o să fim acolo de la 6:30. Puteți să le aduceți când vreți și până în intervalul ăsta pentru că va fi cineva care le va primi și depozita.

Orice sugestii sunt binevenite.

Related posts:

1. #MosNicolaeTweetMeet La initiat
2. Ardelean, ardelean dar negru Pe la Piat
3. Cu ce ne vom confrunta in zona sinistrata – Voievodeasa E greu să

Related posts:

1. Topul influenței pe twitter conform Klout. 74 de conturi din Romania M-am jucat
2. Topul influenței pe twitter conform Tweetlevel Pentru iub
3. Merge accounts. Twitter deschide calea spre vânzarea conturilor Acest post

Related posts:

1. Lider la 360 de grade În seara a
2. Pe vremea mea, eram un naiv Ca și tine
3. De ce iubim functionarii Vizită la

Mi-am umplut plasa de plastic și în drum spre cântar am văzut și cartofi made în Romania. Acuma, asta e, mi-am zis, dacă i-am pus în plasă nu mă mai intorc să îi vărs pe ăștia și să îmi pun alții autohtoni cu toate că prețul era identic.

Dragostea (fie ea și de țară) se măsoară în gesturi mici care te costă puțin, dar care trebuie făcute întotdeauna la un moment nepotrivit. Pentru mine, atunci a fost unul dintre acele momente. Cu toată indignarea mea dreaptă împotriva ”ăstora” care nu fac nimic pentru țară, am cântărit Romania și n-a valorat nici 3 minute. Restul e gargară!

România, te iubesc! Mărturisiri complete. Halal!

Related posts:

1. România – Premiul Nobel pentru impostură Odată cu c
2. Lider la 360 de grade În seara a

Ca să nu fie confuzii o să presupun că pentru o perioadă scurtă de timp aș avea puterea absolută (pentru o lună, 3 luni sau oricât ar fi necesar pentru implementarea măsurilor). Aș putea să fac orice modificare vreau cu condiția ca după încheierea perioadei să predau puterea celor care o au și acum.

O să încep prin a-mi da cu părerea și o să dau leapșa mai departe către alții mai pricepuți.

1. Aș rezolva neclaritățile din Constituție în așa fel încât să nu mai apară conflicte și suprapuneri de prerogative și să facă inutilă instituția Curții Constituționale pe care aș desființa-o. Nu văd sensul unei instituții ai căror membri sunt numiți tot de politicienii care fac legile.

2. Parlament unicameral. Prea multă gargară și atribuții nediferențiate.

3. Aș angaja o companie care să faca audituri pentru fiecare instituție a statului care să determine, numărul optim de angajați, structura, criterii de performanță și de angajare/concediere, proceduri exacte pentru fiecare operațiune și management privat. (știu că sună aberant, dar mai aberant este ce se întâmplă acum). Chiar și pentru regiiile autonome, adica mai ales.

4. Aș chema toate partidele, societatea civilă, Academia Romană la elaborarea unui plan pe 10 ani pentru Romania, plan care să aibă obiective clare și să se concretizeze în pași strategici. Pașii strategici ar fi un contract pe care il va semna fiecare partid care va prelua guvernarea și care ar urma să dea raportul pentru executarea sau ne-executarea pașilor aferenți perioadei ”contractate”. Planul se va reface după 10 ani. Partidul/partidele ar avea libertate să facă ce vor la guvernare, dar prioritatea ar fi implementarea pașilor din planul pe 10 ani.

5. Apoi aș lăsă lucrurile să meargă de la sine

Invit oamenii mai pricepuți să își dea cu părerea: Mihai Stanescu, Stefan Murgeanu, Claudiu Ciobanu, Ionuț Pepenar, Florin Pușcaș, Ștefan Manea și pe oricine vrea să aibă o contribuție serioasă. E destulă băscălie inutilă pe la tv, nu are rost să o duplicăm și aici.

Va invit să faceți exercițiul și să spuneți ce ați invățat în timpul lui. Nu vă limitați la chestiuni ”care se pot face”, dar nici nu vă hazardați în acțiuni de genul ”i-aș împusca pe toți politicienii”.

Related posts:

1. România – Premiul Nobel pentru impostură Odată cu c
2. Topul influenței pe twitter conform Klout. 74 de conturi din Romania M-am jucat